Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com
Când a venit la putere în 2010, Viktor Orban a preluat o țară în dezastru. Cu 80% datorie și cu FMI-ul la Budapesta pentru a-i „restructura” finanțele, Ungaria era, din punct de vedere practic, o țară care capitula. Toți credeau că „accidentul Orban” va fi unul de scurtă durată, care va arăta ungurilor că nu există altă șansă decât corsetul strâmt al UE, dirijat de la Bruxelles și, mai ales, sărăcia.
Iată-ne în prezent. Ungaria are o datorie publică de 74% din PIB. E mult, e puțin? Teoretic scăderea de doar 6 procente în atâta timp arată o băltire. Doar că aceasta e efectul celei mai mari greșeli politice a lui Viktor Orban: Pandemia. Înainte de pandemie Ungaria ajunsese la o datorie publică de 66% din PIB. Practic o poziție excelentă, care demonstra clar viabilitatea modelului economic al lui Orban. Din păcate, ca mulți alții, Orban a picat în capcana falselor narațiuni și a sărit gradul de îndatorare al țării cu 8% din PIB. Prostia se plătește. Dacă în loc să ia măsuri aberante și-ar fi canalizat acei 8% către investiții și continuarea activității economice – nu către cheltuielile aberante de materiale medicale și tratamente inutile – probabil că acum Ungaria și-ar fi dublat din nou PIB-ul, iar procentul datoriei publice ar fi fost pe la 30%. Mă rog, nu putem garanta că Orban ar mai fi fost în viață, doar știm bine ce au pățit contestatarii narațiunii pandemice.
Însă trebuie reținut că efectele pe care le vedem acum în economia Ungariei sunt strict generate de pandemie. E drept că Orban nu a mai picat și în capcana narațiunii ucrainene. Dacă ar fi făcut-o, acum ar fi avut capul pe tocător. Dar ceea ce e clar este că are de tras tare pentru eroarea pe care a făcut-o în Pandemie. Inclusiv în actualele alegeri!
Ceea ce uită toți Analiștii lu’ Pește atunci când spun că „Ungaria o duce greu” este realitatea de la fața locului. Ungaria, în esență, este o țară săracă, fără perspective. Ungurii nu au resurse naturale, nu au ieșire la mare, astfel încât sunt prinși într-o „chingă continentală” care-i obligă să joace așa cum li se cântă. Când nu ai nici resurse naturale pe care să le exploatezi, când nu ai un relief ofertant, ce-ți rămâne de făcut? Ei bine, aici a jucat Orban genial, executând un impecabil balet între marile puteri. Orban e prieten cu Trump, cu Putin și ci Xi, în același timp, fără ca vreunul dintre ei să se supere. Putin i-a făcut reactorul nuclear cu o finanțare mai mult decât generoasă. Acum Orban vinde energie electrică României. Aveți idee ce am spus aici? România, care era un colos energetic, care dacă și-ar fi păstrat facilitățile de producție ar fi avut energie electrică la prețuri insignifiante, cumpără acum energie din Ungaria. În afacerea asta cineva e prost, iar ăla nu e ungurul. Care e diferența? Simplă: proștii merg după schemele trasate de UE, în timp ce Orban se comportă așa cum ar trebui să se comporte orice lider cu creier în cap, adică trece totul prin filtrul interesului național.
Citiți articolul integral pe trenduri.blogspot.com!
sursă: trenduri.blogspot.com
