Autor: Aurel Badea
Primarul comunei Iecea Mare, Liviu-Ștefan Tomulea, a fost trimis în judecată după ce procurorii au acuzat nepunerea în aplicare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi pentru recuperarea unui prejudiciu. Cazul poate deveni un reper pentru întreaga administrație publică din România.
Trimiterea în judecată a primarului comunei Iecea Mare, Liviu-Ștefan Tomulea, reprezintă unul dintre cele mai importante semnale transmise administrației publice din ultimii ani. Nu valoarea prejudiciului este cea care conferă importanță acestui dosar, ci principiul pe care îl pune în discuție: obligația autorităților publice de a pune în executare măsurile dispuse de Curtea de Conturi pentru recuperarea banilor publici.
Potrivit informațiilor făcute publice de organele judiciare, procurorii susțin că Liviu-Ștefan Tomulea, în calitate de ordonator principal de credite, nu ar fi dispus și nu ar fi urmărit măsurile necesare pentru recuperarea unui prejudiciu de 153.234 de lei, constatat în urma unei misiuni de audit a Curții de Conturi. Aceste acuzații vor fi analizate de instanța de judecată, iar primarul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Dincolo de acest dosar, mesajul este însă unul cu implicații pentru întreaga administrație publică din România.
Ani la rând, numeroase măsuri dispuse de Curtea de Conturi au fost amânate, interpretate sau chiar ignorate. În multe cazuri, prejudiciile constatate de auditori au rămas nerecuperate, iar deciziile emise în urma misiunilor de audit au fost tratate ca simple formalități administrative.
O asemenea abordare nu poate funcționa într-un stat de drept.
Curtea de Conturi este instituția constituțională însărcinată să verifice modul în care sunt administrați banii publici. Atunci când auditorii constată prejudicii și dispun măsuri pentru recuperarea lor, scopul nu este întocmirea unor rapoarte care să rămână în arhive, ci readucerea în patrimoniul public a sumelor cheltuite nelegal.
Fiecare leu nerecuperat înseamnă mai puțini bani pentru școli, spitale, infrastructură și investiții. Într-o perioadă în care statul invocă lipsa resurselor financiare și solicită cetățenilor un efort fiscal tot mai mare, recuperarea prejudiciilor nu mai reprezintă doar o obligație administrativă, ci o responsabilitate față de contribuabili.
Dosarul de la Iecea Mare transmite un avertisment tuturor ordonatorilor principali de credite: măsurile Curții de Conturi nu pot fi ignorate fără consecințe. Fiecare situație va continua să fie analizată individual, în funcție de circumstanțele concrete și de prevederile legale aplicabile, însă este evident că neexecutarea măsurilor dispuse de auditorii publici intră într-o zonă de responsabilitate mult mai serioasă decât în trecut.
Acest caz poate deveni un reper pentru întreaga administrație publică. Dacă practica judiciară va confirma că nepunerea în executare a măsurilor privind recuperarea prejudiciilor poate atrage răspunderea penală în condițiile legii, atunci modul în care instituțiile publice privesc rapoartele Curții de Conturi se va schimba profund.
Nu este vorba despre consolidarea autorității unei instituții, ci despre respectarea legii și protejarea banului public.
Încrederea cetățenilor în stat nu se construiește doar prin adoptarea unor legi noi, ci prin aplicarea efectivă a celor existente. Recuperarea prejudiciilor constatate de Curtea de Conturi reprezintă una dintre cele mai importante obligații ale celor care administrează resursele publice.
Dosarul în care este trimis în judecată primarul Liviu-Ștefan Tomulea ar putea marca începutul unei noi etape în administrația românească, în care măsurile Curții de Conturi nu mai sunt privite ca simple recomandări, ci ca obligații legale ce trebuie puse în executare cu maximă seriozitate. Dacă această direcție va fi confirmată de instanțele de judecată, efectele se vor resimți în toate instituțiile publice din România, acolo unde gestionarea banului public trebuie să fie însoțită de răspundere, transparență și respectarea legii.
