Autor: Andrei Gușă
Votul de ieri a fost despre o alegere simplă: continuarea sistemului care a adus România în criză sau șansa unei schimbări de direcție.
Din păcate, această șansă a fost ratată.
Dacă votul ar fi fost lăsat la libera apreciere a parlamentarilor, eu aș fi votat pentru învestirea guvernului. Mi-am exprimat această poziție inclusiv în cadrul Biroului Național de Conducere, în calitatea mea de vicepreședinte al partidului. Am considerat că prioritatea numărul unu pentru patrioții români este scoaterea lui Ilie Bolojan, a USR și a UDMR din centrul puterii executive.
În același timp, odată ce AUR a luat o decizie politică, am respectat-o fără ezitare. Dezbaterea internă este firească, dar unitatea de acțiune este obligatorie. Prin urmare, am părăsit sala alături de colegii mei.
Problema nu este însă ce am făcut eu sau ce a făcut AUR. Problema este că sistemul s-a închis din nou în fața unei soluții politice care putea schimba raportul de forțe din România.
AUR nu a fost combătut prin argumente, ci prin izolare. Nu s-a dorit negociere, nu s-a dorit dialog și nu s-a dorit recunoașterea faptului că milioane de români au trimis acest partid în Parlament pentru a fi reprezentate interesele lor.
În această situație, responsabilitatea principală îi aparține lui Nicușor Dan.
Președintele avea ocazia să contribuie la renormalizarea vieții politice și să demonstreze că este președintele tuturor românilor. Avea ocazia să depășească reflexele de campanie și să accepte un dialog firesc cu principala forță de opoziție. A ales contrariul.
Prin refuzul său de a face cel mai mic pas către normalitate politică și prin menținerea unei poziționări constant anti-AUR, Nicușor Dan a preferat conservarea actualului sistem în locul unei soluții care ar fi putut deschide o nouă etapă pentru România.
Rezultatul îl vedem astăzi: partidă soroșistă rămâne la putere, sub alte formule și alte etichete, dar cu aceeași agendă și cu aceleași interese. Cei care au îndatorat România, au blocat dezvoltarea ei și au tratat interesul național ca pe o temă secundară își păstrează influența asupra guvernării.
Românii trebuie să știe un lucru: această situație nu este consecința lipsei unei alternative, ci a refuzului sistemului de a accepta o negociere politică reală și a refuzului lui Nicușor Dan de a acționa ca un președinte al tuturor românilor.
Cei care au blocat această șansă trebuie să își asume și responsabilitatea pentru ceea ce urmează.
