Autor: Florin-Cornel Popovici
Citiți cu atenție articolul de mai jos. Citiți-l tot.
Apoi întrebați-vă un singur lucru: de ce Curtea de Conturi a României refuză sistematic să verifice modul în care sunt exploatate și valorificate resursele minerale ale statului și modul în care este gestionat patrimoniul public?
Răspunsul e în articol. E în fiecare rând.
O pășune comunală din Drinova, comuna Bârna–Timiș, funcționează de 12 ani ca și carieră industrială de andezit. Fără schimbarea categoriei de folosință a terenului. Cu permise „temporare” reînnoite an de an, deceniu după deceniu. Cu agregate care pleacă spre autostrăzi, pe facturi emise de firme-paravan, cu mașini aparținând altor firme ale aceluiași om. Modelul clasic: unul cu munca, celălalt cu factura.
Cine e în spatele operațiunii? Florin Măran, condamnat pentru evaziune fiscală și spălare de bani, cumătrul lui Titu Bojin, fostul președinte PSD al CJ Timiș. Ion Bejeriță, trimis în judecată pentru un prejudiciu de peste 10,6 milioane de euro (evaziune fiscală, spălare de bani etc.), 79 de termene de amânare în 9 ani, finul baronului Ion Mocioalcă, vicepreședintele Curții de Conturi a României. Iar în fundal, ca de obicei, pro-europeanul Sorin Grindeanu, ale cărui proiecte de infrastructură au fost hrănite sistematic cu agregate scoase ilegal de pe pășunile statului.
Și articolul demonstrează ceva și mai grav: agregatele nu au trasabilitate reală. CNAIR declară oficial că sursele de agregate pe segmentul A1 Margina–Holdea sunt Jena Est 1, Jena Est 2, Zăvoiul Roșu 2 și Beton Lugoj. Dar avizul de transport din 2 septembrie 2025 arată negru pe alb că marfa pleacă din Drinova Est, de pe permisul Vitida Mineral — o carieră „mică și temporară”, pe pășune comunală, fără schimbarea categoriei de folosință.
Cu alte cuvinte, documentele oficiale spun una, realitatea din teren spune alta. Înterebarea legitimă este: dacă în acest caz sursa reală a agregatelor nu coincide cu cea declarată, câte alte milioane de tone de agregate minerale utilizate în infrastructura rutieră mare a României — autostrăzi, drumuri expres, centuri ocolitoare — circulă pe același model, nefiscalizate, fără trasabilitate și fără ca statul să încaseze un leu? Iată încă un răspuns la întrebarea „unde sunt banii bugetului” și „de ce se măresc taxele și impozitele”.
De aceea pun public o întrebare simplă: din totalul agregatelor minerale utilizate în proiectele mari de infrastructură rutieră din România — autostrăzi, drumuri expres, centuri ocolitoare — cât este efectiv fiscalizat? Ce procent ajunge în evidențele statului și ce procent se evaporă prin mecanisme precum cel descris mai sus? Poate ne răspund Ministerul Mediului, Ministerul Finanțelor și — de ce nu — Curtea de Conturi a României. Dacă mai au cu cine.
Și acum vine partea pe care trebuie s-o înțelegeți.
Eu am fost singurul — repet: singurul, din toată Curtea de Conturi a României care a cerut și realizat ani de zile, verificarea modului în care sunt exploatate resursele minerale ale statului și a modului în care este gestionat patrimoniul public. Ambele atribuții sunt prevăzute nu doar în Legea de organizare și funcționare a Curții de Conturi — aia pe care se tot chinuie s-o schimbe — ci în Constituția României.
Și ce s-a întâmplat? Mihai Busuioc, fost președinte al Curții de Conturi, acum judecător CCR. Sorin Lazăr — fost deputat PSD de Buzău (de unde altundeva) și fost președinte al Comisiei de Buget, Finanțe și Bănci — din 2020 consilier de conturi numit în Plenul Curții de Conturi de PSD, coordonator al Departamentului Bugete Locale și al Camerelor de Conturi Județene. Ion Mocioalcă — nașul lui Bejeriță și vicepreședinte al Curții de Conturi. Toți trei s-au luptat cu o obstinație aproape mistică — și oricum demnă de o cauză mai bună — ca aceste verificări să nu aibă loc. Niciodată.
Mai mult: de la venirea lui Busuioc la conducerea Curții de Conturi, pentru orice verificare pe care am inițiat-o sau am cerut-o asupra patrimoniului statului, au declanșat represalii împotriva mea. Nu mai insist — pe unele le-am prezentat deja public, pe altele le voi prezenta. Acum înțelegeți de ce.
Nu era vorba despre proceduri. Nu era vorba despre competențe. Era vorba despre protecție. Protecția unui sistem de jaf organizat în care pășunile statului devin cariere industriale, agregatele minerale se vând pe bandă rulantă către marile șantiere, banii intră în buzunarele rețelei, iar Curtea de Conturi — singura instituție constituțională care ar fi putut trage semnalul de alarmă — este ținută cu mâna pe gură tocmai de cei care beneficiază de schema.
Observați și coincidența: Lazăr coordonează exact Camerele de Conturi Județene, adică exact structurile care ar trebui să verifice, la nivel local, cum se concesionează pășunile comunale, cum se emit permisele de exploatare și unde ajung agregatele minerale ale statului. Exact acolo unde se întâmplă tot ce descriem. Și exact acolo unde nu se mai verifică nimic.
Azi nu mai sunt acolo. Nu mai e nimeni care să ceară aceste verificări din interior. Dar o fac mult mai bine din afara Curții, din noua postură. Și știu că îi disper.
Între timp, statul român pierde sute de milioane din exploatarea ilegală a propriului patrimoniu. Și ce face? Mărește impozitele și taxele pe spatele românilor și pe spatele mediului de afaceri autohton. Pentru că „nu avem bani la buget”. Nu aveți bani pentru că îi furați. Și îi furați pentru că nimeni nu verifică. Și nimeni nu verifică pentru că cei care ar trebui să verifice sunt băgați în schemă până în gât.
Nu ar fi mai bine să se ducă ei la pușcărie și să ne lase câțiva ani să mai respirăm și noi?
Nota bene: așa cum rezultă și din articol, pro-europeanul Grindeanu nu este străin nici de asta și nici de altele care vor mai apărea. Presa are ceva de spus?!
Parchetul General, DIICOT, DNA, SRI? Curând…
