Biofarm nu e o firmă oarecare de pe bursă. Este, de mai bine de nouă decenii, unul dintre puținele nume românești rămase în picioare într-o industrie farmaceutică pe care România a lăsat-o, sistematic, pe mâna importurilor. Anghirol, Carmol, Triferment, Colebil, Sennalax, Nervocalmin, Extravalerianic, Carbocit, Bioflu sau Septosol sunt branduri pe care generații întregi de români le-au avut în trusa de medicamente. Și ce știu să facă afaceriștii români cel mai bine? Să vândă străinilor ce au.
Compania e listată la Bursa de Valori București din 2005, în categoria 1, iar din 2015 face parte din categoria Premium, rezervată celor mai solide companii listate. Are prezență directă în Albania, Azerbaidjan, Georgia, Irak, Lituania, Kârgâzstan, Republica Moldova, Ucraina și Ungaria. Și tocmai această companie, unul dintre puținii producători români de medicamente cu adevărat funcționali, tocmai ce a fost vândută unui grup farmaceutic polonez, Zakłady Farmaceutyczne POLPHARMA S.A., într-o tranzacție de peste 1,26 miliarde de lei.
Polpharma, noul cumpărător Biofarm
Cumpărătorul e Polpharma, cel mai mare producător polonez de medicamente generice, controlat prin Spectra Holding de miliardarul Jerzy Starak, un om cu o avere estimată la 5,4 miliarde de dolari. Grupul Polpharma are afaceri anuale de peste 1,1 miliarde de euro și aproximativ 5.600 de angajați, cifre care arată clar diferența de forță dintre cumpărător și compania cumpărată. Tranzacția s-a făcut la un preț de 1,379 de lei pe acțiune, cu o valoare totală de 1,26 miliarde de lei pentru cele 913,86 de milioane de titluri tranzacționate, reprezentând 92,74% din capitalul social al Biofarm. Practic, întreaga companie a fost evaluată la aproximativ 1,36 miliarde de lei, echivalentul a 259,54 milioane de euro.
Grosul acțiunilor vândute a venit de la doi acționari principali, Lion Capital, cu 36,74%, și Longshield Investment Group, cu 51,67%. Prin depășirea pragului de 90% din capitalul social, cumpărătorul polonez are acum dreptul legal de a iniția procedura de retragere forțată a acționarilor minoritari rămași, ceea ce înseamnă că, practic, Biofarm va ieși complet de pe radarul acționariatului public românesc.
Cât valorează compania lui Hrebenciuc
Biofarm a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 62,6 milioane de lei și un profit net de 19,7 milioane de lei. Compania avea capitaluri proprii de peste 107,5 milioane de lei și datorii totale de doar 14,1 milioane de lei, ceea ce indică un bilanț solid și un grad redus de îndatorare. Cu toate acestea, valoarea tranzacției se ridică la aproximativ 1,36 miliarde de lei, adică de aproape 69 de ori profitul net anual și de peste 21 de ori cifra de afaceri. Sunt multipli care depășesc cu mult nivelurile întâlnite, în mod obișnuit, în tranzacțiile din industria farmaceutică pentru companii mature, unde evaluările se situează, de regulă, în intervalul 10-20 de ori profitul anual, în funcție de perspectivele de dezvoltare, portofoliul de produse și poziția pe piață.
Nici reprezentanții companiei nu au ascuns faptul că oferta este una peste nivelul pieței. Președintele Consiliului de Administrație, Andrei Hrebenciuc, a declarat public că prețul de 1,379 lei pe acțiune este cu peste 43% mai mare decât media cotației bursiere din ultimele 12 luni, de aproximativ 0,96 lei. Mai mult, acesta depășește de aproape trei ori valoarea activului net pe acțiune, estimată la numai 0,55 lei. Din punct de vedere financiar, concluzia este dificil de contestat. Acționarii Biofarm au obținut un preț foarte bun. Dacă analiza se oprește la indicatorii economici, este greu de susținut că societatea a fost cedată sub valoarea sa. Dimpotrivă, tranzacția pare să fi fost încheiată la un preț care reflectă nu doar rezultatele actuale, ci și potențialul viitor al companiei.
O companie farmaceutică nu este doar un activ evaluat prin multipli bursieri și rapoarte contabile. Biofarm înseamnă aproape un secol de tradiție industrială, cercetare, capacități de producție, locuri de muncă, branduri cunoscute și o parte din infrastructura strategică a industriei farmaceutice românești. Deci, întrebarea adevărată este dacă România își poate permite să piardă controlul asupra uneia dintre puținele companii farmaceutice rămase independente.
Fiul unui baron PSD, la cârma unei companii-cheie
Președintele Consiliului de Administrație e Andrei Hrebenciuc, fiul fostului greu al PSD, Viorel Hrebenciuc, condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la doi ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență, în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri din județul Bacău, un prejudiciu estimat de procurori la peste 303 milioane de euro. Andrei Hrebenciuc însuși a fost cercetat în același dosar pentru constituirea unui grup infracțional organizat, complicitate la trafic de influență și spălare de bani, fiind chiar arestat preventiv în octombrie 2014, la cererea procurorilor DNA Brașov. Abia în 2023, Înalta Curte l-a scos din proces, nu pentru că faptele nu ar fi existat, ci pentru că răspunderea penală s-a prescris, adică a trecut prea mult timp până la o soluție definitivă.
Andrei Hrebenciuc era deja membru al Consiliului de Administrație al Biofarm chiar din perioada scandalului. Compania a confirmat public, la momentul arestării lui din 2014, că faptele care motivau arestul nu aveau legătură cu responsabilitățile lui de administrator. A fost o formulare care suna, efectiv, ca o încercare disperată de a separa omul de companie. Numai că, în loc să se distanțeze de el după acest episod, Biofarm a mers exact în direcția opusă.
La 16 noiembrie 2018, la doar câțiva ani după arestarea sa în dosarul retrocedărilor, Andrei Hrebenciuc a fost numit chiar președinte al Consiliului de Administrație, funcție pe care o deține și astăzi, inclusiv în momentul în care a negociat și anunțat vânzarea companiei către polonezi. Un om cu un asemenea dosar penal în spate a ajuns să conducă, timp de aproape un deceniu, una dintre puținele companii farmaceutice strategice ale României, iar la finalul mandatului său, compania a ieșit definitiv din mâinile capitalului autohton.
Ce înseamnă asta pentru o Românie care nu-și mai produce medicamentele
Țara are un deficit comercial de 6 până la 7 miliarde de euro doar pe piața farmaceutică, importând anual medicamente cu și fără prescripție, plus suplimente alimentare, în valoare de aproximativ 8 miliarde de euro, în timp ce producția internă abia atinge un miliard de euro. Cu alte cuvinte, România produce astăzi doar aproximativ o optime din ce consumă la capitolul medicamente, iar restul vine din import, cu toate vulnerabilitățile pe care le presupune o asemenea dependență, de la crize de aprovizionare, cum am văzut chiar în timpul pandemiei, până la simpla lipsă de control asupra prețurilor și a lanțurilor de distribuție.
Într-un asemenea context, fiecare producător românesc funcțional care iese din capitalul autohton, oricât de justificat financiar ar fi acel exit pentru acționarii lui, reprezintă o pierdere strategică pentru capacitatea reală a țării de a-și trata proprii cetățeni.
Generozitatea prețului pentru acționari nu anulează costul strategic pentru țară. România a mai pierdut, în ultimele decenii, o serie întreagă de producători industriali care i-ar fi asigurat o oarecare autonomie economică, iar de fiecare dată argumentul a fost identic, capitalul străin oferă bani, tehnologie și acces la piețe pe care actorii locali nu le pot obține singuri. Poate fi adevărat, dar tot mai rar cineva pune întrebarea simplă, ce se întâmplă când, peste zece sau douăzeci de ani, nu mai există absolut niciun producător românesc relevant de medicamente?
Iar dacă la cârma ultimelor astfel de active strategice rămase în România se află, an de an, oameni cu istoric ca a lui Andrei Hrebenciuc, poate că nu ar trebui să ne mire deloc unde ajungem, ci mai degrabă să ne întrebăm de ce am acceptat, de fiecare dată, ca lucrurile să continue exact așa.
sursă: gazetadecluj.ro
