(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
SUA – Rusia
Să începem, așadar, cu ce se mai întâmplă între americani și ruși în legătură cu războiul din Ucraina. Din păcate, acest război proxy încă nu s-a încheiat, deși Trump s-a lăudat că îl va termina în 24 de ore. Au trecut deja trei luni și încă nu s-a ajuns la nicio înțelegere. Trump și Putin încă nu s-au întâlnit, dar Trump l-a trimis pe Steve Witkoff, care aparent a avut o întâlnire de patru ore cu Putin — extrem de lungă. Mă și mir că a durat atât, pentru că nu cred că ar fi fost necesar. Rușii și americanii oricum comunică foarte mult prin canale subterane, pe care noi nu le vedem, deci s-a dorit doar să se creeze impresia de importanță a lui Witkoff. Iar Witkoff a transmis că Ucraina trebuie să cedeze toate teritoriile dorite de Rusia.
În ultimele săptămâni, cred că ați văzut cum ucrainenii au mai inventat un zvon, și anume că ar fi găsit 155 de soldați chinezi care luptă de partea Rusiei în Ucraina. Nu am văzut nicio dovadă în acest sens — de fapt, nici despre soldații nord-coreeni nu avem dovezi, deși zvonurile circulă încă din toamnă. Este o altă tentativă disperată a lui Zelenski de a implica mai multe țări, probabil și la comanda americanilor, pentru a strica reputația chinezilor. Eu personal nu pot să cred aceste declarații ale ucrainenilor. Și chiar dacă ar fi adevărate, sunt mii de mercenari — polonezi, americani, francezi, chiar și români — care luptă în Ucraina de partea ucrainenilor. Deci nu înțeleg de ce ar fi o problemă pentru Ucraina dacă și Rusia ar primi ajutoare. Oricum, Rusia nu are nevoie de aceste ajutoare, are destui soldați, în Ucraina este mai mare nevoie, acolo se discută acum și posibilitatea conscripției femeilor.
Surse americane au spus că foarte curând, poate chiar săptămâna aceasta, se va ajunge și la un acord privind metalele rare ale Ucrainei. Fostul secretar de stat american Antony Blinken a recunoscut că, de fapt, ucrainenii au venit cu ideea acestui acord, nu Trump. Se pare, însă, că acum Trump nu mai este dispus să contribuie la reconstrucția Ucrainei, cum era sugerat în prima versiune a acordului, spunând că deja a dat destul armatei ucrainene. Probabil există o panică legată de semnarea cât mai rapidă a acestui acord. Trump a semnat și un ordin executiv pentru a investiga riscul dependenței de metale rare asupra securității naționale a SUA. Panica aceasta vine de când a început aparentul război comercial dintre China și SUA, pentru că China deține peste 90% din aceste metale rare. Probabil Trump se grăbește cu acordul ca să liniștească oamenii de afaceri americani care s-au speriat de anunțuri. Oricum, acest acord nu va conta atât de mult, pentru că și din puținele metale rare pe care Ucraina le are, mare parte se află acum pe teritoriul controlat de Rusia. Deci acest acord nu va conta.
Un alt aspect important este că sâmbăta trecută a avut loc Forumul de Diplomație de la Antalya, unde ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, l-a lăudat pe Trump, spunând că acesta înțelege care sunt cauzele reale ale conflictului și că își dorește să coopereze cu Rusia. A criticat însă Europa, afirmând că forțele Uniunii Europene au ca scop doar protejarea administrației de la Kiev, nu a poporului ucrainean, și că Germania, Franța și Marea Britanie se pregătesc pentru un nou război.
Așadar, s-a organizat acest „teatru” prin care și rușii încearcă să-l salveze pe Trump de rușinea de a avea politici care, de fapt, sunt doar în beneficiul altor țări — ba chiar în beneficiul dușmanilor declarați ai SUA, nu al aliaților europeni. Va mai dura ceva până când rușii vor accepta o soluție pentru problema Ucrainei, deși cu siguranță va fi una foarte favorabilă Rusiei, nu Europei, pentru că în acest moment Rusia are toate avantajele — și militare, și financiare. Americanii nu mai vor să contribuie la război și nici nu mai au capacitățile necesare, mai ales de când acest conflict economic împinge restul lumii spre dedolarizare. Deci Trump este lăudat doar pentru avantajele pe care, indirect, le creează celorlalte două mari puteri.
Vizita SUA în România
Referitor la vizita din partea SUA în România, s-a discutat mult despre delegația „semnificativă” a Congresului american care a vizitat România. S-au creat foarte multe speranțe că americanii vor discuta probleme legate de democrația din România și de anularea alegerilor de anul trecut. Până la urmă, nu s-a întâmplat nimic. A venit doar o comisie de nivel foarte jos — nici măcar nu am primit vreun trimis apropiat de Trump și nici vreun grup semnificativ de congresmeni americani cu funcții importante. Aceștia fac parte dintr-un grup foarte mic, care se ocupă de democrație în 17 țări din lume, printre care nici măcar nu se află România. Și totuși, ne-am făcut de rușine lăudându-i, mulțumindu-le și primindu-i cu onoruri maxime. În final, desigur, nu s-a discutat și nu s-a rezolvat nimic.
Ca să explic cum funcționează politica americană: teoretic, SUA are un sistem în care, pe lângă guvernatorii și parlamentele fiecărui stat, președintele conduce puterea executivă. Practic, el trebuie să implementeze toate legile aprobate de Congres. Congresul, format din Camera Reprezentanților și Senat, poate să declare război, să investigheze departamentele federale și să aprobe sau nu toate persoanele numite de președinte. Există, desigur, și Curtea Supremă.
Așadar, deși teoretic doar guvernul american poate aproba orice acțiune de război, Trump își trimite doar proprii prieteni la negocieri importante. De exemplu, Witkoff s-a întâlnit și cu ministrul de externe iranian și a amenințat din nou cu război în numele lui Trump.
Dar acest lucru se întâmplă și pentru că, în America, puterea Congresului a fost înlocuită, practic, de bani. Cele trei mari puteri din politica americană sunt: intelligence-ul, banii și președintele. Iar președintele este, de fapt, controlat de primele două. În ziua de azi, Congresul nu mai are aproape nicio putere, din cauza existenței acestor grupuri de lobbying, care ar trebui să fie o formă legală de influențare a deciziilor politice și sunt protejate sub amendamentul privind libera exprimare.
Aceste companii de lobby se bazează pe capital și, de multe ori, fac promisiuni de sprijin în campanii electorale. E foarte greu să ajungi congresman fără sprijinul acestor grupuri de lobby și al finanțatorilor lor. Analistul James A. Thurber a estimat că există aproape 100.000 de lobbyiști în SUA. Așa ne putem explica, de exemplu, cât de important este Israelul pentru SUA — pentru că Israelul finanțează campaniile multor candidați politici, inclusiv ale lui Trump și ale altor membri din administrația sa. De asemenea, Israelul finanțează și multe grupuri de lobby care, mai apoi, forțează legal implementarea anumitor legi.
Apoi, toate departamentele americane sunt și ele controlate de bani: Departamentul Apărării este controlat de complexul militar-industrial și companii precum Lockheed Martin, iar Departamentul Sănătății este influențat de companii din Big Pharma, cum este Pfizer — pentru că de acolo vine finanțarea.
Și apoi vine probabil cea mai importantă putere din statul american: serviciile de informații, adică intelligence-ul. Pe lângă toate secretele pe care le dețin despre toți cei puși în funcții sau despre oamenii de afaceri, aceste servicii nu funcționează doar ca în filme — ci au preluat efectiv rolul de coordonare a politicii externe din mâinile președintelui și guvernului.
Dacă ne uităm doar la toate loviturile de stat organizate de CIA, la toate bazele pe care le are CIA în zonele-cheie ale lumii, devine evident cât de mult controlează aceștia direcția în care merge America. Să nu mai vorbim de faptul că, prin aceste agenții de intelligence, se interacționează în principal cu restul marilor puteri ale lumii.
Aceste agenții sunt cele care impun condiții președintelui, nu invers, pentru că ele sunt cele care organizează majoritatea acțiunilor secrete (coverte) ale SUA, atât în plan intern cât și extern. Ele dețin, spre exemplu, toate înregistrările convorbirilor americanilor, toate probele privind plăți sau transferuri, controlează efectiv ce informație ajunge la public, iar aceste acțiuni ascunse sunt de fapt cele mai importante în stat.
Doar după influența intelligence-ului și a banilor ajungem la președinte și alte funcții. Pentru că, fără sprijinul acestor structuri, nici nu mai poți ajunge la o funcție înaltă — nu doar în SUA, dar și în alte țări importante ale lumii, cum ar fi Israel sau Rusia. Astfel, politica devine un braț al acestor structuri, nu invers.
Trump, în acest context, devine doar o interfață publică a acestor centre de putere, iar la rândul lui nu acordă influența cuvenită restului reprezentanților politici. Astfel, politica externă și internă este coordonată vizibil doar de cei puși în funcție direct de el sau de cei care îl susțin, cum ar fi Steve Witkoff sau Mike Waltz.
Desigur că discuția este mult mai complexă și s-ar putea extinde pe ore întregi, dar am vrut doar să explic cât de neînsemnată a fost această delegație care a venit în România. Niciun prieten apropiat al lui Trump nu a venit, niciun beneficiar de decizie, și România nu a primit niciun fel de beneficiu concret din partea SUA în ultima perioadă.
În spațiul public s-au discutat doar retragerea trupelor americane din România și noile taxe de import impuse de SUA, iar așa a reacționat guvernul și președintele nostru: cu ceremonii și onoruri pentru niște figuri simbolice. O mare rușine, sincer.
Siria
În Siria, au avut loc evenimente foarte interesante în ultima săptămână.
În primul rând, s-a raportat că americanii au început retragerea din restul Siriei. Cel mai probabil, aceștia vor fi înlocuiți de forțe israeliene, care, cu siguranță, vor încerca să controleze discursul, continuând să susțină public că nu au fost implicați în impunerea noii conduceri din Siria.
Ne putem aștepta, deci, la o prezență israeliană mai vizibilă acolo.
În plus, au apărut zvonuri în cercurile diplomatice britanice conform cărora noul președinte sirian a acceptat să normalizeze relațiile cu Israelul până la finalul anului 2026. Iar ca recompensă pentru această „deschidere”, Arabia Saudită ar fi fost de acord să plătească toate datoriile Siriei către Banca Mondială, ceea ce va permite Damascului să primească în sfârșit ajutor financiar pentru reconstrucție din partea instituțiilor internaționale.
Desigur, nu e vorba de o sumă imensă — datoria Siriei la Banca Mondială este de aproximativ 15 milioane de dolari, dar semnalul politic este foarte important. Dacă aceste informații se confirmă, atunci e clar că relațiile dintre Siria și Israel sunt deja discutate în culise, iar anumite state din regiune — mai ales Arabia Saudită — împing Siria spre o normalizare formală.
Personal, am suspiciunea că toate aceste schimbări — inclusiv politica externă mai „pragmatică” a Siriei — sunt influențate direct de Mossad, v-am mai spus că Mohammed bin Salman a fost sprijinit din umbră de serviciile israeliene în ascensiunea sa, tocmai pentru a facilita o nouă realiniere strategică în Orientul Mijlociu.
