Autor: Cozmin Gușă
Ați citit sau ascultat diverse analize manipulatorii în ultimele zile legate de negocierile pentru guvernul Nicușor-Tomac. Ce s-a susținut în mod fals? Că nu mai e democrație în România și că cetățenii sunt, astfel, înșelați pentru că partidele n-au miniștri în viitorul guvern, deci reprezentarea nu ar mai fi legitimă. Ei bine, prieteni, democrație nu mai e demult în România și am o sumedenie de exemple recente sau mai vechi. Nu vă plictisesc astăzi cu reluarea prezentării lor. Cetățenii nu sunt înșelați. Chiar aceștia sunt cei care au dat semnale clare de invalidare a actualei clase politice, pentru că așa a ajuns, în 2024, Călin Georgescu în finala prezidențială, Georgescu, care nu este vreun premiant, și tot așa, și doar așa, se explică scorul din sondaje al AUR-ului, care nu are multe alte merite vizibile decât acela că n-a guvernat până acum.
România este, însă, într-o mare criză economico-administrativă, cu iminentă explozie, deci ar fi nevoie urgentă de profesioniști la guvernare, care să încerce acum, în ultimul ceas, să repare ceea ce poate fi reparat rapid. Ori tocmai asta nu se dezbate public: anume componența anunțată a guvernului Nicușor–Tomac, care, culmea, în ciuda așteptărilor sumbre, mie îmi pare cea mai competentă din ultimul deceniu, cel puțin. Dacă exclud premierul, Eugen Tomac, care a fost ales pe criterii de fidelitate față de Nicușor Dan, din cele 18 personaje din listă pot număra vreo 10 cu competență dovedită, ba chiar înaltă, în domeniile pe care le-ar administra, iar dintre ceilalți vreo 8 nu-mi apare niciunul ca fiind vreun incompetent de tip Țoiu sau Miruță. Concluzia este, astfel, clară: Nicușor Dan și Eugen Tomac au reușit să propună ceva ce partidele actuale n-ar fi fost în stare și, da, acestea n-au fost în stare să nominalizeze așa ceva cel puțin în ultimul deceniu. Dau și câteva nume din listă: Ionuț Simion la Finanțe – el este președintele AmCham România, poate cel mai bun cunoscător român al mediului financiar internațional, Nicolae Istudor la Agricultură – rectorul de la ASE, profesor specializat exact în economia agroalimentară, Șerban Drăgosloveanu la Sănătate – un manager de succes al unui mare spital (se știe că eu l-am susținut public pe Cătălin Cârstoiu, dar asta nu mă împiedică să fiu obiectiv), Sorin Costreie la Educație – specialist dovedit în problematica învățământului, cu studii importante în prestigioase universități internaționale, Sebastian Niculescu la Apărare – actualul Ambasador al României la NATO, Luca Niculescu la Externe – cu expertiză incontestabilă în relațiile internaționale. Pot continua evaluarea nominală, dar nu vreau să fac un laudatio aici. Scopul meu este să consemnez, pentru voi, că analiza jurnaliștilor și a partidelor nu a mers către cântărirea competenței oamenilor din echipa Nicușor Dan-Eugen Tomac, tocmai pentru că ar fi trebuit să recunoască ceea ce eu vă spun: anume faptul că, după mult timp, avem de-a face, ca prin minune, cu o garnitură de posibili miniștri competenți.
Și atunci, de ce USR și UDMR refuză să voteze învestirea Guvernului? Despre PNL nu mai are rost să analizăm. Este bolnavul și repetentul politicii românești, îmbolnăvit în principal prin acceptarea abuzărilor din partea lui Băsescu și Iohannis în ultimele două decenii, tot ceea ce se petrece la PNL e desprins din filmele cu proști ticăloși. Ei bine, am insistat zilele trecute să pricepeți că UDMR, dar și celelalte partide, nu mai au democrație internă. Conducerile lor sunt manipulate prin diversele falange din serviciile secrete, românești sau străine, adică aceste partide sunt butonate de către securiști în baza intereselor de tip economic, fie ale securiștilor bătrâni și demolatori, sau ale corporațiilor multinaționale, unele dintre aceste entități asimilabile categoriei „asasinilor economici”, deprinși să se îndestuleze din resursele României. De aici vine decizia de a nu fi susținut Guvernul Nicușor-Tomac, în cazul specific al UDMR și USR. Astfel apar și diverse scenarii ale viitorului joc de putere, în cazul în care nu se vor găsi 233 de voturi la începutul săptămânii viitoare, dar de aceste scenarii ale Jocurilor de Putere mă voi ocupa în zilele următoare.
Întrebarea zilei de azi este: de ce este nesocotită voința prezidențială, treabă în premieră în ultimele decenii? E un răspuns simplu: pentru că Nicușor Dan nu își folosește pârghiile accesibile și invizibile pe care predecesorii săi le-au folosit, au și abuzat de acestea. Nicușor Dan vrea să rezolve problema în mod democratic, ceea ce nu se poate rezolva decât în mod securistic, că doar știm că trăim în SECURISTAN. Nicușor a crezut că este suficient să se răstească la partidele politice, și bine a făcut, dar în mod inutil. Băsescu sau Iohannis ar fi convocat, în mod individual sau în grup, șefii serviciilor secrete și le-ar fi făcut așa-zisele „propuneri de nerefuzat”, iar susținerea politică pentru guvernul Nicușor-Tomac ar fi apărut în mod miraculos pentru public, rapid. S-ar fi apelat și la Parchete, a căror conducere Nicușor Dan o controlează în acest moment, și s-ar fi ajuns la situația descrisă pe vremuri de către micuțul Emil Boc: „Cine mișcă, mișcă-n brișcă.” Că doar nu credeți că useriștii sunt oameni fără dosare de corupție, sau cei de la UDMR. Aici, la unguri, funcționează sintagma: „Un udemerist nevinovat e doar unul mort, pentru că l-a iertat Dumnezeu.” Dar Nicușor Dan nu a apelat nici la aceste metode. Desigur că e lăudabil că vrea să rezolve în mod democratic problema. Numai că, repet, asta nu se poate în SECURISTAN, iar cei ce clamează astăzi pierderea democrației sunt exact cei care au susținut în ultimele decenii metodele SECURISTANULUI, care, se vede acum, sunt bune doar atunci când nu deranjează interesele șefilor lor securiști.
Tot ceea ce am spus eu aici cunosc bine și Nicușor Dan, și Eugen Tomac. Haideți să observăm cum acționează în următoarele zile, când România stă pe o bombă cu ceas, dar nu una politică, ci una care va exploda economia rapid, dacă se continuă cu provizoratul și domină jocul securiștilor.
