Autor: Cozmin Gușă
Îmi propusesem să analizez, azi, modul prin care Germania, prin agentul său Martin Sieg, consultantul Maiei Sandu și al PNL-ului, face harcea-parcea ce a mai rămas din politica românească, beneficiind din plin de marionetarea unor ageamii trădători, de tip Bolojan sau Fritz, ambii pe post de agenți ai dezordinii. Amân însă, deoarece subiectul abia va căpăta relevanță pe măsura viitoarei dizolvări a PNL-ului, deci e timp și pentru nemți și influența lor nefastă, nemți care, astăzi, mută politic din nou în România, prin propunerea agentului lor și al LGBT-ismului, Siegfried Mureșan, ca viitor premier.
Prefer subiectul declarației lui Nicușor Dan din Polonia, referitoare la Sistemul din SECURISTAN și reformarea acestui Sistem, pentru că mi se pare mult mai important pentru ziua de astăzi și, de fapt, pentru perioada următoare. Încep printr-o scurtă poveste pilduitoare. Exact acum 25 de ani, pe la finalul lunii august, i-am primit în biroul meu din Kiseleff numărul 10, biroul Secretarului General al PSD, pe doi consultanți americani, care fuseseră implicați, cu un an în urmă, în campania electorală a lui Putin, din anul 2000, trimiși acolo de către legendarul Henry Kissinger, care, intrând în sprijinul lui Vladimir Putin, voia să securizeze o influență inteligentă americană pe teren rusesc, așa cum a reușit, pentru o bună perioadă de timp, să facă în China. Veniseră recomandați cei doi americani de către prietenii mei din Statele Unite ale Americii, pe care îi cunoscusem și cu care relaționasem pe durata stagiilor mele de pregătire în America. Mi-aduc aminte că prietenul meu, regretatul Peter Imre, care atunci conducea Philip Morris, era intermediar al acestei relaționări și, bineînțeles, și sponsor. Cu cei doi americani am bătut palma, mi-a plăcut ceea ce mi-au propus apropo de antrenamentul meu, iar, peste încă o săptămână, mergând în America să-și mai rezolve niște treburi și, probabil, să-și ia niște aprobări, s-au întors în Kiseleff și ne-am apucat de lucru. În fiecare după-amiază, biroul lui Ion Iliescu devenise studio TV, dar și sală de antrenamente. Această experiență n-a durat însă decât vreo șase zile, mai puțin de o săptămână, deoarece a venit brusc 11 septembrie, 9/11, și proiectul s-a curmat dintr-o dată la inițiativa lor. Am înțeles că treburile se schimbaseră în mod radical în ceea ce privește raportarea americană la statele postcomuniste.
Însă, în săptămâna dintre prima lor venire și revenirea lor, am avut ocazia să citesc, mă rugaseră să fac asta, „Dancing with the Bear”, Dansând cu Ursul, o carte scrisă de către tovarășul lor, J. Michael Willard, în care se explica modalitatea prin care țările postcomuniste ar putea să relaționeze cu fosta Uniune Sovietică, cu urmașa Rusiei din regimul Putin, în mod specific. Această carte, pe care o mai am pusă undeva prin bibliotecă, este un soi de manual pentru liderii postcomuniști din acea vreme, care ar fi trebuit astfel să deprindă bazele realiste ale posibilei colaborări cu regimul lui Putin, dintr-o parte apropiată în trecut ideologic, dar astăzi satelizată, în acele vremuri (asta înțeleg când spun „astăzi”) de către Occident. Titlul cărții este inspirat de un vechi proverb rusesc, care spune că, dacă te decizi să dansezi cu ursul, trebuie să știi că dansul se sfârșește doar atunci când vrea și ursul.
Care-i legătura cu Nicușor Dan? Prima dată o să vă prezint afirmația din Polonia, de ieri, referitoare la reformarea Sistemului din SECURISTAN, care mi se pare cea mai tare afirmație a lui Nicușor din mandatul său de până acum. El, fiind întrebat dacă își asumă lupta cu Sistemul în continuare, a zis: „Cred că 20 de ani de luptă cu Sistemul pot să fie o certitudine din punct de vedere al luptei. Dar nu poți să te lupți cu Sistemul atunci când ești șeful Sistemului. Cum poți să reformezi țara? Lupți fără să o duci în anarhie. Pentru a face o reformă este mult mai simplu așa. Între un câine care latră și unul care mușcă, eu prefer unul care mușcă. Între a declama despre cât de tare vom reforma și între a avea instrumente pentru a reforma cu adevărat Sistemul, eu întotdeauna voi fi în poziția de a avea instrumente de a reforma Sistemul.”
Ce a spus de fapt Nicușor Dan? Traduc: că el știe că acel câine care mușcă este mai folositor și îl preferă. Adică ne-a explicat în mod voalat că el joacă pe mâna SRI-ului, politicianul mușcat recent de câine în România fiind nevolnicul Ciprian Ciucu. Mai important, Nicușor Dan ne-a transmis că își asumă să danseze cu ursul, adică cu Sistemul din SECURISTAN, fiind convins că altfel nu se poate. Pe placul vostru sau nu, Nicușor Dan a exprimat un adevăr, deoarece alternativa oricărui președinte la dansul cu Sistemul nu poate fi decât anarhia în 2026, aici ghiciți și faptul că orice președinte al României ce nu pricepe asta va fi suspendat rapid. Ne-a mai zis Nicușor că execută acest dans cu speranța reformării Sistemului. Asta este o treabă posibilă, dar puțin probabilă, validă, însă, doar în cazul în care criza românească uriașă de la orizont va forța Sistemul să colaboreze înspre propria sa reformare.
Ce este Sistemul azi? Sistemul azi este SECURISTAN. Și v-am explicat de mai multe ori, reiau pe scurt o explicație. Este un sistem de mare complexitate, provenit din ceea ce eu denumeam în ianuarie 2005, imediat după instalarea lui Băsescu, ca fiind A Doua Frăție a Securității, sistem ce s-a instalat la putere odată cu venirea marinarului, după perioada Ion Iliescu. Puterea exercitată de către securiști prin intermediul agenților lor vechi, cum era Băsescu, sprijiniți de către armata de informatori și agenți de influență din politică, presă, justiție, afaceri și așa mai departe – asta ați trăit de fapt în ultimii peste 20 de ani. Așa era organizat Sistemul la început, din 2005, până când, pe filieră soroșistă, creată și deschisă tot de către Băsescu, acel SECURISTAN a fost infiltrat treptat de către securiștii serviciilor secrete externe, care, în timpul mandatelor lui Iohannis, s-au așezat chiar la volanul Sistemului. Așadar, Sistemul din SECURISTAN, rezultat astăzi, este o formulă complexă de conducere în afara democrației, o formulă puternic mozaicată, în care părțile interne și externe se mențin în șah permanent, iar emulii lor politici se luptă pe teren.
În mod simplificat, așa puteți pricepe lupta dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan: primul, gardat de către securiștii români, dar cu suport și din partea unor cercuri de putere externă; celălalt, bihoreanul, fiind coordonat direct de către securiștii străini, având însă și un oarecare sprijin intern, mai ales în zona SIE. Desigur că, revenind la sintagma „dansând cu ursul”, dacă aplică bine litera manualului american, manual ce a redevenit valabil în Europa postcomunistă, odată cu victoria rușilor în războiul ucrainean, Nicușor Dan ar putea implementa și soluții de conviețuire românească cu regimul rusesc al lui Putin, fără de care conviețuire, eu vă asigur, orice strategie de salvare a României din ghearele Marii Finanțe Mondiale, implementate aceste strategii de către asasinii economici internaționali, este cvasi-inutilă și ne condamnă la o soartă atât de sumbră încât nici nu o puteți imagina.
Trec de la carte la film și vă amintesc că Kevin Costner dansa cu lupii la debutul său regizoral de acum 35 de ani. Nicușor Dan astăzi încearcă să danseze cu ursul. Nici el nu are garanția că va scăpa cu viață, dar situația îl obligă. Și chiar așa, că tot e weekend, urmăriți din nou filmul lui Kevin Costner, gândindu-vă și la decizia și soarta lui Nicușor Dan, președinte în SECURISTAN.
