Cine mai crede că în România achizițiile publice sunt ghidate de litera legii trăiește într-o realitate paralelă. În realitatea noastră, cea de toate zilele, textul legii a încetat demult să mai fie o barieră de granit. A devenit, în schimb, o bandă elastică din cel mai pur cauciuc autohton, arată că
se strânge ca un laț în jurul competitorilor naivi și se lăbărțează generos când prin ea trebuie să treacă un mamut de casă.
Cel mai proaspăt exemplu de iluzionism administrativ s-a consumat în ograda secretizată a apărării naționale, la Câmpia Turzii, unde un contract strategic de 446.406.170,84 lei fără TVA pentru infrastructura cazărmii 1833 a fost adjudecat printr-un număr de magie financiară care ar face de rușine orice manual de matematică elementară, conform Raportului de atribuire al Unității Militare 02444 Sibiu pentru obiectivul Cazarma 1833 Câmpia Turzii.
Spectacolul oferit de Asocierea CON-A, controlată de Mircea Bulboacă împreună cu UTI, firma lui Tiberiu Urdăreanu, sfidează logica bunului-simț. După ce porțile competiției s-au închis și plicurile au fost deschise, comisia de evaluare a Unității Militare 02444 Sibiu, le-a permis câștigătorilor să își ciopârțească oferta financiară prin infama procedură a solicitărilor de clarificări.
Perfect normal să…
Cinci prețuri unitare majore – de la costul săpăturilor și al compactării, până la țevile PVC – au fost tăiate perfect la jumătate, cu exact 50%.
Partea cu adevărat fabuloasă este că valoarea totală a ofertei a rămas nemodificată până la ultimul bănuț. Într-o țară în care logica nu ar fi facultativă, oricine ar înțelege că dacă tai masiv din prețul a cinci materiale fără ca totalul să scadă, înseamnă că ai umflat artificial alte articole, pentru a compensa gaura. Aceasta nu este o clarificare a unei erori de scriere, ci o rescriere integrală a ofertei în timpul prelungirilor. Dacă această inginerie ar fi fost eliminată, oferta CON-A ar fi crescut cu peste 9,1 milioane de lei, prăbușindu-se pe locul doi, în spatele celor de la Leviatan, conform Monitorului Oficial al României, Legea 98 din 2016 privind achizițiile publice, Articolele 208-210 referitoare la clarificări și modificări de oferte.
Mecanismul acesta, prin care favoriții sunt ținuți la aparate, cu perfuzii de clarificări post-factum, a devenit o boală cronică ce sufocă toate marile proiecte ale țării.
Pe șantierele de autostrăzi ale CNAIR, constructorii abonați la banii statului care uită să pună preț pe elemente de siguranță sunt lăsați să mute fondurile dintr-un deviz în altul, după deschiderea ofertelor, sub privirea îngăduitoare a oficialilor.
În spitale, marii distribuitori de aparatură medicală care omit matricele de conformitate își aduc fișele tehnice lipsă săptămâni mai târziu, în timp ce firmele mici sunt descalificate instant pentru o virgulă prost plasată.
Până și în restaurarea bisericilor istorice sau ale clădirilor publice, finanțate prin Compania Națională de Investiții, experții atestați care lipseau cu desăvârșire din plic apar miraculos pe parcurs, cumulând funcții în mod ilegal, doar ca proiectul să cadă în mâinile cui trebuie. Ipocrizia instituțională atinge cote stratosferice când privim dublul standard din interiorul aceleiași proceduri militare. În timp ce CON-A a fost lăsată să introducă ulterior formularele financiare F3 și F4 care lipseau inițial, să adauge prețuri pentru articole noi (detectoare de azot sau flacără) și să inventeze un inginer coordonator prin cumul de funcții, Asocierea ERBAȘU a fost executată scurt și declarată neconformă, fiindcă a depus actele experților după termen. Aceeași abatere formală, dar două unități de măsură complet diferite. Măgăria a fost atât de evidentă încât a spart până și disciplina militară a comisiei: doi dintre cei cinci evaluatori au refuzat să fie complici și au semnat note oficiale de dezacord.Cireașa de pe acest tort al imposturii este pusă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. CNSC a refuzat să analizeze de ce oferta câștigătoare a primit punctaj maxim în condițiile în care îi lipseau documentele obligatorii pentru verificarea optimizării – graficul procentual, curba S și fluxul de numerar. Instituția a expediat contestațiile depuse de Leviatan și PORR ca fiind superficiale, reproșându-le ironic contestatarilor că au citat prea multă jurisprudență. De aici explodează un paradox de o imoralitate cosmică, căci cu doar două luni înainte, în martie, la București, exact aceeași companie CON-A obținuse în instanță eliminarea Leviatan dintr-o licitație medicală, invocând exact principiul opus, cel conform căruia modificarea ofertei prin clarificări este strict interzisă. În mai, la Câmpia Turzii, CON-A aplică exact tactica pe care o condamnase în primăvară și primește 100 de puncte. Aceiași actori, aceeași lege, dar interpretări opuse în funcție de interes, sursa fiind: Decizia Curții de Apel București din martie privind litigiul de achiziții publice dintre CON-A și Leviatan în sectorul medical.
Toate aceste exemple converg către un adevăr crud: licitațiile publice din România au încetat să mai fie o competiție de prețuri, calitate și competență, devenind un simplu concurs de pile, influență și elasticitate birocratică. Statul român nu mai folosește procedurile pentru a proteja banul public sau securitatea națională, ci ca pe un sistem de ghidaj ascuns, conceput special pentru a spăla ilegalitățile favoriților și pentru a pune ghilotina pe gâtul celor independenți. Banul public nu se mai fură cu sacoșa, ci se redirecționează elegant, cu ștampilă, prin decizii administrative care sfidează logica matematică și bunul-simț juridic.
Când corupția intră în siajul normalului, ea încetează să mai fie tratată ca o anomalie și devine legea nescrisă a supraviețuirii. Într-un astfel de sistem bolnav, morala este de o simplitate înfiorătoare: cinstea a devenit o formă de naivitate, iar respectarea regulilor este biletul sigur către eșec. Cât timp arbitrii statului vor continua să valideze rescrierea ofertelor după ce cortina a căzut, singura regulă care rămâne în picioare este că regulile sunt doar pentru proști. Statul de drept se transformă astfel într-un SRL de partid și de stat, unde contractele de jumătate de miliard se împart nu celor capabili, ci celor care știu pe ce scaun trebuie să se așeze pentru ca legea să lucreze în favoarea lor.
