Joe Kent ar fi avut ocazia să își pună piciorul în ghips, să se dea lovit de melancolie și să o șteargă tiptil sau, și mai bine, să-și creadă pe cuvânt Comandantul Suprem, care anunță din oră în oră victorii decisive asupra Iranului.
Kent a ales să dezerteze de pe frontul Furiei Epice. A ales să demisioneze, oferind o explicație pe muchia conspiraționismului pentru deciziile celui pe care încă-l idolatrizează: acțiunile președintelui Trump sunt consecința mașinațiunii unor entități malefice.
„După îndelungi reflecții, am decis să demisionez din funcția de director al Centrului Național pentru Combaterea Terorismului, începând de astăzi (marți, 17 martie, n.m.). Nu pot susține, cu deplină conștiință, războiul în desfășurare din Iran. Iranul nu a reprezentat nici o amenințare iminentă pentru națiunea noastră și este clar că am început acest război din cauza presiunilor din partea Israelului și a puternicului său lobby american”.
Mai concret: nu Israelul – Benjamin Netanyahu. Talentatul Bibi i-a vândut lui Trump victoria într-un război necâștigător. Marele, convingătorul prieten de la Ierusalim a reușit să o facă, deși – spre deosebire de liderul de la Casa Albă – știa că un nou atac precipitat, gândit cu operațiuni tactice strălucite, dar lipsit de strategie, va zgudui din temelii nu doar Orientul Mijlociu, ci și întreaga lume. Pereat mundus – Netanyahu trebuie să-și obțină al șaptelea mandat de premier. Ba chiar, aflându-se la comandă în vreme de război, să-l primească în semn de recunoștință, cadou, fără stresul unor alegeri parlamentare. Mai trebuie să obțină grațierea în dosarele de corupție și prescripția răspunderii pentru tragedia din 7 octombrie 2023, când nu și-a putut apăra cetățenii de atacul barbar al Hamas.
Demisia lui Joe Kent nu este întru totul surprinzătoare. Ce nu dezvăluie ar putea fi.
Informații că la vârful comunității de intelligence precum și în structurile militare americane existau (și se mențin) tensiuni privind justificarea și definirea obiectivelor unui război cu Iranul circulă dinainte să fi căzut asupra Teheranului prima bombă, în zorii zilei de 28 februarie. Conform Washington Post, președintele Donald J. Trump primise „informări foarte îngrijorătoare”. Acestea îl avertizau că Iranul este o fortăreață, că regimul ayatollahilor își pregătise deja capete noi în locul celor care urmau să fie retezate, că efectul final ar putea fi instituirea unei conduceri încă și mai feroce la Teheran. Președintele fusese informat și despre consecințele pe care le-ar putea suferi statele din Golf ce găzduiesc baze militare americane și, totuși, pe 16 martie se declara șocat.
Nu-l pot pe eroiza pe Joe Kent. Dar nici nu poate fi îngropat în invective. Mai ales de cei care îi cunoșteau foarte bine traiectoria ideologică extremistă, dar au fost foarte împăcați cu ea timp de un an.
Înfricoșător rămâne că Furia Epică se transformă tot mai evident în ceea ce a fost, de fapt, de la bun început: o Furie Oarbă.
sursă: libertatea.ro
