AcasăEditorialeMarius Niculescu, editorial excepțional: Soluția Eminescu (EVZ)
Data publicării: martie 20, 2026 19:10

Marius Niculescu, editorial excepțional: Soluția Eminescu (EVZ)

Data publicării: martie 20, 2026 19:10

DISTRIBUIE:

Declarația de Independență a Statelor Unite, adoptată la 4 iulie 1776, este primul act normativ cu valoare constituțională al unui stat democratic în care este stipulat dreptul inalienabil al omului de a-și căuta fericirea. Al doilea paragraf al său este considerat una dintre cele mai importante fraze scrise vreodată în limba engleză și în istoria americană. El cuprinde următoarea prevedere: „Considerăm aceste adevăruri ca fiind evidente prin ele însele, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se află Viața, Libertatea și căutarea Fericirii”.

După câțiva ani, în nordul Europei, se năștea un gânditor genial, una dintre cele mai strălucite minți ale umanității, care avea să încerce să demonstreze că această „căutare a Fericirii” nu face decât să provoace oamenilor o suferință continuă, că fericirea nu este decât o suspendare temporară a durerii și întreaga existență umană „oscilează ca un pendul între durere și plictiseală”.

Este adevărat că recunoașterea lui a venit târziu, spre sfârșitul vieții, că a fost respins de mediul academic și de marii filosofi idealiști ai vremii, în frunte cu Hegel. Dar, în cele din urmă, influența sa asupra culturii și civilizației occidentale a depășit cu mult granițele filosofiei academice, modelând literatura, psihologia, muzica, artele și gândirea modernă.

Apostolul pesimismului filosofic

Arthur Schopenhauer s-a născut la 22 februarie 1788, la Danzig, oraș german și port strategic la Marea Baltică. Tatăl său, Heinrich, un prosper om de afaceri, puternic, respectat, disciplinat și rațional, dar distant afectiv, își dorea cu ardoare ca fiul său să preia și să extindă compania comercială a familiei. Până și numele negerman pe care i l-a dat a fost ales cu grijă: Arthur trebuia să se scrie la fel în toate limbile europene importante, să traverseze elegant granițele naționale. Dar mai presus de toate, era un nume englezesc, iar Heinrich, în contextul frământărilor politice și financiare care cuprinseseră Europa, vedea viitorul familiei și al companiei sale multiseculare în Anglia; în viziunea lui, Anglia era stabilitate, Anglia era o stâncă, Anglia era viitorul.

Citiți articolul integral pe EVZ.ro!

sursă: EVZ.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ULTIMELE ŞTIRI

Ștefan Popescu la Geopolitica Noii Lumi: Franța înlocuiește influența pierdută în...

Autor: Oana-Medeea Groza Pe fondul îngrijorărilor legate de escaladarea conflictelor din vecinătatea României, de la războiul din Ucraina până la tensiunile tot mai acute din...

Ciprian Ciucu, reforma nu înseamnă să calci în picioare legea și...

Autor: Aurel Badea Reforma administrației este necesară. Reducerea risipei, eliminarea structurilor inutile, comasarea instituțiilor care dublează activități și folosirea mai atentă a banului public sunt...

Socrul fiului lui Călin Georgescu, membru în ”gașca Vasile Blaga”, combinator...

Dan Mihai Neagu, fost lider PDL Giurgiu și cuscrul lui Călin Georgescu, ar fi pregătit un proiect prin care își propunea să aducă la...

Cornel Nistorescu: Vortex politic românesc. Partida Străinătății, pagube și nenorociri pentru...

Pe lîngă tulburările surprinzătoare ale vremii anunțate de cei de la ANM, România este supusă și chinurilor declanșate de un val periculos de vortex...

Urmăreşte-ne

23,188FaniÎmi place
4,892CititoriConectați-vă
67,100CititoriConectați-vă

Din categorie

spot_img