Autor: Lelia Munteanu
În urmă cu şase ani, în primul său mandat, m-am aripat shakespearian, identificând în Donald J. Trump un Falstaff fără barbă şi abstinent (liderul de la Casa Albă nu bea alcool şi nu fumează), călare pe doagele lumii.
Avem, de la începutul celui de-al doilea mandat, un POTUS (acronimul îl indică pe preşedintele Statelor Unite, în comunicările militare şi de securitate) decis să nu se mai împiedice în canoanele rigide ale dreptului internaţional, în ritualurile anoste ale diplomaţiei.
@DonaldTrump a devenit Eroul Absolut al unui reality-show 6D: te zgâlţâie, te plouă, te atenţionează cu un dos de palmă, te mângâie patern, te umple de suspans, îţi mai scapă o bombă-n cap… So fucking cool! Eu cred fără rezerve că Liderul Lumii face totul din suflet. Nu e un om rău, chiar dacă, nevoit să certe lideri indisciplinaţi sau obraznici, îşi mai iese din fire; chiar dacă este (când nu sunt de faţă Hegseth, Vance, Rubio, Witkoff – tot nu ştiu care dintre ultimii doi e Secretarul de Stat) obligat să se laude singur, până pricepem câte face pentru noi, cu eroice eforturi. Trump este – cum să explic pentru publicul românesc? – un Gigi Becali care n-a trecut pe la Athos.
Simt că e din cale afară de plicticos, total ne-spectacular, să îmi pun mânecuţele de contabil al haosului şi să mă apuc să înşir câteva întrebări care rezultă după Războiul de 12 Zile. O fac, totuşi, cu încăpăţânarea bombănitorilor care nu se pot bucura de un show măreţ.
Ce conţine acordul tripartit SUA-Israel-Iran? Este vorba despre o încetare a focului, o încetare a ostilităţilor sau un armistiţiu? Din acest răspuns am putea deduce cât va dura PACEA (majusculele le-am împrumutat de la preşedintele Trump). Ingenioasa formulă a liderului de la Casa Albă – „încetare completă și totală a focului” – nu clarifică, ci exultă de nobile intenţii.
Ce promisiuni i s-au făcut guvernului israelian de extremă-dreapta, prim-ministrului Netanyahu personal, ca să oprească războiul, când al doilea obiectiv pe care l-a anunţat (schimbarea regimului teocratic din Iran) nu fusese încă îndeplinit?
Ce au promis Iranului intermediarii din Qatar, ca să îşi pună rachetele şi dronele în rastel? (În noaptea de luni spre marţi, s-au încins telefoanele între Washington şi Ierusalim, Doha şi Tehran).
A fost distrus în totalitate arsenalul nuclear al Iranului, aşa cum triumfători (sub privirile sceptice ale experţilor) susţin preşedintele Trump şi premierul Netanyahu? Iar dacă arsenalul e distrus, care ar mai fi obiectul continuării negocierilor nucleare între Statele Unite şi Iran?
Unde au dispărut cele aproximativ 450 de kilograme de uraniu, îmbogăţit în proporţie de 60 la sută, pe care s-a afirmat că le posedă ayatollahii? Un îndemn mobilizator, de felul celui azvârlit ieri de Secretarul de Stat al Apărării, Pete Hegseth, “ia-ţi o lopată”, nu cred că va dezgropa adevărul.
S-a vorbit în acea Noapte a Pertractărilor (de luni spre marţi) şi despre măcelul din Gaza, despre o soluţie de a i se pune capăt? Astăzi, în a 628-a zi a războiului, bilanţul a ajuns la 56.156 de morţi, 132.239 răniţi şi 14.000 de dispăruţi. Fireşte, statistica aparţine ministerului Sănătăţii, coordonat de Hamas. Putem deci să suspectăm, atâta vreme cât se raportează implicit că în Gaza au mai rămas destui supravieţuitori, că statistica e făcută în ciuda lui Donald J. Trump şi a guvernului Netanyahu, nerăbdători să cureţe terenul, ca să ridice un splendid Gaz-a-Lago.
sursă: libertatea.ro
