AcasăEditorialeLiviu Alexa: UDMR FURA gros si dubios din PNRR, in timp ce...
Data publicării: noiembrie 3, 2024 18:38

Liviu Alexa: UDMR FURA gros si dubios din PNRR, in timp ce procurorii romani dorm. Familistul liberal Robertzica Sighiartau, in razboi cu familia. Cine plateste pentru falimentul CFR Marfa?

Data publicării: noiembrie 3, 2024 18:38

DISTRIBUIE:

Autor: Liviu Alexa

Exact pentru subiecte de genul celor de azi am nevoie sa ma sustineti financiar cu putin ca sa raman independent profesional si sa pot munci la anchete si analize pe alte teme, alea importante, care va ard pe voi la bani, nu pe ce a mai ragait Geoana si ce coliva a facut Sosoaca.

Eu nu scriu pentru prosti, ci pentru destepti si, mai ales, pentru cei ce nu doresc sa fie manipulati. Uitati-va la festivalul de manipulare ce are loc in aceste momente pe televiziuni si pe net! Politicienii se injura intre ei, fiecare promite marea cu sarea, nimeni NU VORBESTE DESPRE PROBLEMELE ESENTIALE.

Iar una dintre problemele mari ale Romaniei e ca politrucii incompetenti au facut-o de oaie cu banii din PNRR, o vaca de muls rara pentru niste saraci ca noi si cu care puteam face un pas mare spre dezvoltarea Romaniei.

Nu ma cred smecher, dar va zice Alexa ca voi dormiti prea linistiti in asteptarea raciturilor, iar Romania este violata de incompetenta.

Apare o stire saptamana trecuta care este repede aruncata la tomberon de catre mass media cumparata:

Comisia Europeană consideră că implementarea PNRR-ului românesc înregistrează o ”întârziere semnificativă”, situația la zi arătând că România a îndeplinit doar 13% din țintele și jaloanele asumate prin PNRR, potrivit Raportului anual depus la Parlamentul European. În aceste condiții, România mai are doar un an și jumătate pentru a bifa restul de 448 ținte și jaloane – singura modalitate de a atrage restul de 19 miliarde de euro aflate la dispoziția României.

Site-ul CursdeGuvernare.ro a izolat perfect esentialul din raportul Comisiei Europene. Luati cu pita: uitati ce luzari sunt politicienii nostri (si liberalii, si pesedistii is vinovati, nu puneti botul doar la o tabara).

Deci dupa ce ca putem lua bani gratis, suntem si prosti.

Din acest document mai aflăm – în premieră – că România s-a confruntat cu perspectiva blocării fondurilor europene, inclusiv PNRR, din cauza deficitului bugetar. Niciu oficial român nu a vorbit până acum despre această amenințare.

Si nu, unii bani, tone de miliarde de euro, nu ii mai putem recupera.

UDMR tace si FURA din ciolanul romanesc al PNRR

Peneleii si pesedeii se cearta pe PNRR, acuzandu-se reciproc de lipsa de implicare in a lua toti banii.

Cetatenii patriei habar nu au ce e ala PNRR, maxim 1 la suta din populatie, si sunt optimist, ar putea sa dea un raspuns corect.

Va ajut eu, nu fac pe interesantul:

Planul Național de Redresare și Reziliență al României (PNRR) este un document strategic conceput astfel încât să asigure dezvoltarea României, prin sprijinirea nivelului de adaptare la situații de criză, în contextul recuperării după criza COVID-19, cât și valorificarea potențialului de dezvoltare economică, prin reforme majore și investiții cheie.

In fapt, daca in ochii oamenilor simpli, PNRR ar trebui sa fie o sansa enorma pentru dezvoltarea multiplan a Romaniei, pentru politicieni si firmele de casa este o oportunitate rara de a mai fura cate ceva pentru partid sau pentru propriul buzunar.

Pana in acest moment, cu toate impiedicaturile, lucrurile stau asa:

Top orase (autoritate contractanta) pe numarul de licitatii:

Ca sa nu ramana mai prejos decat manglitorii de la PSD si PNL, UDMR s-a gandit sa puna si el in aplicare planul de asanare a banului destinat dezvoltarii Romaniei.

Diferenta majora este ca UDMR o face pe fata implicand firme detinute OFICIAL de membri marcanti ai UDMR, pe cand macar pesedistii si liberalii isi constituie sereleuri de capusat pe numele amantelor sau matusilor.

la UDMR, tupeu e pe fata.

Am ales astazi pentru dumneavoastra un caz incredibil de ciordeala din PNRR care, dupa parerea mea ar trebui investigat de procurori mintenas. Nu am nimic cu maghiarii, am ce am cu UDMR si cu felul ipocrit de a se marcheta politic drept o virgina a politicii romanesti, cand, de fapt, este la fel de curva ca si alte partide nationale.

Azi va prezint cazul firmei clujene S.C. Regional Consulting & Management, condusa de Ilyes Szabolcs Gyorgy, pusculita de bani PNRR a UDMR, specializata in “Activitati de consultanta pentru afaceri si management”

Firma asta e magica, castiga din PNRR o gramada de licitatii si, culmea, numa’ prin achizitii directe, borat draghe!

Va dati seama ce “intamplator” e faptul ca TOATE primariile unde Regional Consulting & Management a castigat pe PNRR sunt TOATE conduse de UDMR-isti?

Primaria Martinis (Harghita) – Jakab Attila (UDMR)

Primaria Zetea (Harghita) – Nagy Attila (UDMR)

Primaria Baile Tusnad (Harghita) – Butyka Zsolt (UDMR)

Primaria Siculeni (Harghita) – Csaba Szentes (UDMR)

Primaria Capalnita (Harghita) – Benedek Laszlo (UDMR)

Primarie Savadisla (Cluj) – Asztalos Ştefan (UDMR)

Primaria Livada (Satu Mare) – Piricsi Arthur (UDMR)

Primaria Almasu (Salaj) – Gál Máté István (UDMR)

Motivul pentru care consider ca procurorii ar trebui sa intervina in cazul de mai jos este… mai multe:

  • licitatiile de mai sus au fost castigate de Ilyes Szabolcs Gyorgy, in calitate de patron, dar si de oficial si ales local al UDMR. Baiatul asta este seful organizarii Universitatii de Vara de la Balvanyos unde vine Orban Viktor sa vomite textele despre autonomia maghiarilor din Romania si nevoia de despartire a Transilvaniei.

  • licitatiile de mai sus au fost castigate prin achizitii directe, nu prin licitatie publica, si am suspiciuni rezonabile sa cred ca sunt facute prin trafic de influenta. Nu e nimic corect in aceste achizitii indirecte cand ala care imparte banul e primar UDMR si ala care primeste e ales local UDMR si patron la firma de consultanta. Nu e un caz singular, chiar daca, in nesimtirea lui, odata contactat telefonic de mine, Szablocs Ilyes a avut tupeul sa se prefaca mai intai ca nu stie cate contracte are si apoi sa replice ca firma sa a castigat si de la alte primarii contracte, nu musai conduse de unguri.

Am zis sa verific si alte contracte ale lui Szabolcs nu musai din PNRR. Si am gasit ca toate de anul asta, dar TOATE, vin tot pe filiera UDMR:

  • primaria Racu din Harghita condusa de Csaszar Attila – 130 000 de lei

  • de fapt, agariciul de Szabi se invarte tot in acelasi areal de “lucru” capusand si pe alte planuri primariile cu are are “dil”. Mai ales la Baile Tusnad!

Domnului Szabolcs Ilyes nu i se pare nimic nelalocul lui in ceea ce face.

Deci nu il mai ridicati in slavi pe baiatul asta. Kelemen Hunor, liderul UDMR, e la fel cu ceilalti lideri politici romani, un mancator de rahat.

Ba inca lui i se permite sa scoata pe gura aberatii monumentale cand ataca DNA si apara coruptii partidului. Daca ar face asa ceva sefii PSD si PNL, ar vi crucificati de presa.

Apropo, cand ati auzit vreun presedinte UDMR sa amendeze coruptia din Romania prin declaratii publice?


Robertzica Sighiartau – portretul ipocriziei liberalului crestin familist la tinerete

Sloganul generalului Ciucă este Familie, Onoare, Credință. La fel, PNL afișează peste tot, chiar și în Bistrița-Năsăud, acest slogan care pune accentul pe familie.

După ce a condus campania pentru alegerile locale în județul Bistrița-Năsăud și a repurtat o înfrângere deosebită, deputatul și vicepreședintele PNL, Robert Ionatan Sighiartau, cu tupeul sau de beizadea (familia sa e una dintre cele mai bogate din judet) a dorit să se autoimpună pe locul 1 pe lista de la Camera Deputaților a PNL Bistrița-Năsăud.

Dar organizațiile locale ale PNL i-au reproșat, pe buna dreptate, că, din cauza incompetentei sale manageriale și a modului neprofesionist în care a orchestrat campania electorală, PNL a pierdut și primăria Bistrița, astfel ca, într-o seară de vară, sub coordonarea europarlamentarului clujean Daniel Buda, liberalii bistrițeni l-au exclus pe tânărul ilfovean Robert Sighiartău de pe locurile eligibile, sa ii crape privirea aia de pocait arivist, nu alta.

N-am gresit cand l-am facut ilfovean. Am folosit termenul de ilfovean, pentru că i se reproșează familistului si bistriteanului Sighiartău că a cam uitat de Bistrita, ca, deși are domiciliul în acte pe Bistrița, de mult timp locuiește în orașul Voluntari din Ilfov, în casa fratelui său Emanuel Sighiartău, iar copiii și soția sunt si ei cu el acolo.

Este o modalitate eficientă și folosită de mulți parlamentari care încasează resurse din partea Camerei Deputaților – suma forfetară, declarând că nu au domiciliul în București sau Ilfov și statul român le decontează în baza unei declarații pe proprie răspundere, o sumă forfetară, stabilită de Biroul permanent pentru necesitățile de cazare. Real, domiciliul de fapt al familiei Robert Sighiartău este în orașul Voluntari , acesta având acolo centrul de interese al familiei.

Revenind la activitatea politică, după refuzul organizației Bistrița-Năsăud de a-i aloca un loc eligibil, bazându-se pe relațiile de prietenie cu liderii PNL Ilfov, cu Rareș Bogdan, cel mai detestabil liberal al deceniului, familistul Sighiartău a insistat pentru a rupe promisiunea de a candida la Olt sau la Dolj pe un loc eligibil.

După o răscoală a liderilor locali din aceste organizații, se ajunge la o nouă revoluție în PNL Bistrița-Năsăud, înainte de depunerea listelor de candidați și sub aceeași coordonare a europarlamentarului Daniel Buda, Robert Sighiartău demite Biroul județean și numește persoane apropiate în organismul de decizie al PNL BN , impunându-se locul 1 pe lista de la Camera Deputaților și alocându-i compensator fostului primar al municipiului Bistrița, Ioan Turc, locul 1 la Senat.

Astfel, cu onoare și credință, fostul pastor penticostal Robert Ionatan Sighiartău (in anul 2019, potrivit presei din Bistrita, Dumnezeu i-a cerut pastorului Robert Sighiartău să intre în politică) s-a reales nestatutar în funcția de președinte interimar al PNL Bistrița-Năsăud și cap de listă la Camera Deputaților, asigurându-si un loc în Camera Deputaților, în defavoarea deputatei liberale Diana Morar, care era preferata liberalilor bistrițeni. Ah, si facandu-l pe europarlamentarul Daniel Buda sa para un bou. Muahaha.

Diana Morar a continuat lupta și s-a transferat la Forța Dreptei de unde continuă să îl atace pe Robert Sighiartău.

Acesta nu mai poate controla ceea ce se întâmplă în PNL și a început să excludă din partid consilieri județeni, acuzați de pact cu PSD la Bistrița.

Hahahaha, deci va distruge si mai tare scorul PNL in Bistrita-Nasaud (si apoi o sa se mire toti de ce Radu Moldovan, seful PSD local, ii bate pe toti in alegeri de ii usca cu fionul).

Conform unor surse prezente, în cadrul unei emisiuni televizate la Antena 3 , fiind în auditoriu, la momentul la care generalul Ciucă a insistat că este creștin-ortodox și face din asta o virtute, deputatul PNL Sighiartău a închis ochii și a vociferat alături de Raluca Turcan și Alina Gorghiu că nu dă bine o astfel de afirmație.

Bine, pocaitul nu e singurul nerecunoscator care il injura pe Ciuca. Mai e si agariciul de Mircea Abrudean, sef la SGG, postura unde a ajuns doar datorita lui Ciuca. Ia priviti videoul asta pana la capat…

1.50

Familia reprezintă interesul principal și punctul unghiular al campaniei electorale a PNL.

Robert Sighiartău declară pe site-ul lui că e un familist convins, isi pune poze pe Facebook cu copiii, cu sotioara, mustesc sentimentele crestine in el.

Doar că marele deputat familist tocmai ce se judecă în peste trei procese cu familia sa, procese aflate pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, direct sau prin societățile la care este asociat.

Familistul Robertzica Sighiartau se judeca cu SORA sa

Astfel, într-un dosar se judecă prin firma la care este asociat cu cumnatul său, MURZA-SIGHIARTĂU MIHAI, pe care l-a dat afară din funcția de director ( a se vedea litigiul cu societatea CENTRAL MOTORS SRL, ce face obiectul dosarului nr. 2850/112/2024).

Într-un alt dosar (2849/112/2024), se judecă cu sora lui, MURZA-SIGHIARTĂU DORINA pentru anularea unei Hotărâri a Adunării Generale a Asociațiilor.

Într-un alt dosar, 3520/112/2024, cealaltă soră, GOREA DAMARIS MIHAELA l-a dat în judecată pe celălalt frate al domnului Sighiartău, Emanuel Sighiartău și societatea COMAUTOSPORT SRL , la care și domnul SIGHIARTĂU ROBERT IONATAN este asociat.

O familie iubitoare si crestina, familia asta Sighiartau!

De altfel, în Bistrița este de notorietate conflictul existent în cadrul familiei Sighiartău generat de participațiile pe care familia le are la societatea COMAUTOSPORT SRL.

Elementul care a generat aceste tensiuni în familie este presupunerea asociaților că o parte din resursele financiare ale societății COMAUTOSPORT SRL și MONDIAL MOTORS SRL au fost folosite discreționar de către frații Robert și Emanuel Sighiartău pentru satisfacerea unor nevoi în campania electorală din primăvara anului 2024.

Așteptăm cu interes dezvăluirile din cadrul acestor procese, dar un fapt anume imi ridică serioase semne de întrebare.

Cum poate Robertzica Sighiartau afirma că familia este o valoare supremă și afișează acest lucru pe toate panourile electorale din județul Bistrița-Năsăud și el se judecă în instanță cu surorile și cu cumnatul lui? Cum poate cineva negocia pentru țară când nu poate negocia în interesul familiei sale, cand devine dusmanul familiei sale?

Jurnalista Anca Alexandrescu întrebala un moment dat de unde este autoturismul VOLVO de ultimă generație cu care se plimbă Robert Sighiartău. Răspunsul este simplu. Autoturismul este pus la dispoziție de către societatea MONDIAL MOTORS SR , dealer VOLVO , în care domnul SIGHIARTĂU deține 80% din părțile sociale.

Nu se știe dacă există un contract de chirie pentru acel autovehicul, dar este cunoscut în municipiul Bistrița că familia SIGHIARTĂU folosește autoturismele societăților la care dețin calitatea de asociați fără a plăti chirie.

O altă situație care ridică suspiciuni cu privire la afacerile lui Robert Sighiartău este legată de declararea dividendelor în declarația sa de avere.

Presa locală din Bistrița a dezvăluit că Robert Sighiartău a încasat mai mult decât ar fi avut dreptul din profitul mai multor societăți la care este asociat.

În acest din urmă caz, vreau sa vad un punct de vedere din partea familiei sau a ANAF Bistrița Năsăud pentru a imi pune la dispoziție informații cu privire la sumele primite cu titlu de dividende de către domnul Robert Sighiartău, raportat la valoarea profitului net, comunicată prin bilanțul anual.

În fapt, această aură de profesionist manager a domnului Sighiartău este o formă fără fond.

Tatăl domnului Sighiartău, cu adevarat un om de mare valoare, a construit imperiul COMAUTOSPORT SRL , din care fac parte MONDIAL MOTORS SRL, COMAUTOSPORT SRL, IFN COMAUTOSPORT LEASING SA, CENTRAL MOTORS SRL .

Robert a fost cu cheltuitul.

În timp ce urma cursurile Facultății de Studii Europene de la Cluj, una de frecat menta, companiile au fost gestionate de familia Mirza-Sighiartău, de sora lui Robert Sighiartău, care au generat profiturile din care s-a înfruptat deputatul.

In ciuda muncii familiei, în 2024, fratele Robert l-a adus pe pastorul Emanuel Sighiartău din Tulcea să se ocupe operativ și executiv de societate și să înlocuiască actuala conducere. Da, e o coincidenta de nume, dar Emanuel e ala in casa caruia locuiesc la Bucuresti Robert Sighiartău și familia.


CFR Marfa pentru care niciun politruc nu va face parnaie

Ce frumos grohaia Sorin Grindeanu povesti cu pesti pentru prosti acum trei ani: auzi tu, ma, Alitalia! Ahahahaha, nesimtitul pamantului!

Intre timp: CFR Marfa va intra in faliment si NIMENI nu va face parnaie. Cand Statul o da de gard, e ok. Daca patronii de firme nu isi platesc taxele, ceaseurile si tva-ul, dosar penal si posibila inchisoare.

Economistul roman Razvan Orasanu scrie cu obida pe Facebook:

Este incredibil ce s-a petrecut cu CFR Marfă. 27.000 de vagoane, 907 locomotive.

Prima tâmpenie colosală a fost un program în 1999 care a spart în șapte ceea ce era unica firmă de stat, CFR Astfel, deși sunt companii vestice care au și transport de călători și transport de marfă, în acest caz s-au spart companiile după un program cu finanțare externă, separând piețele.

Anii 2000-2004 erau anii în care în calea ferată Necolaiciuc (la CFR Călători , nu la CFR Marfă) era omul care își cumpăra 4 apartamente la Miami din salariul lui de bugetar. DNA-ul i-a fost pe urme, habar nu am ce s-a întâmplat până la urmă, cred că era urmărit internațional.

Apoi, în 2008 în CFR Marfă 6000 de vagoane de cale ferată bune au ajuns într-o combinație cu Grup Feroviar Român, care au început cooperarea cu bunurile statului.

Active cedate competiției

Grup Feroviar Roman e compania rechinului feroviar Gruia Stoica, un fost penal, azi albit de prescriptie si care a sapat cat a putut la temelia CFR Marfa.

Dar de ce sa il injuram pe Gruia Stoica, de vreme ce insusi Statul Roman s-a comportat execrabil cu propria sa avere? “Intariti-va Statul”, spunea parnaiasul Sorin Ovidiu Vantu acum peste un deceniu si o spunea cu mare dreptate.

Oameni ca Gruia Stoica actioneaza oportunist si rapace fiindca Statul e condus de impotenti profesionali si ciorditori. Iata cateva dovezi, ca sa nu ma ziceti ca vorbesc buruienos fara argumente:

Țepuirea companiei, managementul tâmpit, licitațiile pe sprânceană, plecarea celor mai mari manageri la concurență (cu tot cu contacte) au condus la niște datorii în 2013 de 570 de milioane de euro care au fost șterse – ajutor de stat considerat ilegal ulterior Uniunea Europeană. Au mai fost apoi companii de stat care nu au contractat cu CFR Marfă, ci cu concurența.

Grup Feroviar Român este între timp lider de piață. Semnalele de alarmă au fost trase la timpul potrivit si au fost trase degeaba. CFR Marfa a deraiat.

Acum, în 2024 falimentul a venit urmare a solicitării de rambursare a ajutorului de stat, noua companie Carpatica Feroviar va avea anvergura de aproximativ 20% din fosta CFR Marfă.

Totul se petrece cu background-ul războiului din Ucraina, când ar trebui să avem pline ochi vagoanele de grâne (și nu tirurile!!), în condițiile în care mai plătim în paralel cu falimentul pentru upgrade-ul infrastructurii feroviare în Portul Constanța.

Nu e problema. Are Romania de unde. In Romania exista un popor de prosti care accepta orice fara sa cracneasca.

Gigi Simion nu respecta Clujul. A trimis o imbecila sa candideze.

Traseista. Nevasta de milionar. Plictisita, ca, deh, sotul ii cam batraior, si are cardanul ruginit. Asa ca s-a gudurat pe langa Gigi Simion si a ajuns pe loc eligibil la Cluj pe listele AUR. Ramona Ioana Bruynseels are treaba cu Clujul cum are treaba Ciuca cu lecturile criticii scrise de Manolescu.

Dar ea vorbeste. Rahaturi si tampenii:

Ramona Ioana Bruynseels, candidat AUR la Camera Deputaților în județul Cluj, în urma recentei discuții lansate de executivul Consiliului Județean Cluj, cu privire la posibilitatea ca terenurile parcurilor industriale ale TETAROM să fie vândute chiriașilor, consideră că această dezbatere este o temă falsă și că prioritatea Clujului este creșterea numărului de parcuri industriale, nu vânzarea acestora.

Tuto, prostovanco, este o idee excelenta, daca Tise ar si gasi fraierii care sa le cumpere. Tetaroamele s-au dovedit o investitie proasta, greu de breichingevenuit, acuma ca is totusi pline si ca au fost construite pe un pamant ce acum 20 de ani era mega ieftin si acum e mega scump, Consiliul Judetean Cluj ar putea sa se scape de ele si sa marcheze profitul pentru a se concentra pe prioritati.

Dar tu ce sa stii… tie iti trebe doar statut, vei fi o euglena parlamentara.

Bai, Simioane, sa moara Bibi, mai bine il trimiteai pe Mihai Neamtu pe listele AUR Cluj. Neamtu e oportunist imputit si el, dar are, ba, cultura solida, mnu ti-e rusine sa vorbesti cu el, nene. Putintica asta la minte e ingrozitoare…


Macar eu sa o fac, daca Lasconi sau Ciuca sau altii nu il citesc pe Cicero

“… însă trebuie să te înveţi să linguşeşti, o însuşire îndeobşte reprobabilă, dar indispensabilă într-o campanie electorală”. (Quintus Tullius Cicero)

Cred ca Llosa (sau Marquez), in fine, “unul mare”, spunea ca biblioteca e o farmacie si ca nu e musai sa citesti doua mii de volume din ea (asta daca ai o asemenea biblioteca, cum am eu), si ca important e sa alegi din biblioteca o carte la momentul potrivit, cand ea iti poate fi sprijin sau medicament.

Asa am considerat acum, ca e nevoie sa ma intorc la fratele lui Cicero… Quintus. Cel care a scris pentru Marcus Tullius Cicero, mare om de stat si orator roman, surprinzatorul “Mic manual de campanie electorala” – o tema stranie pentru interesele acelor vremi, dar care arata cat de destepti erau baietii din familia asta.

Nu va plictisesc cu alte consideratii, va las sa cititi cateva din gandurile acestui om ce a trait acum 2000 de ani si al carui rezon e valabil si azi:

“Astfel, după ce vei fi sigur pe ce prieteni te poţi bizui, lămureşte-te şi în privinţa detractorilor şi a adversarilor tăi: cine sunt şi din ce motive sunt astfel. Aceştia sunt de trei feluri: cei pe care i-ai lezat, cei care sunt de partea ta din interes şi, în al treilea rând, cei care sunt prieteni cu concurenţii tăi.

Faţă de cei pe care i-ai lezat apărând contra lor prieteni de-ai tăi disculpă-te în mod deschis, invocând obligaţiile pe care le-ai avut; fă-i să spere că, dacă se vor împrieteni cu tine, te vei strădui tot atât de mult şi pentru binele lor

Pe cei care nu ţi se alătură decât dacă e spre folosul lor străduieşte-te să-i vindeci de acest cusur ajutându-i, dându-le speranţe sau arătându-ţi interesul faţă de ei. Pe cei care nu îţi sunt partizani din pricina prieteniei cu concurenţii tăi să ţi-i apropii în acelaşi fel ca pe cei de mai sus. Dacă te încumeţi să faci asta, arată-te prietenos chiar şi faţă de concurenţii tăi.

Am discutat suficient despre câştigarea prietenilor; să abordez acum cealaltă componentă a campaniei electorale, care constă în câştigarea favorii populare. Aceasta presupune următoarele lucruri: cunoaşterea numelor alegătorilor, flatarea lor, stăruinţa propagandei, generozitatea, buna ta reputaţie, precum şi strălucirea campaniei tale.
Mai întâi, să faci cunoştinţă cu alegătorii. În această privinţă, efortul trebuie să arate un progres de la o zi la alta: nimic nu poate fi mai pe placul poporului. Apoi pune-ţi în minte să faci în aşa fel încât să pară firesc ceea ce lipseşte firii tale. Desigur, nu-ţi lipseşte afabilitatea, calitate specifică unui om bun şi plăcut; însă trebuie să te înveţi să linguşeşti, o însuşire îndeobşte reprobabilă, dar indispensabilă într-o campanie electorală.


Procesul imposibil al clujeanului Daniel Don. 10 ani de judecată pentru o infracțiune pe care nu o putea comite

Imaginați-vă că petreceți zece ani într-un proces de corupție pentru o faptă pe care, oficial, nici măcar nu ați fi putut să o comiteți. Aceasta este povestea lui Daniel Don, fostul director al AJOFM Cluj, care se confruntă cu acuzații de luare de mită. Într-un caz cu întorsături birocratice aproape absurde, Don luptă să-și demonstreze nevinovăția într-un sistem în care încadrarea juridică pare să fi fost făcută pe genunchi, iar fiecare pas înainte aduce o nouă întrebare: cât de bine își face treaba justiția atunci când acuzatul pare blocat într-o farsă legală?

Contextul juridic și problematica dublei funcții

Legea românească interzice ca Daniel Don să dețină simultan funcția de director executiv în sectorul public și pe cea de manager de proiect pentru fonduri europene. Cu toate acestea, acuzațiile aduse împotriva sa se bazează pe ideea că ar fi solicitat bani pentru a facilita angajări într-un proiect pe care, strict din punct de vedere juridic, nici măcar nu-l putea conduce.

Iar aici apare prima ironie: chiar dacă ar fi făcut sugestii pentru angajări, cel mult ar fi putut fi vorba de trafic de influență, nu de luare de mită. Însă încadrările greșite au dus la consecințe serioase, deoarece acuzația de luare de mită este mult mai gravă decât cea de trafic de influență. Și, cum era de așteptat, efectele acestor erori nu au întârziat să apară.

Luare de mită vs trafic de influență

Luarea de mită este definită de art. 289 din Codul penal ca fiind fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Această infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Traficul de influență, conform art. 291 din Codul penal, constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Diferența principală între cele două infracțiuni constă în poziția și rolul persoanei implicate: în cazul luării de mită, funcționarul public acționează direct în virtutea atribuțiilor sale oficiale, în timp ce în traficul de influență, persoana acuzată pretinde că are influență asupra unui funcționar public și promite intervenția sa în schimbul unor foloase necuvenite.

Încadrarea juridică eronată și urmările ei

În 2021, Tribunalul Cluj îl condamnă pe Daniel Don la cinci ani de închisoare cu executare pentru luare de mită. Această sentință se baza pe atribuțiile ipotetice ale unui manager de proiect, poziție care, după toate aparențele, era rezervată doar pe hârtie. Faptele lui Don, analizate după litera legii, nu se potriveau sub nicio formă cu acuzația de luare de mită.

După mai multe apeluri și contestații, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis strămutarea dosarului la Curtea de Apel Timișoara. Acolo, în 2022, instanța a decis să anuleze condamnarea și să dispună rejudecarea completă a cazului. Motivele sunt clare: în primul rând, problema incompatibilității funcțiilor și, în al doilea rând, numeroasele abateri procedurale. Curtea a subliniat că e necesară o verificare temeinică a acuzațiilor și că, pentru a se vorbi de luare de mită, funcția de manager de proiect ar fi trebuit să fie ocupată legal de Don.

În mod ironic, după mai bine de un deceniu de procese și o sentință, dosarul a ajuns din nou în punctul zero, fiind preluat de Tribunalul Timiș pentru rejudecare

Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede dreptul la un proces corect și rapid, dar, se pare, zece ani de rejudecări și strămutări sunt acceptați ca „rezonabili”.

În urma condamnării inițiale, Daniel Don a fost obligat să plătească un prejudiciu de peste 3,4 milioane de lei. De asemenea, i s-au reținut sume de 105.000 lei și 75.000 euro, și s-a instituit sechestru pe mai multe apartamente din Cluj-Napoca.Astfel, până la finalizarea noii proceduri judiciare, obligațiile financiare ale lui Daniel Don au rămas.

O expertiză realizată de un specialist a concluzionat că prejudiciul adus în cazul lui Daniel Don este, de fapt, inexistent, valoarea acestuia fiind zero. Raportul de expertiză a evidențiat că sumele imputate inițial nu pot fi justificate în mod concret în contextul activităților desfășurate, iar acuzațiile de corupție nu au afectat bugetul instituției sau fondurile proiectelor implicate. Această concluzie aduce o perspectivă nouă asupra cazului.

În prezent, Daniel Don se află în așteptarea unui nou termen în dosarul său, însă acest interval este departe de a fi unul scurt mai exact, mai are de așteptat încă 7 luni până la următoarea audiere.

sursă: strictsecret.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ULTIMELE ŞTIRI

Dan Diaconu, sinteză de istorie recentă despre cum Securitatea a preluat...

Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com N-ați prins șpilul! Vă cufundați în controversele momentului, dar esența se ascunde printre detalii. Și detaliile cele mai evidente sunt incompetența,...

POLITICA EXTERNĂ A UE, DREPTUL DE VETO ȘI DEFICITUL DEMOCRATIC (II) 

Autor: Adrian Severin    România a anunțat, prin gura unor oficiali mai mult sau mai puțini legitimi, că acceptă renunțarea la dreptul de veto în materia politicii externe comune a UE, așa cum dorește Comisia Europeană, susținută de încă zece state membre (deocamdată). Știrea a aprins o mare și nervoasă dezbatere în România. Aceasta a trecut peste câteva întrebări prealabile absolut necesare: Are UE o politică externă și de securitate comună? Cum se poate modifica procedura de adoptare a deciziilor referitoare la această politică? Cine poate angaja România într-un asemenea demers de modificare? Cine are dreptul să renunțe la un eventual drept național de veto? Există un asemenea drept potrivit actualelor reglementări ale UE și care ar fi valoarea lui? Răspunzând acestor întrebări – ceea ce vom încerca să facem în continuare – ne vom da seama că întreaga discuție se duce în afara dreptului UE, dar și că planurile sau acțiunile inițiate sau executate cu încălcarea tratatelor constitutive ale UE au devenit obicei în cercurile bruxelleze, ca și în capitalele patronilor sau yesmenilor acestora. O constatare care trebuie să îi îngrijoreze deopotrivă pe federaliști și suveraniști.   ADEVĂRATA PROBLEMĂ: NU VETOUL, CI DEFICITUL DEMOCRATIC Pentru moment, nu păstrarea sau renunțarea la dreptul de veto – altminteri iluzoriu – în materia politicii externe comune europene este principala problemă, ci pur și simplu absența unei asemenea politici, în condițiile lipsei unui acord al statelor membre pentru instituirea ei. Actuala formulă de organizare a UE, pentru a face față provocărilor externe (șanse și amenințări, deopotrivă), este neviabilă. Soluția optimă ar fi modificarea tratatelor în direcția federalizării politicii externe, dar asta nu se poate face înainte de a se asigura caracterul democratic al UE.   Or, în prezent, UE se află într-o imensă criză democratică. Numai odată rezolvată, dacă va fi rezolvată, această criză, se poate relua discuția asupra politicii externe comune, cu desființarea dreptului de veto și a interdicției de a adoptă legislație.  Vetoul poate opri luarea unei decizii eventual greșite, dar nu rezolvă nici o problemă. O majoritate calificată sau supercalificată (cu două treimi sau trei pătrimi din voturi) sau un consens minus 1 ori minus 2, toate, eventual supra asigurate de reglementarea unei minorități de blocaj (care să împiedice motivat punerea în aplicare a unei decizii venind în vădită contradicție cu interesele vitale ale unor state membre), ar face acțiunea externă a UE mult mai promptă și mai eficientă. Căci, orice s-ar spune, puterea statelor membre în raport cu celelalte puteri ale lumii, în special regionale și globale, ar fi mult mai relevantă dacă ele ar acționa împreună, decât dacă acționează separat. Supărați pe UE nu trebuie să pierdem din vedere acest aspect. Marea dilemă și marea problemă constituțională a UE este alta, iar răspunsul de dat ei este acela că legitimitatea democratică (națională și comunitară) trebuie să preceadă întotdeauna delegarea exercițiului atributelor suveranității către instituții de tip federal. Fără o rezolvare a deficitului democratic, o federalizare a politicii externe ar risca să fie un act tehnocratic lipsit de validarea cetățenilor și generator de grave pericole la adresa intereselor vitale ale statelor membre. Dinamica actuală a Uniunii, dovedește ce s-ar întâmpla dacă politica externă europeană comună, care astăzi se realizează ilegal, prin forțarea textelor constituționale, europene și naționale, într-o dulce complicitate a instituțiilor europene cu guvernele statelor membre, ar căpăta și o deplină acoperire convențională. Nu am ajunge la o federație de state națiune suverane funcționând ca o democrație transnațională, ci la o oligarhie europeană imperială. Această dinamică reflectă exact actualul blocaj sistemic al UE. Atunci când ceea ce avea să devină Tratatul de la Lisabona se negocia, pe masa noastră, a negociatorilor, au fost puse sondaje de opinie și statistici care arătau că peste 80% dintre cetățenii europeni susțin nevoia unei politici europene externe, de securitate și apărare comună. După circa douăzeci de ani de eurocrație oligarhică, acestui euro-entuziasm i-a luat locul euroscepticismul de masă. Într-o uniune de state și de cetățeni, legitimitatea deciziilor de politică externă (care pot implica vieți omenești, bugete uriașe de apărare și alianțe strategice) nu poate fi extrasă doar din consensul diplomatic al unor guverne slabe realizat prin constrângerea exercitată neloial de oligarhia eurocrată. Până când instituțiile alese direct sau mecanismele de control democratic nu vor avea o pondere reală, capacitatea de a construi o voință federală unică rămâne paralizată. Cetățenii tind să aibă încredere în controlul democratic exercitat la nivel național, chiar dacă acesta vine la pachet cu ineficiența politică întărită prin dreptul de veto.  Desființarea dreptului de veto și trecerea la votul cu majoritate calificată (QMV), alături de capacitatea de a adopta legislație, sunt singurele soluții care ar transforma UE într-un actor geopolitic real. Totuși, aplicarea lor în actualul climat de neîncredere instituțională este imposibilă, deoarece statele și cetățenii europeni nu vor accepta ca interesele lor vitale de securitate să fie concurate sau definite de o majoritate supranațională, fără garanții democratice și constituționale absolute.  Astfel, ordinea de priorități pe care mulți federaliști grăbiți încearcă să o impună se inversează, iar agenda dezbaterii suveraniste se schimbă. În loc să se folosească crizele externe, adesea imaginare, pentru a „smulge” competențe prin interpretări forțate ale textelor actuale (ceea ce adâncește criza democratică), calea corectă este repararea fundamentului democratic al Uniunii. Decât să ne mobilizăm pentru a refuza renunțarea la un drept de veto pe care practic nu îl putem exercita ca să blocăm decizii politice pe care UE nu are dreptul să le ia, mai bine ne-am ocupa de legitimitatea sau lipsa de legitimitate democratică a UE. Abia după ce UE își va recăpăta această legitimitate internă, va exista terenul fertil pentru o reformă profundă a tratatelor, inclusiv cu privire la PESC. NEVOIA UNUI SPAȚIU PUBLIC EUROPEAN  În acest sens, prima dificultate este absența unui spațiu public și politic european real. Asta se întâmplă și întrucât uniunea, indispensabil federală, a fost construită în ultimele decenii de „arhitecți” și „zidari” cu pregătire și gândire exclusiv națională. Așa arată, între tragic și ridicol, un proiect federalist (federaliștii dogmatici) realizat de suveraniști (suveraniștii populiști). Spațiul acesta trebuie construit programatic și politic condus, iar nu lăsat să se nască la întâmplare. El ar duce la apariția unui demos european fără de care nu poate exista democrație europeană. Toate națiunile au un mit fondator care le asigură coeziunea. Care este mitul fondator al UE? Ea ajuns o construcție birocratică fără suflet. Nici măcar steag, imn și deviză oficiale, înscrise în tratate, nu are. După aceea, democrația procedurală și instituțională internă a UE trebuie perfecționată printr-un mai bun echilibru și control reciproc al instituțiilor, precum și prin îmbunătățirea mecanismelor care să garanteze transparența și răspunderea instituțiilor europene față de statele membre și de cetățeni (direct sau prin intermediul statelor lor naționale). Iată vulnerabilitatea existențială a proiectului european: nu poți avea o democrație (kratos) fără un popor (demos), iar un demos nu se poate naște în absența unui spațiu public comun și a unui mit fondator împărtășit.  Tragedia structurală a ultimelor decenii este exact aceea că Uniunea a fost extinsă și administrată de politicieni și tehnocrați care, deși operau la Bruxelles, gândeau în logica alegerilor lor naționale. Rezultatul este o mașinărie instituțională ultraperformantă, dar fără suflet, o construcție care generează norme, dar nu și atașament emoțional. De aceea s-a gripat. Toate comunitățile politice durabile s-au născut din mituri puternice – fie că a fost vorba de eliberarea de sub o tiranie, de o revoluție sau de un destin istoric comun. Mitul actual al UE este unul exclusiv negativ: „Să nu mai avem război în Europa”. Deși vital pentru generația postbelică, acest mit s-a diluat pentru generațiile tinere, devenind un dat de la sine înțeles, nu o forță motrice. Uniunea nu a reușit să propună un mit fondator pozitiv, orientat spre viitor.  Amputarea voluntară a simbolurilor în timpul negocierilor pentru Tratatul de la Lisabona – când s-a renunțat la înscrierea oficială a steagului, imnului (Oda Bucuriei) și a devizei (Unitate în diversitate) în textul tratatului, pentru a nu speria electoratele suveraniste – a fost actul de capitulare a simbolică a Europei unite. S-a preferat ascunderea lor într-o declarație anexă (Declarația nr. 52), golind proiectul de elementele sale de identificare emoțională. Un spațiu public european nu va apărea spontan prin simpla traducere a știrilor în 24 de limbi oficiale. El trebuie proiectat: i. prin partide politice autentic europene, nu simple confederații de partide naționale care se reunesc o dată la câțiva ani, ori batalioane de asalt politic exaltând un „pro-europenism” inept și isteric; ii. prin liste transnaționale la alegerile pentru Parlamentul European, care să oblige un candidat german să ceară votul unui cetățean român și invers, dezbătând teme europene, nu teme domestice; iii. prin politici educaționale și culturale coordonate care să construiască acea identitate civică europeană, complementară, iar nu opusă, celei naționale.  Dacă lipsa unui demos este problema de fond, designul instituțional actual este problema de formă. Înainte de orice este nevoie de un mai bun echilibru și control reciproc (checks and balances) între instituțiile europene. Într-o democrație reală, Parlamentul (reprezentantul cetățenilor) are dreptul de a propune legi. În UE, acest drept aparține exclusiv Comisiei Europene (un organism tehnocratic/executiv). Consiliul (format din demnitari ai statelor membre) legiferează adesea în spatele ușilor închise, ferit de o transparență reală, permițând miniștrilor naționali să voteze ceva la Bruxelles și să dea vina pe „Bruxelles” când se întorc acasă. Fără aceste reforme structurale – transparență totală în Consiliu, drept de inițiativă legislativă pentru Parlament și un mecanism clar prin care executivul european poate fi tras la răspundere direct de cetățeni – Uniunea va rămâne vulnerabilă în fața curentelor populiste care speculează exact această „răceală” birocratică. Momentul în care s-a cedat în fața presiunii național-populiste, prin ascunderea simbolurilor identitare în anexele Tratatului de la Lisabona, a reprezentat amputarea spirituală a proiectului european, ceea ce a fost o eroare strategică. S-a salvat atunci mecanismul juridic cu prețul golirii lui de conținut emoțional și simbolic. Rezultatul este exact Uniunea de astăzi: o structură hiper-reglementată, dar fragilă în fața crizelor, tocmai pentru că în momentele de cumpănă, cetățenii nu se pot refugia emoțional într-o construcție care a refuzat programatic să își asume un imn, un steag și o deviză în actul său de naștere. În școlile noastre se învață azi istoria Holocaustului, dar nu istoria Europei și a UE. Această concesie cvasi-fatală a blocat transformarea UE într-o comunitate de destin și a lăsat terenul liber pentru ca discursul, nu suveranist, care nu este incompatibil cu federalismul european, ci cel național-populist să recupereze și să monopolizeze ideea de identitate și apartenență. Dacă s-ar pune problema unei inițiative politice concrete pentru relansarea acestui demos european, primul pilon al acestei construcții programatice ar trebui să fie un program educațional civic european unificat, care să aducă istoria și valorile comune în manualele tuturor școlilor din Uniune, formând astfel viitoarea generație de cetățeni europeni. Europeni și români în același timp și sub același raport. O mare vulnerabilitate a sistemelor noastre de învățământ este aceea că educăm elevi care cunosc traumele istoriei naționale și universale, dar care sunt complet analfabeți funcțional în ceea ce privește construcția politică în care trăiesc. Fără o memorie istorică comună și fără înțelegerea procesului prin care s-a clădit pacea europeană, listele transnaționale sau orice altă reformă electorală ar rămâne doar niște mecanisme tehnice golite de sens pentru un electorat nepregătit. UN PROGRAM EUROPEAN DE EDUCAȚIE PUBLICĂ  Un program educațional civic european unificat este primordial din trei mari considerente: a)IstoriaUE ca istorie a reconcilierii, nu doar a instituțiilor. Dacă în școli se predă, pe bună dreptate, istoria Holocaustului ca un avertisment absolut împotriva totalitarismului și urii, lipsește contraponderea sa pozitivă. Istoria integrării europene este povestea singurului antidot de succes aplicat acestor  Ea nu ar trebui predată ca o listă plictisitoare de tratate și directive, ci ca o epopee a reconcilierii franco-germane, a dărâmării Cortinei de Fier și a reconstrucției democratice a continentului. b)Creareamanualului unic de Istorie și civism european. Așa cum s-au încercat în trecut proiecte pilot (precum manualul de istorie franco-german), Uniunea are a se dota cu un trunchi comun de educație civică în toate statele membre, pentru tinerii din România, Franța sau Portugalia  care au nevoie: i. să înțeleagă valorile care îi unesc (statul de drept, drepturile omului, solidaritatea). ii. să învețe cum se iau deciziile care le influențează viața de zi cu zi; iii. să dezvolte o gândire critică față de manipulările național-populiste care exportă toate eșecurile interne către „Bruxelles”, dar și față de propaganda oligarhiei bruxelleze care încearcă să pună în locul unei Europe a păcii, libertății, bunăstării, solidarității, diversității culturale și demnității, o putere fără neam și Dumnezeu, ocultă, lacomă, iresponsabilă, războinică și antinațională. c)Nevoiademocratizării sentimentului de dublă apartenență, la spațiul național și cel  Educația civică nu se face doar în școli, ci și prin experiență directă. Programul educațional unificat ar trebui corelat cu stagii de mobilitate obligatorii sau tabere civice europene pentru toți elevii de liceu, pentru studenții din mediul universitar, dar și pentru seniori. În prezent educația este o competență strict națională. Nu este nevoie, însă, de trecerea ei în sfera competențelor UE pentru a realiza un program de școlarizare și conștientizare privind istoria și viitorul Europei. Este suficientă voința politică a statelor europene de a își exercita suveranitatea în mod inteligent și coordonat pentru a clădi acel demos fără de care Uniunea nu poate supraviețui pe termen lung. Marile salturi în istorie nu încep cu un text juridic rigid sau o organizare birocratică, ci cu o convergență de voințe politice, care, printre altele, în cazul nostru, să respingă atât dogmatismul europenist cât și populismul naționalist.  ÎN LOC DE CONCLUZIE: CINE ARE DREPTUL SĂ RENUNȚE LA UN EVENTUAL DREPT NAȚIONAL DE VETO?    O primă observație care se impune este că modalitatea de vot în UE este stabilită prin tratate și numai prin tratate poate fi modificată; iar tratatele se modifică în cadrul unor conferințe interguvernamentale numai prin acordul unanim al statelor membre. Excepție fac „clauzele pasarelă” care, în cadrul juridic existent, permit trecerea de la sistemul unanimității la cel al majorității calificate, dar asta numai în anumite cazuri și numai prin votul unanim al membrilor Consiliului de profil. Politica externă și de securitate nu face parte dintre aceste cazuri și nici nu ar putea face față întrucât ea nu există în sensul în care cu privire la ea nu se adoptă legislație. Or, dacă nu se adoptă decizii cu caracter normativ obligatoriu, ce să votezi?! Oricum, trecând peste aceste observații, dacă unsprezece state membre ar dori renunțarea la veto, nu ar fi destul deoarece o asemenea hotărâre implică, cu titlu de principiu, unanimitatea. Iar dacă cele unsprezece ar dori să inițieze o cooperare consolidată, aceasta nu se poate realiza în domeniul politicii externe care prin natura ei, așa cum am demonstrat anterior, este ori comună ori nu este deloc. În fine, modificarea procedurii de vot nu poate face obiectul unei directive a Comisiei, întrucât tratatele nu i-au conferit o asemenea competență și ele nu pot fi amendate prin directivă. Dacă ne ducem la nivel național, cu referire la România, competența de a negocia și a conveni asupra renunțării la dreptul de veto în cadrul procedurilor de...

Liviu Man despre banii neoprotestanților americani care-au finanțat userismul anticreștin. Filiera...

Autor: Oana-Medeea Groza În emisiunea „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, moderată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, jurnalistul Liviu Man a pus sub lupă...

Marius Ghilezan despre victoria AfD în alegeri, consecințele revenirii naționalism-suveranismului nemțesc!

Autor: Oana-Medeea Groza Jurnalistul Marius Ghilezan a analizat, alături de moderatorul Cozmin Gușă, în noul sezon al emisiunii „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, rezultatul alegerilor...

Urmăreşte-ne

23,188FaniÎmi place
4,892CititoriConectați-vă
67,100CititoriConectați-vă

Din categorie

spot_img