Este o combinație între „am învins” și „l-am înfrânt”. A folosit-o pentru prima dată Mircea Geoană, în 1996, într-o scrisoare către Emil Constantinescu, trimisă imediat după ce acesta a câștigat alegerile prezidențiale. La acea dată, Geoană era ambasador în SUA, fiind numit de Ion Iliescu. Mare om, mare caracter, Geoană a fost printre primii care au schimbat barca. S-a grăbit să-și prezinte omagiile lui Constantinescu, neuitând să-i dea o copită celui care-l trimisese la Washington. În graba de a-și arăta slugărnicia față de noul președinte, și-a înghițit cuvintele. Din „am învins” și „l-am înfrânt” a scos o combinație de pomină, acest „am înfrânt!”.
În cazul lui Georgescu, sistemul, braț la braț cu Antena 3, pare să spună la fel la Geoană atunci – „am înfrânt!”. Și să juiseze, cu toți pricopii, murarii, tudoreii, zuckeii, ciovicii și generalii la un loc…Numai că, deocamdată, nici sistemul, nici propaganda dezgustătoare a mașinii de tocat carne condusă de șeful de post A3 nici n-au învins, nici nu l-a înfrânt pe Georgescu. Și asta întrucât, așa cum am mai spus nu o dată, problema nu este absolut deloc Călin Georgescu.
Cei care s-au compromis acum s-au compromis definitiv
Problema este a democrației din România. În ce fel de societate trăim. Care sunt regulile care ne guvernează viețile și viitorul. Sub toate aceste aspecte, apariția cazului Georgescu a reprezentat un test excepțional. Ne-am edificat asupra societății în care trăim. Ne-am lămurit ce fel de oameni sunt prin jurul nostru.
A fost ocazia în care cei care s-au compromis – s-au compromis definitiv.
Nimeni nu putea bănui câtă ură, câtă prostie, câtă minciună, cât huligansim mediatic, câtă lașitate, câtă lipsă de caracter, câtă josnicie pot să existe în subteranele politicii românești și prin coridoarele din umbră ale unor televiziuni. Călin Georgescu a ajutat ca toate acestea să ne răbufnească direct în față și în ochii întregii lumi.
Principala morală a întregii tărășenii este aceea că, la fel ca în regimul putinist – un subiect la mare modă al propagandei – cu astfel de sisteme nu te poți pune. La alegerile prezidențiale din Rusia, din martie anul trecut, s-a petrecut exact același lucru – doi candidați indezirabili au fost scoși de pe listă din aproximativ aceleași motive.Sistemul este invincibil. Este necruțător. Este de o forță nebănuită pe dinafară.
Dar drama oricărui sistem totalitar este că ideilor nu li se pot pune cătușe. Gândirii nu i se pot pune gratii.
Pe persoană fizică, sistemul îl poate trimite pe Călin Georgescu la ocnă câteva decenii. Nu e nimic nou. Au pățit-o atâția oameni patrioți în deceniul șase. Se lucrează din greu la confecționarea unor dosare uimitoare, cu absolut aceleași metode din acei ani. În fața unui popor siderat și a unei lumi uimite de ce se întâmplă pe aici, se instrumentează acuzații uluitoare, de crime la adresa umanității, de trădare, de răsturnare a ordinii constituționale, de lovitură de stat…Se folosesc cuvinte extrem de grele cu speranța că lumea va fi speriată și convinsă. Nimic mai greșit. Lumea nu poate fi prostită. Chiar dacă – sau mai ales pentru că – moara propagandei macină la turație maximă aceste teme. Ciornele dosarelor se fac în catacombele televiziunilor…Mașina de tocat carne a șefului de post A3 zdrobește în neștire destine, vieți, biografii, înregistrări, fotografii…
Urmează la rând George Simion. Au început deja de duminică noaptea. Nevasta unui senator PSD de la televiziuea de cumetrie anunță în miez de noapte că liderul AUR ar trebui acuzat de incitare la violență. Luni dimineață probabil va veni și confirmarea de la parchet.
Nici nu i-au răsfoit dosarul!
Nu intru în detaliile juridice ale interdicției lui Georgescu de a candida. Judecătorii de la BEC nici nu i-au deschis dosarul de candidatură. Nici vorbă că lipsea vreo semnătură de pe vreo anexă. Judecătorii și-au motivat decizia prin precedentul hotărârii CCR de anulare a alegerilor. „Dacă CCR a decis așa, e irelevant să ne mai pronunțăm!”.
Conform comunicatului pe care l-au dat publicității aseară, judecătorii BEC s-au bazat exclusiv pe acea hotărâre a CCR care, prin anularea alegerilor, „a tranșat implicit și general obligatoriu și cu privire la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru înregistrarea candidaturii” lui Călin Georgescu. „În concluzie”, mai spune BEC, atât timp cât CCR „a statuat deja” că Georgescu nu poate fi președinte, „îndeplinirea celorlalte condiţii de înregistrare a candidaturii și a semnului electoral, apare ca irelevantă”.
Problema este că nu există nicio lege care să interzică o candidatură pe baza motivelor inventate de CCR. Dar nimănui nu-i mai pasă de asta. N-are rost să mai intrăm în detalii.
După cum a spus-o direct vicepreședintele SUA, anularea alegerilor s-a făcut la ordinul conducerii Comisiei Europene. Semnificativ este faptul că niciunul dintre liderii „marii democrații” de la Bruxelles n-a rostit niciun cuvânt despre decizia fără precedent în lumea liberă prin care niște alegeri dintr-o țară membră UE și NATO au fost anulate de un grup de 9 oameni.
Pentru lucruri mult mai simple, ținând de ceea ce el își imagina că este statul de drept, fostul prim-vicepreședinte al CE, Timmermans, ne făcea praștie, ne trăgea linii roșii, ne amenința cu tot felul de sancțiuni. Și pentru asta era făcut doctor honoris causa la școala condusă de una dintre cele mai sinistre figuri ale propagandei acestor zile. Iar acum, într-o situație infinit mai gravă, care vizează ceea ce înseamnă quintesența democrației – și anume anularea votului popular – nimeni de la Bruxelles n-a scos o vorbuliță.
O rană adâncă, pentru ani mulți
Ascunzându-se după hotărârea CCR, judecătorii din BEC probabil că își caută de pe acum un alibi și o acoperire pentru posibile acuze viitoare. Care acuzații cu siguranță vor apărea, după cum s-au pronunțat câțiva specialiști în drept, neutri în raport cu evenimentele. Peste zece sau douăzeci sau treizeci de ani, cândva-cândva o asemenea lovitură probabil că va fi dezgropată.
Cu premeditare, CCR a interpretat în mod fals informațiile din notele informative ale serviciilor secrete. Poate vom mai vorbi despre acest lucru. Totul a început cu o gravă ilegalitate: desecretizarea acelor note informative a fost ilegală, nu s-a făcut printr-o HGR, așa cum cere legea. Indiferent că documentele proveneau de la servicii secrete, desecretizarea lor trebuia făcută printr-o hotărâre de guvern care n-a fost dată.
Decizia BEC din noaptea 9 martie spintecă și mai adânc ruptura din societatea românească. A produs o rană care va sângera foarte multă vreme. Acesta este lucrul cel mai grav. Chiar dacă „trădătorii” vor fi trimiși la galere, iar poporul va redus la tăcere, ruptura va dăinui multe vreme. Va intra în istorie.
Sistemul și mașina de tocat carne de la A3 n-au „înfrânt” nimic. Dar au reușit să învingă destule lucruri importante pentru țara și poporul nostru.
Sistemul, la care „venim și noi cu Antenele”, au învins speranța oamenilor că, după două decenii sinistre, țara ar fi scăpat de monstruozitatea binomului Coldea-Kovesi.
Au învins iluzia multora dintre noi că metodele statului totalitar ar fi fost abolite.
Au învins credința că statul unei țări membre UE și NATO ar trebui să se ocupe nu de lichidarea în stil putinist a adversarilor politici ai puterii, ci de cauzele profunde care, ca peste tot în Europa, au creat și în România o adâncă stare de nemulțumire populară, căreia Călin Georgescu n-a făcut decât să-i dea o expresie publică.
Sursa: cotidianul.ro
