(transcriere a rubricii „Reflector” a Iulianei Pitaru Vlacicu, din cadrul emisiunii „Ce-i în Gușă, și-n căpușă” la Gold FM)
Tulcea ar trebui să fie unul dintre cele mai importante orașe strategice ale României. Este poarta Deltei Dunării, oraș-port, punct de interes economic și militar într-o regiune care a redevenit vitală după războiul din Ucraina și un oraș cu potențial turistic uriaș, cu acces direct către una dintre cele mai valoroase resurse naturale ale Europei. În schimb, sub administrația lui Ștefan Ilie, Tulcea transmite imaginea unui oraș consumat de improvizație administrativă, rețele locale de interese și o degradare lentă a mecanismelor de control asupra banului public.
În ultimii ani, Marcel Ciolacu și alți lideri guvernamentali au făcut numeroase deplasări în zonă. Delta Dunării a devenit fundalul electoral perfect pentru conferințe, fotografii oficiale, promisiuni, investiții anunțate spectaculos. Dar dincolo de discursul politic, documentele interne ale administrației indică probleme și vulnerabilități repetitive.
Prima problemă este cea mai fundamentală: Tulcea este astăzi un oraș în care nimeni din administrație nu poate explica limpede câți bani publici s-au cheltuit exact, ce datorii sunt reale sau câți bani s-au recuperat sau mai pot fi recuperați. Documentele analizate arată creanțe vechi, nerecuperate, unele provenind de la firme radiate, aflate în insolvență sau practic dispărute. Cu alte cuvinte, Primăria Tulcea continuă să țină în evidențe sume despre care chiar administrația știe că sunt aproape imposibil de recuperat în loc să își accepte public responsabilitatea. Iar între timp orașul continuă să se împrumute. Cum poate o administrație care nu își controlează propriile creanțe și propriile raportări financiare să gestioneze dezvoltarea strategică a unui oraș precum Tulcea?
A doua problemă depășește zona neglijenței administrative. Documentele analizate privind finanțările acordate către Asociația Clubul Sportiv Acvagyms Tulcea ridică suspiciuni extrem de grave, inclusiv privind folosirea unor sume publice pentru achiziția unui apartament, fără legătură directă cu scopul sportiv pentru care au fost acordate finanțările. Cine verifică efectiv unde ajung banii tulcenilor? Cine controlează aceste finanțări? Cine răspunde când apar suspiciuni că banii publici sunt deviați către interese private? Deja s-a răspândit sentimentul că în Tulcea controlul asupra banului public începe să dispară.
A treia zonă este și cea mai gravă din punct de vedere uman: sistemul medical. Documentele analizate privind Spitalul Județean Tulcea indică probleme care depășesc simpla birocrație, inclusiv recrutări, salarizări și mecanisme administrative vulnerabile, un sistem în care relațiile și influența par să conteze mai mult decât competența. Într-un județ izolat geografic, cu populație îmbătrânită și cu acces dificil la servicii medicale complexe, spitalul ar trebui să fie instituția cea mai protejată de influențe și haos administrativ.
A patra zonă este urbanismul. Documentele arată lipsa unor proceduri clare pentru identificarea construcțiilor fără autorizație și pentru urmărirea intrării acestora în legalitate. Tradus simplu: administrația pare că nu mai controlează complet ce se construiește în oraș. Exact aici apar dezvoltatorii privilegiați, construcțiile tolerate și presiunile politice care transformă urbanismul într-un instrument de influență. Tulcea începe să arate ca un oraș administrat prin excepții și relații.
La toate acestea se adaugă o observație care spune enorm despre starea administrației locale: tăcerea aproape totală din jurul acestor probleme. Consiliul Local Tulcea pare mai degrabă o anexă birocratică decât un for real de control administrativ. Consilierii locali nu pun aproape niciodată întrebări, nu cer explicații, creând un sentiment de impunitate pentru un primar a cărui administrație a început alunecarea spre un haos administrativ.
Aceasta este adevărata dramă a Tulcei: diferența uriașă dintre potențial și realitate. Un oraș care ar fi trebuit să explodeze economic în noul context geopolitic de la Marea Neagră, care deja beneficiază de fonduri europene și infrastructură fluvială, transmite însă astăzi imaginea unui oraș obosit administrativ, din care oamenii pleacă, în care investițiile reale întârzie și în care administrația pare permanent ocupată să gestioneze propriul haos intern în loc de problemele cetățenilor.
Pentru a elucida adevărata sursă a tuturor acestor probleme și a-i oferi domnului primar Ștefan Ilie ocazia să clarifice rolul dumnealui în crearea acestui haos administrativ, i-am adresat domnului primar cinci întrebări, dintre care menționăm aici: Domnule primar Ștefan Ilie, cum explicați faptul că administrația pe care o conduceți a raportat și operat cu întârzieri milioane de lei aferente unor investiții finanțate din fonduri externe? Cine răspunde politic și administrativ pentru verificarea modului în care au fost cheltuiți banii bublici alocați către Asociația Clubul Sportiv Acvagyms Tulcea? Domnule primar Ștefan Ilie, cum este posibil ca Municipiul Tulcea să contracteze constant credite și obligații financiare pentru investiții, iar în același timp să existe neclarități și contradicții privind modul în care au fost gestionate, raportate și urmărite anumite împrumuturi, garanții și obligații financiare ale orașului? Până acum nu am primit un răspuns la aceste întrebări de la domnul primar, în cazul în care acesta va veni îl vom mediatiza la Gold FM și pe Solid News.
Dacă și dumneavoastră vă doriți o Românie mai corectă și aveți informații despre abuzurile efectuate de angajații statului român, scrieți-ne pe email la reflector@radiogoldfm.ro
