Omul Negru al Zilei, Rareș Bogdan. Ne propune să justificăm agresiunea SUA-Israel, apărând astfel “construcția euroatlantică”, ai cărei lideri fac pipi cu boltă pe cetățeni. #Pupincurism pe axa Washington-Bruxelles!

(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

Autor: Cozmin Gușă

Rareș Bogdan a produs, ieri, în calitate de europarlamentar, fără rang în partid, dar cu funcție la Bruxelles, un text, pe contul său de Facebook (din ce în ce mai puțin vizitat; ehehe, s-au dus demult vremurile de glorie), dar care a fost preluat de o parte din presă. E un text care se vrea șmecher, adaptat vremurilor (așa cum face orice politician orientat), dar care, din punctul meu de vedere, este o procedură de pupincurism pe axa Washington-Bruxelles. O să-i fac onoarea lui Rareș Bogdan să îi citez, aproape integral, ceea ce a scris, pentru ca să vă convingeți că este „Omul Negru al Zilei” de astăzi.

„El consideră că această criză din Orientul Mijlociu va scurta și va consolida alianța dintre SUA și Europa și avertizează asupra celor care acum își arată adevărata față prin susținerea Chinei, Rusiei și Iranului” – ăsta este rezumatul pe care îl face știripesurse.ro postării lui Rareș Bogdan, care sună așa, citez:

„Când tot ce ne dorim este să fim în siguranță și să avem certitudinea că puștii noștri vor trăi într-o lumea mai puțin periculoasă, politicienii care pun sub semnul întrebării investițiile în apărare (gen scutul de la Deveselu plus cele ce urmează) poate devin conștienți că este important să ne apărăm casa. Uniunea Europeană. Nu știm cât de solidă e axa Moscova-Teheran-Beijing, dar trebuie să ne apărăm casa. Axa Bruxelles-Washington DC.”

Care casă, măi, Rareș, măi? O casă este construită și se investește în ea pentru ca să te apere de intemperii, pentru ca să poți dormi fără ca animalele domestice sau sălbatice să te deranjeze, pentru ca să poți păstra curățenia, că asta se păstrează în casă, nu în curte. Deci o casă este un loc unde te simți protejat. Păi casa asta a Uniunii Europene, chiar și a NATO, de care vorbești tu, în ce fel ne protejează? Eu cred că a demonstrat că doar ne devalizează, doar ne expune, doar ne nedreptățește și nu este deloc primitoare. În orice caz, pentru românii care au rămas în România, această casă este absolut deloc primitoare. Deci tot ceea ce scrii aici sunt fraze de tip Cațavencu.

Continui, citez:

„Nu sunt doar ziduri goale, dar dacă nu o apărăm cu seriozitate, Europa riscă să devină o citadelă roasă de molii. Ne vom pierde rădăcinile, vom nărui istoria care ne-a învățat că dictatura, totalitarismul, teroarea sunt incompatibile cu spiritul, că Europa este leagănul ideilor generoase, că și-a apărat mereu civilizația și credința. Aș dori ca cei care plutesc în norișorii progresismului să-și imagineze absența libertății, să încerce să trăiască un minut în pielea unor oameni care nu știu ce le aduce ziua de mâine. Sau dacă mai vine.”

Păi, Rareș, în ultimele luni ai avut postări suveraniste care confirmau cumva (sigur, nu cu vorbele mele) că ai fost parțial de acord că UE ăsta este un fel de „nou URSS”, unde se practică ateismul sau satanismul, că acea credință creștină este năruită. Erai supărat pe LGBT-ismul practicat la nivel de UE, la nivel de Bruxelles, în cvasi-totalitate. Cum ți-ai schimbat, așa, părerea și vrei să aperi dintr-odată această redută a Uniunii Europene, despre care zici că ar fi leagănul ideilor generoase? Nu! Este leagănul tuturor aberațiilor posibile, care au năruit lumea euroatlantică. Și de-aia s-a ajuns aici!

Continui din Rareș Bogdan:

„Partea bună a nenorocirilor este că ne unesc. Dar n-am putea să fim mai uniți fără să le așteptăm? N-am putea să nu uităm cine ne sunt aliații, cine ne-a fost alături în clipe de dezastru și cine a dorit (și încă dorește) să ne distrugă? Ce se întâmplă în Orientul Mijlociu reprezintă și o hârtie de turnesol. Este interesant cum își luminează fața, cotloanele, conștient sau nu, toți cei care susțin, mai voalat sau mai manifest, axa Moscova-Teheran-Beijing, interesele acesteia.”

Ei bine, Rareș, mi-am luminat fața. Eu sunt unul care consideră că avem nevoie de un parteneriat solid, strategic, maximal cu China, pentru că așa putem pluti din punct de vedere macroeconomic; că avem nevoie de un parteneriat militar cu Rusia, pentru ca să fim liniștiți în acest areal pe care Rusia îl domină și îl va domina și pentru următorul secol. Iar, în ceea ce privește Iranul, am o puternică compasiune pentru nedreptatea la care este supus acest popor, care și-a ales calea, religia și conducătorii, și despre care unul ca Bibi Netanyahu, de peste 30-31 de ani, inventează fel de lucruri, fără să obosească. Deci, din punctul ăsta de vedere, eu sunt unul dintre cei care și-a luminat fața.

Și, în fine, Rareș finalizează spunând că: „Apărarea Europei este o prioritate de care liderii UE sunt conștienți. Au început discuții cu SUA privind măsurile defensive pentru protejarea personalului militar și civil din Orientul Mijlociu și am convingerea că această criză va scurta distanța dintre DC și Bruxelles. Mințile europenilor și americanilor, împreună, sunt singurele care pot ajunge la soluții care să aducă pacea. Asta se află pe buzele celor mai mulți, în aceste zile, la Bruxelles.”

Pe buzele atârnătorilor de la Bruxelles? Pe buzele celor peste 600 de europarlamentari plătiți gras și care nu sunt în stare de nimic? Pe buzele celor peste 12.000 de angajați ai Comisiei Europene care fac trafic de influență, lobby și îndestulează companiile care îi angajează pe bani buni, cu banii noștri din taxe, ăștia sunt aceia care ne salvează?

Avem de-a face cu o operațiune, așa cum spuneam, de pupincurism pur, la adresa unui Occident Colectiv, pentru că Rareș Bogdan este foarte atent să lege Bruxelles-ul de Washington, care e clar că repetă aceeași greșeală ca și în cazul războiului ucrainean.

Și, în final, vreau să dau și o explicație: este de notorietate că sunt prieten cu Rareș Bogdan de vreo 30 de ani, dar avem poziții net diferite în ceea ce privește politica și orientarea României. Prietenia mea cu el nu o comentez, sunteți liberi să o comentați dacă doriți; este separată de activitatea publică. Îi cunosc copiii, chiar îi iubesc, sunt niște copii minunați; părinții lui, niște ardeleni serioși, care, deloc întâmplător, sunt exact din comuna unde s-a născut mama, adică Ogra, Mureș. Rareș, la rândul lui, este un tată și un fiu responsabil; este și un om inteligent, dar tocmai din aceste motive el este de acuzat, iar în ce mă privește, apropo de relația de prietenie, sunt dator să fac precizări, nu pentru ca să-l sfătuiesc de la distanță, ci pentru ca să marchez cum un om care ar fi putut să aibă un parcurs valoros, ascendent, consolidat, a căzut pradă acestui obicei de practicat: pupincurismul, care bineînțeles este sugerat din „pădurile” noastre. Aloo! Din „pădurile” noastre, da? Ambele „păduri”… sau chiar trei, dacă mă gândesc bine, ceea ce face și mai tristă situația lui Rareș Bogdan.