(transcrierea pamfletului „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Orban Viktor (așa cum se face prezentarea, în mod normal, în limba maghiară) a fost deseori protagonistul acestei rubrici. A fost prezentat pozitiv, în mod preponderent, pentru atitudinea lui de tip suveranist din ultimii ani, dar a fost prezentat și ca „Om Negru” al zilei la GOLD FM, atunci când atitudinea lui a fost una de tip șovin, antiromânească, iar acest lucru s‑a întâmplat destul de des. Istoria personajului, așadar, o cunoașteți. El este un fost informator, recrutat de către Securitatea Comunistă a Ungariei, dinainte de 1989, a fost folosit și promovat ca lider politic în frământările de renunțare la comunism, apoi, serviciile secrete maghiare i l‑au livrat lui George Soros. Soros așa și‑a făcut rețeaua, în colaborare cu serviciile secrete din țările post‑comuniste; are în pepinieră, în proporție de 90-95%, doar informatori ai securităților din țările comuniste, marea majoritate dintre ei fiind și LGBT‑iști. Și, pe această linie, Viktor Orban a cunoscut succesul, gloria politică, în etape. A devenit prim-ministru de foarte tânăr, a avut apoi o perioadă de pauză și, apoi, 16 ani de conducere a guvernului de la Budapesta, timp în care, în acești ultimi 16 ani, el a manevrat, în general, în siajul Moscovei, a fost un subordonat geopolitic al lui Vladimir Putin, apoi, odată cu venirea lui Trump în 2016, a alternat subordonarea între Washington și Moscova, începând și o asociere benefică, din punct de vedere economic, cu Beijingul. Din acest balet, pe care el l‑a realizat, a reușit o dezvoltare geo‑economică a Ungariei, una extrem de semnificativă, pentru un pitic geopolitic și fără resurse, așa cum este statul vecin (de Ungaria vorbesc), care, în timpul regimului Orban, a devenit un hub regional de putere. Nu vă uitați doar la marile fabrici auto care și‑au deschis infrastructuri puternice în Ungaria sau la marile rețele de distribuție – pachetele românilor vin majoritar pe filiera Ungaria. Gândiți‑vă că, în relația cu noi, inclusiv majoritatea împrumuturilor financiare ale statului român, sunt vămuite tot de la Budapesta. V‑am povestit de mai multe ori despre filiera Kondor Zoltan, despre care sigur că vom mai vorbi, pentru că Orban pleacă, dar Kondor Zoltan și rețeaua Rothschild rămân.
În tot acest timp de putere longevivă, clanul Viktor Orban s‑a îmbogățit peste măsură. Există 13-15 miliardari printre apropiații săi sau membrii familiei, ceea ce este uriaș pentru o țară atât de mică și fără resurse cum este Ungaria. Acest clan Viktor Orban a investit în România și în țările vecine ale Ungariei; are poziții dominante, de la industria imobiliară până la cea energetică, respectiv agricultură. Dacă vreți, în materie de familii politice, nimeni în Europa de Est și poate în Europa nu se poate măsura cu clanul Viktor Orban în materie de îmbogățire. Vă reamintesc un lucru pe care vi l‑am mai spus: inclusiv celebrul EuroNews, despre care s‑a spus că ar fi fost achiziționat de către portughezi în urmă cu 3 sau 4 ani, este, de fapt, tot în proprietatea clanului Orban. Și v‑am dat doar un exemplu de mare notorietate. Aceasta a fost și greșeala lui Viktor Orban, pentru că a devenit putred de bogat. Atunci, geopolitica, fiind dură și cinică, l‑a ales să fie sacrificatul de serviciu în aceste momente. De ce? Pentru că, pentru Marea Finanță Occidentală, cea care coordonează Uniunea Europeană, deci Bruxelles‑ul, jocul lui a fost unul extrem de incomod. Pentru familia Rothschild și pentru Marea Finanță Occidentală este vitală această autoritate asupra Uniunii Europene și l‑au pus pe masa de negociere pe Orban. Asta e povestea scurtă. Bineînțeles că pentru Rusia și pentru Putin e mult mai importantă Ucraina și au negociat rapid. Iar pentru China este mult mai interesantă dominația economică asupra ansamblului Europei decât păstrarea lui Orban la putere. Și, printr‑o înțelegere de care Orban a știut, în mod evident, el a fost sacrificat, iar cel care a fost obligat să joace din nou, la rândul său, la sacrificiu, adică să înghită gălușca, ca să se facă de râs, a fost clovnul tragicomic numit Donald Trump.
O să vă întrebați: dacă a fost o înțelegere atât de subterană, de ce n‑a fost lăsat Orban să demisioneze pur și simplu? Nu se putea așa. Orban trebuia umilit, pentru că a depășit niște limite de îmbogățire și mai trebuia umilit și învins la scor în alegeri (a cerut cineva renumărarea voturilor? Nu, deci e clar, la fel ca în România). De ce? Pentru că (nu-i așa?) trebuie să avem încredere în democrație în interiorul Uniunii Europene. Da, da! Sunt convins că râdeți și voi la fel ca mine. Și, bineînțeles, că la fel cum a ieșit Nicușor Dan președinte în România sau la fel cum a ieșit Maia Sandu în Moldova sau a câștigat alegerile parlamentare Maia Sandu, la fel „a câștigat” și Peter Magyar în Ungaria. Închei cu concluzia presei din Rusia: nu mai are rost să ne exprimăm despre alegerile din Ungaria, pentru că peste tot în Europa alegerile sunt măsluite, sunt falsificate. De acord cu această afirmație, și eu subscriu. Despre Peter Magyar, în episodul de mâine.
Concluzia presei ruse despre alegerile din Ungaria: ”În Europa alegerile sunt falsificate!”
