AcasăEditorialeLiviu Alexa: Judecatoarele Lia Savonea și Adriana Ispas, niște rușini ale Justiției....
Data publicării: septembrie 23, 2024 9:00

Liviu Alexa: Judecatoarele Lia Savonea și Adriana Ispas, niște rușini ale Justiției. Boc a dat avans un sfert de miliard de euro pentru metroul-fantomă

Data publicării: septembrie 23, 2024 9:00

DISTRIBUIE:

Autor: Liviu Alexa


Dieta copiilor clujeni: croissant 7 Days cu 42g de glucide, servit la micul dejun la grădinița Dumbrava Minunată

Cluj-Napoca este legendat in Romania ca fiind un oras de 5 stele, desi foarte multe lucruri sunt demne de mila sau rusine.

Emil Boc, marele primar mic, nu a reusit nici in acest an sa renoveze la timp unitatile scolare si gradinitele din “parohie”, desi a avut la dispozitie o vara intreaga.

Gradinita “Dumbrava Minunata” din Cluj-Napoca, la fel ca multe alte institutii de invatamant, a intrat si ea in in renovare. Prin urmare, grupele de copii au fost inghesuite cate doua intr-o sala, o decizie absolut cretina.

Bucataria care pregatea masa copiilor are astfel activitatea suspendata, iar părinții sunt nevoiți să achite dublu pentru masa copiilor livrată de o firmă de catering dubioasa care are ca obiect de activitate fabricarea de mobila…

Părinții copiilor de la grădinița Dumbrava Minunată au fost șocați să vadă pe băncile copiilor meniul de la micul dejun de astăzi: croissant 7 Days pline de euri și zahăr. Nemulțumirea este cu atât mai mare cu cât părinții plătesc o sumă foarte mare firmei de catering, 28 de lei/zi.

Decizia a starnit un circ imens in randul parintilor si a opiniei publice.

După ce articolul publicat de Ziar de Cluj cu privire la croaissantul 7Days primit la micul dejun de copiii de la grădinița Dumbrava Minunată s-a viralizat, medicul nutriționist clujean, Adrian Copcea, a venit cu explicații suplimentare privind motivele pentru care croissantele de tipul 7 Days sunt atât de nocive.

Iată care sunt problemele semnalate de dr Adrian Copcea:

• RAFINAREA CARBOHIDRAŢILOR. Utilizarea de carbohidraţi rafinaţi, în special făina albă şi zahărul, e versiunea nenaturală, lipsită de fibre, de a aduce carbohidraţi care nu satură, ba, mai mult, care provoacă o stimulare mai agresivă a pancreasului şi apare un fel de decalare pe care corpul n-o suportă bine: carbohidraţii intră mai repede decât am fost antrenaţi în miile de ani de când există specia noastră în versiunea modernă – Homo sapiens sapiens. Repetând tiparul, într-adevăr, există riscul de a intra în diferite cercuri vicioase care cuprind hiperinsulinism, rezistenţă la insulină, depunere de grăsime în ficat. E aici un circuit despre care am vorbit de nenumărate ori care implică pancreas, tub digestiv cu hormonii lui intestinali, pancreas, creier. Circuit binecunoscut.

• GRĂSIMILE DE PROASTĂ CALITATE. Aici s-au mai făcut paşi odată ce s-a constatat că grăsimile trans, utilizate mult timp pentru astfel de produse (biscuiţi, patiserii, prăjiturele) sunt nefaste, dar încă nu se utilizează grăsimi de cea mai înaltă calitate, din foarte multe motive. Uleiul de palmier e bogat în grăsimi saturate iar eforturile comunităţii ştiinţifice sunt de a recomanda reducerea grăsimilor saturate, inclusiv din surse vegetale cum sunt palmierul şi cocosul. Până la eventuale date contrare, dar care nu există sau nu încă. E mai lungă povestea cu cocosul, nu e aici locul, aici am vrut să subliniez că pe lângă făina albă şi zahărul de la punctul 1, avem la 2 grăsimile.

• CALORIILE. Caloriile de fapt n-ar fi o problemă în sine, dacă ele ar face parte dintr-un ansamblu să zicem „corect” caloric. Problema e că 400 de kilocalorii (prieteneşte le mai zicem „calorii”, am explicat altă dată terminologia, corect e kilocalorii dar e acceptabil şi alintul „calorii”) din croissant nu satură nici pe departe ca 400 de kcal din carne + cartofi + varză. Dar aşa…calorii care nici nu satură ci, culmea, chiar declanşează o foame mai puternică decât e cazul…inseamnă cumva că foloseşti patiseria ca aperitiv, ca să-ţi fie foame pentru o masă „reală”. Neconstructiv pentru kilograme.

• MICROBIOMUL (PRIN LIPSA DE FIBRE SI GRASIMILE DIN PRODUS). Un aspect destul de neglijat în justificările noastre pentru a delimita cu „bun/rău” , „sănătos/nesănătos” e microbiomul. Alimentele au impact nu doar pe fiinţa noastră, dar şi pe celelalte fiinţe care locuiesc cu noi. Chiriaşii din intestine. Care au roluri bine cunoscute în reglajele kilogramelor, saţietăţii, imunităţii, inflamaţiei. Croissantul se întâmplă să fie exact prototipul de aliment cu carbohidraţi rafinaţi + grăsimi saturate care nu este bun pentru microbiom (flora intestinală e termenul vechi, e timpul să începem să renunţăm la el), grăsimile saturate se asociază la acest nivel cu populaţii bacteriene care nu sunt benefice.

• E-URILE (TOT LA CAPITOLUL MICRIOBIOMUL). La fel, „tratamentul” produselor care stau mult pe raft, care e împotriva bacteriilor care le-ar strica, ajunge şi la bacteriile noastre. Numeroase tipuri de aditivi nu se înţeleg cu bacteriile noastre. Cei din UE se cheamă „E”, de la Europa.

Si dupa aia ne miram de ce obezitatea infantila e in crestere in Romania si de ce copiii ne devin dependenti de dulciuri. Pai, daca asta primesc la scoala…


Mor de ras cat de prosti suntem

Evident ca pensiile crescute, pensiile speciale si achizitiile de armament sau deficitul bugetar nu se pot “realiza” decat cu imprumuturi.

Este a patra oară în acest an când statul iese pentru împrumuturi pe extern, după ce a împrumutat 4 miliarde de dolari în ianuarie, 4 miliarde de euro în februarie și 3,2 miliarde de euro în luna mai.

Anul asta s-au luat 16 miliarde de EURO. Si nu se vede nimic dupa ei. Vai de mama noastra, suntem un popor de prosti. Fiindca acceptam si ne convine.

Iar jegurile care ne conduc stiu asta, stiu ca suntem prosti si de aia si indraznesc sa faca asa ceva.

Lasa ca or plati copiii nostri, isi zic cei mai multi romani, asta e nivelul, pe noi ne intereseaza ACUM sa avem matul plin.


Nesimțitul de Boc a plătit în avans turcilor UN SFERT de MILIARD DE EURO pentru metroul clujean, deși proiectul e în aer

Metroul e o tampenie incredibila pe care Boc le-a bagat-o sub nas clujenilor creduli, o investitie de 2,2 miliarde de euro, bani cu care s-ar putea face sute de mii de locuinte pentru tineri sau zeci de scoli.

Dar nu. Boc insista pentru mizeria asta bugetara care, chiar si cand va fi gata, va fi pe pierdere mereu, asa cum e Metrorex la Bucale.

Investiția a fost prevăzută în PNRR cu o alocare de 300 de miloane de euro. Doar ca banii din PNRR s-au pierdut, de “competenti” ce sunt politicienii romani.

În mod incredibil, desi stia ca pierderea banilor din PNRR vulnerabilizeaza si mai tare proiectului metroului cu 21 de statii, Boc a făcut plăți pentru lucrările la metrou în valoare de 225 de milioane de euro, asta deși proiectul a rămas fără finanțare. Practic, banii s-au dus pentru niște lucrări care la ora această sunt inutile.

Cand in orasele unde locuiti in Romania aveti spitale nerenovate, scoli prafuite, sa stiti de ce. Ca banii pe care i-ati fi meritat s-au dus la politrucul Boc, cel mai mincinos primar din istoria Romaniei.


Securiciul Geoana – v-am zis ca are probleme la CV

Ei, ce va spun eu de fo doua saptamani? Ca Prostanacul Geoana are mari nebuloase in CV. Uite ca incep sa iasa incetul cu incetul la iveala minciunelele emanatului Securitatii. Ca asta e Geoana, o beizadea a nomenclaturii comuniste, cu tatic general si impins in fata de Secu.

Va dati seama ce “minune”? Dupa ce a lucrat, vorba vine, la Electromontaj opt ani ca inginer, adica nici vorba sa se speteasca, Prostanacul a avut “inspiratia” sa se angajeze chiar in martie 1990 ca sefulet la Ministerul Afacerilor Externe.

Nu, nu o sa iasa nicio dovada a colaborarii sale cu Securitatea, ca acuma Geoana are spate. Dar stim deja din cazul Basescu cat de jegosi pot fi cei de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) si cum pot ei ascunde documente daca vor.

Judecatoare nenorocite: Savonea si Ispas. Rusinea pamantului: scoaterea basma curata a ucigasului Mario Iorgulescu

Procesul lui Mario Iorgulescu, băiatul şefului de Liga Profesionistă de Fotbal, ala care a ucis cu masina fiind beat si drogat la volan, va fi reluat de la 0, beizadeaua scăpând astfel de pedeapsa definitivă de 13 ani şi 8 luni de închisoare, în urma accidentului rutier în care a omorât un om.

Asta după ce Judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) au stabilit că Iorgulescu „nu a folosit mașina ca mijloc pentru suprimarea vieții victimei”.

Sunt foarte revoltat ca cetatean si jurnalist, citind motivarea acestor nesimtite, imi dau seama ca Romania nu mai are nicio speranta.

Urmare deciziei ÎCCJ, se va schimba și încadrarea juridică, și va fi din omor în ucidere din culpă, iar procesul se va relua de la capăt la Curtea de Apel. În aceste condiții, limita de pedeapsă este mult mai mică.

Taranca asta uscata de Lia Savonea ar trebuie aruncata cu suturi in cur din magistratura. Este strigator la cer ce a facut, este coruptie morala in toata regula!

E un semnal asurzitor de tupeu care ne arata ca, in tara asta, daca ai bani, scapi de orice, nene, poti sa omori oameni drogat fiind la volan, nu e problema, vine tati si te scapa!

Ordinara asta e cea care i-a dat unui pedofil inchisoare cu SUSPENDARE pentru act sexual cu minor de 13 ani, Savonea sustinand ca nepoata pedofilului avea discernamant!

Sa citim si postarea importanta a fostului jude Cristi Danilet despre “spalarea” beizadelei Mario Iorgulescu:

Nu am nicio îndoială că soluția instantei este greșită. Când te urci băut/drogat la volant, conduci cu 160 km la oră in localitate, treci peste culoarea roșie a semaforului și produci un accident, nimeni cu studii de drept penal – parte generală nu poate susține că ai ucis pe cineva din culpă (greșeală, nedibăcie, neatenție), ci este clar că ai omorât cu INTENȚIE indirectă”, a scris fostul judecator Cristi Dănileț pe Facebook.

Tu ce Geoana esti azi?

Mi-a placut mult asta, circula pe net si e perfect adevarata, oglindind 100 la suta caracterul duplicitar al acestui papagal sinecurist:

Il vei vota pe Iohannis la Senat?

Insista PNL in prostie si il aburca pe Iohannis cel nesimtit fix cap de lista la Senat. Un act de prostie pura, dar, no, daca e ordin, cu placere. Tu ce parere ai?

Asa ca guvernul a mai luat un imprumut baban la finele saptamanii.

E haos total in SUA

Pe de o parte, am avut de a face cu a treia incercare de asasinat a lui Trump, foarte repede pusa sub pres de presa adversa republicanului.

Apoi, forte externe care apasa si ele cat pot ca sa il impiedice pe roscovan sa ajunga in Biroul Oval.

Apoi, tupeul Israelului de a ignora apelurile SUA la calm si incetarea nebuniei din Orientul Mijlociu.

3000 de pagere, sute de walkie-talkies si panouri solare au explodat saptamana trecuta in Beirut, o operatiune cinica, dar senzationala a Mossad, daca e se parivesti strict din punctul de vedere al strategiei viclene cu care a fost pusa la cale operatiunea prin care au fost lasati fara organe genitale, ficati sau stomacuri mii de adepti Hezbollah.

Problema e alta. Ca Israel umbla cu aruncatorul de flacari nu numai prin Gaza, ci vrea sa dea foc intregului Orient Mijlociu. Razboiul asta ii convine de minune lui Netanyahu, care trece peste orice, evident si peste cadavre, ca sa ramana in pozitia de forta de acum. SUA se face de rusine permitandu-i escaladarea nebuniei din regiune, dar are atatea probleme loco (campania electorala, economia praf, burse care tusesc, un Biden vai mama lui care mai sta inca 45 de zile cel putin la Casa Alba), incat totul ramane in aer.


Mizilicuri secrete – Chipsurile cu trufe de la berarii Csiki Sor

Una dintre pasiunile mele e să scotocesc printre rafturile magazinelor de retail sau nișă după mizilicuri, giuvaere gustative sau olfactive pe care cei mai mulți le ignoră. Nu e musai să fie scumpe, dar pur și simplu românii au multe prejudecăți senzoriale.

La cererea multor cititori, reiau superba rubrica “Mizilicuri secrete” si va prezint astazi chipsurile dementiale de la Csiki Sor, brandul de bere secuiesc care dovedeste o inventivitate incredibila atat pe partea de branding, cat si de sortimentatie.

Io am gasit azi intr-un magazin de cartier chipsuri cu trufe, dar mai au si alte bunatati speciale: chispuri cu gust de sangerete sau de… oua ochiuri.

Merita sa le incercati, is dementiale!


Am avut succes pe net cu asta

Dupa nebunia Mossadului cu pagerele explodate, mi-a venit sa fac si eu o mema. A iesit bine, s-a ras lumea.


Acum 90 si ceva de ani

Pana la urma, nu au gresit mai deloc, chiar daca nu au prevazut decat o catime din ce minuni tehnologice traim azi.


Cartea de saptamana asta

E o recomandare pe care v-o fac cu toata puterea, am primit si eu sugestia de la un prieten si bine a facut ca mi-a zis de Sandor Marai, complet necunoscut pentru mine. Un scriitor maghiar de mare anvergura cu o istorie personala absolut fascinanta. Sandor Marai a trait pana la 89 de ani, dar, de dorul partenerei sale si din cauza singuratatii, tot a avut oua si si-a tras un glont in cap.

Volumul de fata are un anumit sonor, daca pot spune astfel, scriitura lui Marai suna aparte si ne poarta in lumile lui paralele cu o naturalete ce socheaza.


Poemul de azi

Ii apartine lui Andrei Codrescu, un intelectual prea putin apreciat in tara asta. Un poet superb.

Prieteni

Cu glasul vostru, ca o barcă-ntre tâmple,
Alunecând pe marea sevelor de-april,
Îmi cresc puteri fără de număr;
Mă răsfoiește vântul ca pe-o carte
Și-oceane albe-mi curg pe umăr.
Inima către voi
Mi-am deschis-o ca o poartă
Tranșeea cu profil de șarpe
S-a prăbușit în mine, moartă.
Mâinile voastre, toate,
Le-am strâns în mâinile mele
Și-au pornit vânturi în lumină.
Pe podul brațelor voastre
Mă ridic către soare.
Albii porumbei ai bucuriei
Au învățat, neîntrerupt, să zboare.

Sursa: strictsecret.com

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ULTIMELE ŞTIRI

Dan Diaconu, sinteză de istorie recentă despre cum Securitatea a preluat...

Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com N-ați prins șpilul! Vă cufundați în controversele momentului, dar esența se ascunde printre detalii. Și detaliile cele mai evidente sunt incompetența,...

POLITICA EXTERNĂ A UE, DREPTUL DE VETO ȘI DEFICITUL DEMOCRATIC (II) 

Autor: Adrian Severin    România a anunțat, prin gura unor oficiali mai mult sau mai puțini legitimi, că acceptă renunțarea la dreptul de veto în materia politicii externe comune a UE, așa cum dorește Comisia Europeană, susținută de încă zece state membre (deocamdată). Știrea a aprins o mare și nervoasă dezbatere în România. Aceasta a trecut peste câteva întrebări prealabile absolut necesare: Are UE o politică externă și de securitate comună? Cum se poate modifica procedura de adoptare a deciziilor referitoare la această politică? Cine poate angaja România într-un asemenea demers de modificare? Cine are dreptul să renunțe la un eventual drept național de veto? Există un asemenea drept potrivit actualelor reglementări ale UE și care ar fi valoarea lui? Răspunzând acestor întrebări – ceea ce vom încerca să facem în continuare – ne vom da seama că întreaga discuție se duce în afara dreptului UE, dar și că planurile sau acțiunile inițiate sau executate cu încălcarea tratatelor constitutive ale UE au devenit obicei în cercurile bruxelleze, ca și în capitalele patronilor sau yesmenilor acestora. O constatare care trebuie să îi îngrijoreze deopotrivă pe federaliști și suveraniști.   ADEVĂRATA PROBLEMĂ: NU VETOUL, CI DEFICITUL DEMOCRATIC Pentru moment, nu păstrarea sau renunțarea la dreptul de veto – altminteri iluzoriu – în materia politicii externe comune europene este principala problemă, ci pur și simplu absența unei asemenea politici, în condițiile lipsei unui acord al statelor membre pentru instituirea ei. Actuala formulă de organizare a UE, pentru a face față provocărilor externe (șanse și amenințări, deopotrivă), este neviabilă. Soluția optimă ar fi modificarea tratatelor în direcția federalizării politicii externe, dar asta nu se poate face înainte de a se asigura caracterul democratic al UE.   Or, în prezent, UE se află într-o imensă criză democratică. Numai odată rezolvată, dacă va fi rezolvată, această criză, se poate relua discuția asupra politicii externe comune, cu desființarea dreptului de veto și a interdicției de a adoptă legislație.  Vetoul poate opri luarea unei decizii eventual greșite, dar nu rezolvă nici o problemă. O majoritate calificată sau supercalificată (cu două treimi sau trei pătrimi din voturi) sau un consens minus 1 ori minus 2, toate, eventual supra asigurate de reglementarea unei minorități de blocaj (care să împiedice motivat punerea în aplicare a unei decizii venind în vădită contradicție cu interesele vitale ale unor state membre), ar face acțiunea externă a UE mult mai promptă și mai eficientă. Căci, orice s-ar spune, puterea statelor membre în raport cu celelalte puteri ale lumii, în special regionale și globale, ar fi mult mai relevantă dacă ele ar acționa împreună, decât dacă acționează separat. Supărați pe UE nu trebuie să pierdem din vedere acest aspect. Marea dilemă și marea problemă constituțională a UE este alta, iar răspunsul de dat ei este acela că legitimitatea democratică (națională și comunitară) trebuie să preceadă întotdeauna delegarea exercițiului atributelor suveranității către instituții de tip federal. Fără o rezolvare a deficitului democratic, o federalizare a politicii externe ar risca să fie un act tehnocratic lipsit de validarea cetățenilor și generator de grave pericole la adresa intereselor vitale ale statelor membre. Dinamica actuală a Uniunii, dovedește ce s-ar întâmpla dacă politica externă europeană comună, care astăzi se realizează ilegal, prin forțarea textelor constituționale, europene și naționale, într-o dulce complicitate a instituțiilor europene cu guvernele statelor membre, ar căpăta și o deplină acoperire convențională. Nu am ajunge la o federație de state națiune suverane funcționând ca o democrație transnațională, ci la o oligarhie europeană imperială. Această dinamică reflectă exact actualul blocaj sistemic al UE. Atunci când ceea ce avea să devină Tratatul de la Lisabona se negocia, pe masa noastră, a negociatorilor, au fost puse sondaje de opinie și statistici care arătau că peste 80% dintre cetățenii europeni susțin nevoia unei politici europene externe, de securitate și apărare comună. După circa douăzeci de ani de eurocrație oligarhică, acestui euro-entuziasm i-a luat locul euroscepticismul de masă. Într-o uniune de state și de cetățeni, legitimitatea deciziilor de politică externă (care pot implica vieți omenești, bugete uriașe de apărare și alianțe strategice) nu poate fi extrasă doar din consensul diplomatic al unor guverne slabe realizat prin constrângerea exercitată neloial de oligarhia eurocrată. Până când instituțiile alese direct sau mecanismele de control democratic nu vor avea o pondere reală, capacitatea de a construi o voință federală unică rămâne paralizată. Cetățenii tind să aibă încredere în controlul democratic exercitat la nivel național, chiar dacă acesta vine la pachet cu ineficiența politică întărită prin dreptul de veto.  Desființarea dreptului de veto și trecerea la votul cu majoritate calificată (QMV), alături de capacitatea de a adopta legislație, sunt singurele soluții care ar transforma UE într-un actor geopolitic real. Totuși, aplicarea lor în actualul climat de neîncredere instituțională este imposibilă, deoarece statele și cetățenii europeni nu vor accepta ca interesele lor vitale de securitate să fie concurate sau definite de o majoritate supranațională, fără garanții democratice și constituționale absolute.  Astfel, ordinea de priorități pe care mulți federaliști grăbiți încearcă să o impună se inversează, iar agenda dezbaterii suveraniste se schimbă. În loc să se folosească crizele externe, adesea imaginare, pentru a „smulge” competențe prin interpretări forțate ale textelor actuale (ceea ce adâncește criza democratică), calea corectă este repararea fundamentului democratic al Uniunii. Decât să ne mobilizăm pentru a refuza renunțarea la un drept de veto pe care practic nu îl putem exercita ca să blocăm decizii politice pe care UE nu are dreptul să le ia, mai bine ne-am ocupa de legitimitatea sau lipsa de legitimitate democratică a UE. Abia după ce UE își va recăpăta această legitimitate internă, va exista terenul fertil pentru o reformă profundă a tratatelor, inclusiv cu privire la PESC. NEVOIA UNUI SPAȚIU PUBLIC EUROPEAN  În acest sens, prima dificultate este absența unui spațiu public și politic european real. Asta se întâmplă și întrucât uniunea, indispensabil federală, a fost construită în ultimele decenii de „arhitecți” și „zidari” cu pregătire și gândire exclusiv națională. Așa arată, între tragic și ridicol, un proiect federalist (federaliștii dogmatici) realizat de suveraniști (suveraniștii populiști). Spațiul acesta trebuie construit programatic și politic condus, iar nu lăsat să se nască la întâmplare. El ar duce la apariția unui demos european fără de care nu poate exista democrație europeană. Toate națiunile au un mit fondator care le asigură coeziunea. Care este mitul fondator al UE? Ea ajuns o construcție birocratică fără suflet. Nici măcar steag, imn și deviză oficiale, înscrise în tratate, nu are. După aceea, democrația procedurală și instituțională internă a UE trebuie perfecționată printr-un mai bun echilibru și control reciproc al instituțiilor, precum și prin îmbunătățirea mecanismelor care să garanteze transparența și răspunderea instituțiilor europene față de statele membre și de cetățeni (direct sau prin intermediul statelor lor naționale). Iată vulnerabilitatea existențială a proiectului european: nu poți avea o democrație (kratos) fără un popor (demos), iar un demos nu se poate naște în absența unui spațiu public comun și a unui mit fondator împărtășit.  Tragedia structurală a ultimelor decenii este exact aceea că Uniunea a fost extinsă și administrată de politicieni și tehnocrați care, deși operau la Bruxelles, gândeau în logica alegerilor lor naționale. Rezultatul este o mașinărie instituțională ultraperformantă, dar fără suflet, o construcție care generează norme, dar nu și atașament emoțional. De aceea s-a gripat. Toate comunitățile politice durabile s-au născut din mituri puternice – fie că a fost vorba de eliberarea de sub o tiranie, de o revoluție sau de un destin istoric comun. Mitul actual al UE este unul exclusiv negativ: „Să nu mai avem război în Europa”. Deși vital pentru generația postbelică, acest mit s-a diluat pentru generațiile tinere, devenind un dat de la sine înțeles, nu o forță motrice. Uniunea nu a reușit să propună un mit fondator pozitiv, orientat spre viitor.  Amputarea voluntară a simbolurilor în timpul negocierilor pentru Tratatul de la Lisabona – când s-a renunțat la înscrierea oficială a steagului, imnului (Oda Bucuriei) și a devizei (Unitate în diversitate) în textul tratatului, pentru a nu speria electoratele suveraniste – a fost actul de capitulare a simbolică a Europei unite. S-a preferat ascunderea lor într-o declarație anexă (Declarația nr. 52), golind proiectul de elementele sale de identificare emoțională. Un spațiu public european nu va apărea spontan prin simpla traducere a știrilor în 24 de limbi oficiale. El trebuie proiectat: i. prin partide politice autentic europene, nu simple confederații de partide naționale care se reunesc o dată la câțiva ani, ori batalioane de asalt politic exaltând un „pro-europenism” inept și isteric; ii. prin liste transnaționale la alegerile pentru Parlamentul European, care să oblige un candidat german să ceară votul unui cetățean român și invers, dezbătând teme europene, nu teme domestice; iii. prin politici educaționale și culturale coordonate care să construiască acea identitate civică europeană, complementară, iar nu opusă, celei naționale.  Dacă lipsa unui demos este problema de fond, designul instituțional actual este problema de formă. Înainte de orice este nevoie de un mai bun echilibru și control reciproc (checks and balances) între instituțiile europene. Într-o democrație reală, Parlamentul (reprezentantul cetățenilor) are dreptul de a propune legi. În UE, acest drept aparține exclusiv Comisiei Europene (un organism tehnocratic/executiv). Consiliul (format din demnitari ai statelor membre) legiferează adesea în spatele ușilor închise, ferit de o transparență reală, permițând miniștrilor naționali să voteze ceva la Bruxelles și să dea vina pe „Bruxelles” când se întorc acasă. Fără aceste reforme structurale – transparență totală în Consiliu, drept de inițiativă legislativă pentru Parlament și un mecanism clar prin care executivul european poate fi tras la răspundere direct de cetățeni – Uniunea va rămâne vulnerabilă în fața curentelor populiste care speculează exact această „răceală” birocratică. Momentul în care s-a cedat în fața presiunii național-populiste, prin ascunderea simbolurilor identitare în anexele Tratatului de la Lisabona, a reprezentat amputarea spirituală a proiectului european, ceea ce a fost o eroare strategică. S-a salvat atunci mecanismul juridic cu prețul golirii lui de conținut emoțional și simbolic. Rezultatul este exact Uniunea de astăzi: o structură hiper-reglementată, dar fragilă în fața crizelor, tocmai pentru că în momentele de cumpănă, cetățenii nu se pot refugia emoțional într-o construcție care a refuzat programatic să își asume un imn, un steag și o deviză în actul său de naștere. În școlile noastre se învață azi istoria Holocaustului, dar nu istoria Europei și a UE. Această concesie cvasi-fatală a blocat transformarea UE într-o comunitate de destin și a lăsat terenul liber pentru ca discursul, nu suveranist, care nu este incompatibil cu federalismul european, ci cel național-populist să recupereze și să monopolizeze ideea de identitate și apartenență. Dacă s-ar pune problema unei inițiative politice concrete pentru relansarea acestui demos european, primul pilon al acestei construcții programatice ar trebui să fie un program educațional civic european unificat, care să aducă istoria și valorile comune în manualele tuturor școlilor din Uniune, formând astfel viitoarea generație de cetățeni europeni. Europeni și români în același timp și sub același raport. O mare vulnerabilitate a sistemelor noastre de învățământ este aceea că educăm elevi care cunosc traumele istoriei naționale și universale, dar care sunt complet analfabeți funcțional în ceea ce privește construcția politică în care trăiesc. Fără o memorie istorică comună și fără înțelegerea procesului prin care s-a clădit pacea europeană, listele transnaționale sau orice altă reformă electorală ar rămâne doar niște mecanisme tehnice golite de sens pentru un electorat nepregătit. UN PROGRAM EUROPEAN DE EDUCAȚIE PUBLICĂ  Un program educațional civic european unificat este primordial din trei mari considerente: a)IstoriaUE ca istorie a reconcilierii, nu doar a instituțiilor. Dacă în școli se predă, pe bună dreptate, istoria Holocaustului ca un avertisment absolut împotriva totalitarismului și urii, lipsește contraponderea sa pozitivă. Istoria integrării europene este povestea singurului antidot de succes aplicat acestor  Ea nu ar trebui predată ca o listă plictisitoare de tratate și directive, ci ca o epopee a reconcilierii franco-germane, a dărâmării Cortinei de Fier și a reconstrucției democratice a continentului. b)Creareamanualului unic de Istorie și civism european. Așa cum s-au încercat în trecut proiecte pilot (precum manualul de istorie franco-german), Uniunea are a se dota cu un trunchi comun de educație civică în toate statele membre, pentru tinerii din România, Franța sau Portugalia  care au nevoie: i. să înțeleagă valorile care îi unesc (statul de drept, drepturile omului, solidaritatea). ii. să învețe cum se iau deciziile care le influențează viața de zi cu zi; iii. să dezvolte o gândire critică față de manipulările național-populiste care exportă toate eșecurile interne către „Bruxelles”, dar și față de propaganda oligarhiei bruxelleze care încearcă să pună în locul unei Europe a păcii, libertății, bunăstării, solidarității, diversității culturale și demnității, o putere fără neam și Dumnezeu, ocultă, lacomă, iresponsabilă, războinică și antinațională. c)Nevoiademocratizării sentimentului de dublă apartenență, la spațiul național și cel  Educația civică nu se face doar în școli, ci și prin experiență directă. Programul educațional unificat ar trebui corelat cu stagii de mobilitate obligatorii sau tabere civice europene pentru toți elevii de liceu, pentru studenții din mediul universitar, dar și pentru seniori. În prezent educația este o competență strict națională. Nu este nevoie, însă, de trecerea ei în sfera competențelor UE pentru a realiza un program de școlarizare și conștientizare privind istoria și viitorul Europei. Este suficientă voința politică a statelor europene de a își exercita suveranitatea în mod inteligent și coordonat pentru a clădi acel demos fără de care Uniunea nu poate supraviețui pe termen lung. Marile salturi în istorie nu încep cu un text juridic rigid sau o organizare birocratică, ci cu o convergență de voințe politice, care, printre altele, în cazul nostru, să respingă atât dogmatismul europenist cât și populismul naționalist.  ÎN LOC DE CONCLUZIE: CINE ARE DREPTUL SĂ RENUNȚE LA UN EVENTUAL DREPT NAȚIONAL DE VETO?    O primă observație care se impune este că modalitatea de vot în UE este stabilită prin tratate și numai prin tratate poate fi modificată; iar tratatele se modifică în cadrul unor conferințe interguvernamentale numai prin acordul unanim al statelor membre. Excepție fac „clauzele pasarelă” care, în cadrul juridic existent, permit trecerea de la sistemul unanimității la cel al majorității calificate, dar asta numai în anumite cazuri și numai prin votul unanim al membrilor Consiliului de profil. Politica externă și de securitate nu face parte dintre aceste cazuri și nici nu ar putea face față întrucât ea nu există în sensul în care cu privire la ea nu se adoptă legislație. Or, dacă nu se adoptă decizii cu caracter normativ obligatoriu, ce să votezi?! Oricum, trecând peste aceste observații, dacă unsprezece state membre ar dori renunțarea la veto, nu ar fi destul deoarece o asemenea hotărâre implică, cu titlu de principiu, unanimitatea. Iar dacă cele unsprezece ar dori să inițieze o cooperare consolidată, aceasta nu se poate realiza în domeniul politicii externe care prin natura ei, așa cum am demonstrat anterior, este ori comună ori nu este deloc. În fine, modificarea procedurii de vot nu poate face obiectul unei directive a Comisiei, întrucât tratatele nu i-au conferit o asemenea competență și ele nu pot fi amendate prin directivă. Dacă ne ducem la nivel național, cu referire la România, competența de a negocia și a conveni asupra renunțării la dreptul de veto în cadrul procedurilor de...

Liviu Man despre banii neoprotestanților americani care-au finanțat userismul anticreștin. Filiera...

Autor: Oana-Medeea Groza În emisiunea „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, moderată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, jurnalistul Liviu Man a pus sub lupă...

Marius Ghilezan despre victoria AfD în alegeri, consecințele revenirii naționalism-suveranismului nemțesc!

Autor: Oana-Medeea Groza Jurnalistul Marius Ghilezan a analizat, alături de moderatorul Cozmin Gușă, în noul sezon al emisiunii „CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ”, rezultatul alegerilor...

Urmăreşte-ne

23,188FaniÎmi place
4,892CititoriConectați-vă
67,100CititoriConectați-vă

Din categorie

spot_img