autor: Sorin Roșca Stănescu
| Conform informațiilor oficiale pe care le primim, România ar fi devenit un paradis al spionilor. Ceea ce ne preocupă în mod special sunt spionii ruși. Și abia în subsidiar spionii altor state. NATO sau non-NATO. Suntem bombardați cu informații conform cărora toate cele trei servicii importante ale Kremlinului sunt prezente aici cu agenți aflați în plină activitate. Și ar fi fost activate și cârtițele. România a devenit într-adevăr un paradis al spionilor? |
Nu ar fi nimic nou sub soare. În perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a întâmplat la fel. România și în special Capitala mișunau de spioni. Ai tuturor statelor care se pregăteau de confruntare și care apoi s-au și confruntat. Sunt multe documente și studii în acest sens. Ultimele informații sub aspect cronologic ni le oferă „Aristocratul”. Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici care, fiindcă familia sa avea dare de mână, și-a făcut studiile de medicină locuind într-un apartament din inima Capitalei, la Hotelul Athenee Palace, astăzi Hilton. Iar el descrie cu lux de amănunte cum Capitala în general și respectivul hotel în special deveniseră placa turnantă a spionajului european. Și chiar transatlantic. Spionii și mai ales spioanele se călcau literalmente în picioare. Serviciul nostru secret avea de lucru. Dar prea mulți spioni nu am văzut arestați. Situația pare că se repetă.
Oficiali ai statului român confirmă faptul că în România se desfășoară o intensă activitate de spionaj. Desigur, ei se referă exclusiv la spionii ruși, eludând cu abilitate spionajul efectuat de celelalte părți. E de înțeles. În definitiv, ne aflăm în plin război. Într-un multiplu război. Iar o formă a războiului este cel de propagandă. Dacă analizăm acest aspect, să vedeți ce iese.
Avem spionaj, dar nu avem spioni. Știm că suntem spionați de agenți ai celor trei servicii secrete ale Federației Ruse. Spionați la greu. Dar Serviciul Român de Informații, a cărui principală sarcină este să prindă spioni, nu a prins până în prezent niciunul. Sau nu sunt semne că ar fi prins. Politica în acest domeniu nu este o treabă simplă. Ai identificat un spion, dar asta nu înseamnă că faci „haț” și-l înșfaci. Ai posibilitatea să-i furnizezi informații false. Sau să-l transformi în dublu spion. Sau pur și simplu să-l urmărești, pentru a descoperi întreaga rețea. Așa că nu putem condamna ab initio contraspionajul românesc, exercitat de SRI și de serviciul secret al Armatei. Analiști ai statelor NATO sugerează din ce în ce mai insistent sau chiar afirmă cu subiect și predicat că, pe altarul războiului din Ucraina, Vladimir Putin sacrifică rând pe rând tot ce are. Inclusiv cârtițele pe care le-a infiltrat în state cum este România. Tot ce este posibil. Am fi naivi să ne imaginăm că, după 1968 și până în prezent, Moscova, care dispune de unii dintre cei mai performanți spioni, care au penetrat până la Washington și Londra, nu și-ar fi trimis la lucru spionii și fantomele și în România. Există o diferență între un spion și o fantomă. Spionul acționează, uneori sub umbrela ambasadei și consulatului, alteori nu, în timp ce fantoma stă pe loc și așteaptă. Ce așteaptă fantoma? Un semnal pentru a intra în priză și a lovi năprasnic. Până la acest semnal, fantoma este un cetățean obișnuit, un cetățean român, care de preferință nu numai că este perfect integrat acestei societăți, dar este împins și ocupă poziții importante în aparatul politic, administrativ și militar. Și numai atunci când cineva de la Kremlin apasă pe buton, fantoma este cu adevărat activată. Iar loviturile fantomelor pot fi mortale pentru siguranța statului.
Procedând după modelul partenerilor NATO, România a expulzat câțiva diplomați ruși, sub pretextul că aceștia ar fi fost spioni, dar fără ca autoritățile de la noi să fi produs vreo probă în acest sens. Practic, opinia publică nu a aflat până în prezent despre existența niciunui spion al Federației Ruse. Nu este scandalos, dar este ciudat.
Poate că totuși ar fi timpul ca opinia publică internă și externă să fie scoasă din ceață. Și măcar unu-doi spioni adevărați să fie documentați, prinși în flagrant, deferiți Justiției și înfățișați ca atare opiniei publice. Altfel, mulți dintre noi s-ar putea să-și imagineze nu că nu am avea spioni în România, ci că, dimpotrivă, România a devenit un paradis al spionilor ruși. Și de toate felurile. Și care-și fac treaba fără a fi deranjați de cineva.
sursă: corectnews.com
