(transcriere a emisiunii Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Personalitatea internațională negativă a săptămânii este „tăticul” Donald Trump, care a demonstrat nu doar că nu înțelege politica externă și că intră în toate capcanele impuse de marii lideri din politica mondială. De asemenea, a demonstrat că nu este un președinte al păcii, care dorește să oprească șirul lung de războaie pe care americanii le-au generat în ultimele decenii. Decizia lui Donald Trump de a ataca Iranul ar fi putut genera un război extins în Orientul Mijlociu. Nu a avut vreun scop favorabil americanilor și a dus, de fapt, doar la o mai mare izolare a capacităților nucleare iraniene. Americanii nu au reușit să distrugă tot programul nuclear iranian. Nu au reușit să schimbe conducerea din Iran. Tot ce au reușit a fost ca iranienii să își mute acum resursele într-o locație unde agențiile internaționale nu vor mai putea să verifice capacitățile nucleare ale Iranului. În același timp, răspunsul iranienilor la atacul americanilor a fost anunțat dinainte într-un mod suspect. Practic, se dorea doar transmiterea unui mesaj, nu se dorea extinderea războiului de către iranieni, deși ar fi putut foarte ușor să o facă. În mod penibil, Trump le-a și mulțumit iranienilor pentru atac, deși cu doar o zi înainte amenințase cu distrugerea completă a Teheranului. Apoi, Trump a declarat cu mândrie că a ajuns la un armistițiu între Iran și Israel și că războiul de acolo a luat sfârșit. Armistițiu pe care atât Iranul, cât și Israelul l-au încălcat la puține ore după, fapt ce a dus la un interviu cu un Trump foarte nervos, care a și înjurat public spunând că nu este de acord cu ce fac aceste două țări. O situație foarte penibilă pentru Trump. Nu cred că s-a mai întâmplat asta până acum pentru un președinte american.
Ce reiese din acțiunile lui Donald Trump? În primul rând, faptul că a decis să atace Iranul fără nicio utilitate denotă incompetența lui atunci când vine vorba de politică externă, dar și faptul că lobby-ul israelian și banii care vin din partea Israelului controlează toată administrația americană. Acest război nu a adus niciun beneficiu poporului american, nici măcar poporului israelian. Singurul care ar fi avut de câștigat a fost Netanyahu, care a reușit să își extindă din nou mandatul și să mai primească susținere din propria țară. Insistențele lui Trump că acțiunea lui a distrus total programul nuclear iranian au fost infirmate până și de Pentagon. Iranienii au fost cei care au fost nevoiți să intervină și să îl scoată pe Trump din această rușine, ministerul de externe iranian făcând o postare și declarând că, într-adevăr, americanii au reușit să distrugă câte ceva, după ce Trump a fost ironizat de lumea întreagă.
În al doilea rând, Trump a intrat în capcana impusă de aliații Iranului, Rusia și China, demonstrând slăbiciunea sa, dar și a țării pe care o reprezintă. Pentru că, deși acest atac a fost dus în mod ilegal, fără aprobarea Congresului SUA, Trump reprezintă încă America — o Americă acum slăbită și chiar penibilă în mediul internațional — iar Rusia și China, alături de Iran, au reușit să pară și mai puternice în urma acestui război generat de Israel și de SUA.
În al treilea rând, Trump s-a făcut complet de rușine, arătând că cuvântul lui nu este respectat nici de iranieni, nici de israelieni. Iar faptul că SUA a fost până acum mediatorul acestui conflict informal dintre Iran și Israel nu mai este valabil în realitate. Cel mai probabil, SUA va fi înlocuită de Rusia sau de China. Și, nu în ultimul rând, Trump a demonstrat din nou că nu simte nevoia să respecte vreo promisiune făcută în propria lui campanie, la doar jumătate de an de la instaurarea sa, și că este condus pur și simplu de interese financiare proprii, care se concretizează în investiții în Israel și în Orientul Mijlociu prin intermediul ginerelui său.
Nu putem să uităm faptul că Trump a câștigat alegerile exact pe această problematică a politicii externe. Dacă ne uităm la toate sondajele făcute în timpul campaniei, pacifismul afișat al lui Trump a fost motivul evident al câștigului lui. Dar vedem cum Trump cade în toate aceste capcane impuse de țările care au devenit mai organizate și mai puternice decât SUA și a implicat SUA deja în două războaie în Orientul Mijlociu în aceste șase luni: în Iran și împotriva grupării Hutii din Yemen, unde americanii au acționat militar acum o lună și jumătate. Și pe lângă toate acestea, se adaugă și restul războaielor generate tot de SUA sau alimentate cel puțin de SUA în jurul lumii. Și aici putem lua cam orice conflict la momentul de față, de la Ucraina la Sudan, unde Trump, tot așa, nu vrea să ajungă la pace.
Nu uităm nici că Trump a fost și nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de către Pakistan, doar cu o zi înainte de atacul americanilor asupra Iranului. Dar această nominalizare ar putea fi retrasă acum. Visul lui Trump s-ar putea să nu se îndeplinească, conform declarațiilor diplomaților pakistanezi. Și dacă rămâne această nominalizare, ea poate fi privită doar în mod ironic, la fel ca nominalizarea lui Obama din 2009.
Din păcate, Trump nu este doar nepregătit și belicos, ci și penibil. Se apropie sau poate chiar a ajuns deja la nivelurile predecesorului său. Singura diferență fiind că, în cazul lui Biden, cel puțin era evident că el nu ia nicio decizie și, din cauza senilității, era incapabil oricum de a face ceva, chiar dacă și-ar fi dorit, ceea ce nu și-ar fi dorit oricum. În cazul lui Trump, problema nu este senilitatea, ci egoismul și setea lui pentru bani, bani care vin în principal din Orientul Mijlociu și care îi controlează absolut toate deciziile politice, inclusiv cele interne. Faptul că este depășit de situația în care se află și că nu mai poate să își ia propriile decizii, ci este împins dintr-o parte în alta, a fost observat și de liderii de la summitul NATO, care s-au chinuit cât mai tare să nu-l deranjeze pe „tăticul” Trump, lăudându-l de zor pentru a evita o situație și mai proastă pentru economia europeană, dar și americană, generate de aliatul american, care a mai rămas aliat doar în teorie. O săptămână foarte proastă pentru Donald Trump, care a fost fraierit prima dată de Iran, Rusia și China — adversari totuși puternici — dar apoi și de europeni, prin pretinsa creștere a cheltuielilor de apărare NATO la 5% din PIB.
Urmărește emisiunea integrală aici:
