Autor: Petrișor Peiu
Luna trecută, cu ocazia publicării primelor estimări ale Eurostat pentru anul 2022, a apărut o știre care ar fi trebuit să declanșeze o explozie de mândrie națională: România a egalat Portugalia la performanță economică, ambele cu un nivel similar (77% din media europeană) a nivelului PIB/locuitor, măsurat în prețuri comparabile (PPS- purchasing power standard).
VOM DEPĂȘI PORTUGALIA
Pentru a fi și mai clar: un român produce fix aceeași valoare adăugată precum un portughez. Incredibilul acestui clasament este indiscutabil: România a atins nivelul de performanță al unei națiuni care, în urmă cu 500 de ani, împărțea lumea în două cu spaniolii. Căci nu trebuie să uităm niciodată faptul că națiunea portugheză a clădit un imperiu imens, întins pe patru continente, cu posesiuni incredibil de prospere și de vaste. Acel imperiu includea Brazilia, a șaptea cea mai bogată țară din lume în resurse minerale. Mai includea în sudul Africii două teritorii pline de bogății și binecuvântate cu o climă generoasă: Mozambic și Angola. În India, Imperiul portughez domnea peste cea mai prosperă regiune a sub-continentului, Goa, cea care deține și astăzi recordul la PIB/locuitor în India. În Iran, portughezii au deținut strategicul Porto Comorão, port la Golful Persic, cunoscut astăzi ca Bandar Abbas. Iar în China, lusitanii au avut până de curând Macao, al cincilea cel mai performant teritoriu al globului pământesc.
Ei bine, cu această națiune am devenit noi comparabili ca economie.
Mai mult, în 2024 vom și depăși Portugalia: noi vom atinge 79% din media Uniunii Europene, iar portughezii vor fi la 78,8%.
Pentru anul acesta, prognoza Uniunii Europene ne plasează clar înaintea Portugaliei la următorii indicatori de creștere: economică (1.8% la noi și 0.7% la ei), investiții totale în economie (5.6% la noi și 3.5% la ei), investiții în construcții (6.2% la noi și 3.3% la ei), investiții în echipamente (4.6% la noi și 2.9% la ei) și la productivitatea muncii (3.2% la noi și 0.5% la ei).
În anul 2000, spun tot statisticile europene, România se afla la 26,4% din media europeană cu indicatorul PIB/locuitor PPS, penultima dintre statele actual membre UE, iar Portugalia era de trei ori mai performantă, ocupând locul 15 printre actualii membri ai Uniunii. Și, chiar dacă la noi n-a scris nimeni un rând despre ea, statistica aceasta a devenit extrem de preocupantă pentru opinia publică portugheză
Ne simțim noi măcar cinci minute mândri pentru toate aceste cifre, previziuni și statistici? Nici gând. Iar românii reprezintă a noua cea mai mare populație imigrantă în Portugalia, cu peste 23.000 de concetățeni de-ai noștri trăind acolo în 2022:
Adică fiecare al 1000-lea român a emigrat în Portugalia, deși țara sa de origine evoluează fulgerător în recuperarea decalajelor.
Cum este posibil acest fapt? Să fie românii atât de naivi încât să nu își dea seama că trăiesc în El Dorado?
De fapt, românii, ca de altfel și portughezii, nu citesc statistici, ci privesc lucrurile mult mai ușor de aflat și de înțeles. De exemplu faptul că un portughez care se naște azi are o speranță de viață de 81,2 ani, iar un român care se naște tot azi are o speranță de viață de doar 72,8 ani, cu 9 ani mai puțin decât un portughez. Iar la vârsta ieșirii la pensie, în Portugalia mai ai de trăit încă peste 20 de ani, în vreme ce în România te vei bucura de pensie cu șase ani mai puțin.
Ei trăiesc mai mult, dar oare trăiesc și mai bine? Păi românul are cel mai mic venit mediu disponibil din întreaga Uniune Europeană (în prețuri comparabile), singurul stat UE cu mai puțin de 10.000 euro/an de locuitor, în vreme ce un portughez are un venit anual disponibil de 14.700 euro/locuitor. Cam cu 50% mai mare decât la noi. (Sursa aici)
ROMÂNII SUNT A 45-A NAȚIUNE ÎN CLASAMENTUL PROSPERITĂȚII MONDIALE
Acum 10 ani, în 2013, eram pe locul 50. Am avansat, așadar, dar nu suficient de mult încât să ne depășim colegii de regiune, celelalte națiuni din Europa de Est. În același clasament mondial, Portugalia ocupă locul 29.
De altfel, prosperitatea pare un atribut strict european: primele 9 state în acest clasament sunt toate europene și abia pe locul 10 găsim un stat din afara continentului nostru, Noua Zeelandă. A doua decadă a clasamentului cuprinde și Canada (pe locul 13), Australia (locul 15), Japonia (pe locul 16), Singapore (locul 17) și Statele Unite (locul 19). pe locul 20 regăsim Republica China, cunoscută și sub numele de Taiwan.
Cea mai prosperă națiune est-europeană este Estonia (locul 21 în lume), înaintea Franței și a Spaniei (locurile 23 și 24). Pe 25 se află Cehia, pe 27 Slovenia și abia pe locul 30 este Italia, a treia cea mai populată țară din Uniunea Europeană. Polonia se află pe locul 37 (în 2013 era pe 34!), iar Ungaria a căzut pe locul 42 (în 2013 era pe locul 40!).
Singurul stat UE mai puțin prosper decât noi este Bulgaria (locul 48).
Prima constatare importantă este aceea că Polonia și Ungaria regresează în topul prosperității, iar România urcă. Îmbucurător și dătător de speranțe este că în curând vom ajunge să cunoaștem același nivel de prosperitate precum marii noștri competitori din Estul Uniunii Europene.
Spectaculos pare și saltul Republicii Moldova, locul 70 mondial, după ce în 2013 era abia pe poziția a 86-a. În urma Republicii Moldova găsim state precum Bosnia Herțegovina (locul 72), Ucraina (locul 74), Rusia (locul 77) și Belarus (locul 78).
Acest clasament nu trebuie însă absolutizat căci Arabia Saudită este plasată abia pe locul 80. Ceea ce înseamnă că, totuși, prosperitatea nu este doar o noțiune care definește bogăția sau puterea de cumpărare. Ea este un indicator compozit care modelează mai multe componente ale vieții sociale.
Esențial este să înțelegem care este semnificația termenului de „prosperitate”. Este, simplu spus, un amestec de dezvoltare socială, bunăstare economică și dezvoltare personală. Cu alte cuvinte, acest indicator măsoară calitatea societății, a economiei și a vieții personale, apoi adună cele trei calități și rezultatul este numit „indicele de prosperitate”.
Ce se măsoară mai exact? Care sunt indicatorii individuali luați în calcul pentru stabilirea acestui indice? Iată, mai jos, câteva răspunsuri:
Componentele calității societății naționale sunt următoarele:
– securitatea și siguranța personală (lipsa războiului, a terorismului, lipsa infracțiunilor împotriva bunurilor și a persoanelor, lipsa violenței);
– libertatea personală (libertatea de asociere, libertatea de exprimare, lipsa discriminării, accesul la informație);
– calitatea guvernării (statul de drept, eficiența guvernării, calitatea reglementărilor, încrederea în instituții, finanțele publice);
– calitatea vieții sociale (relațiile personale și familiale, rețelele societare, încrederea în ceilalți concetățeni, toleranța societății, participarea civică).
Componentele calității economiei (definită ca economie deschisă) sunt:
– mediul investițional (dreptul de proprietate, protecția investitorilor, aplicarea și respectarea contractelor, accesul la finanțare, restricții impuse investițiilor internaționale);
– condițiile pentru companii (competiția pe piața internă, mediul propice pentru înființarea de companii, povara unor supra-reglementări, flexibilitatea pieței muncii și distorsionările de preț);
– calitatea infrastructurii și a accesului la piață (infrastructura de transport, de alimentare cu apă, energetică și de comunicații, gradul de deschidere al pieței, politica vamală, bariere tarifare pentru importuri, distorsionări ale pieței);
– calitatea economiei naționale (sustenabilitatea fiscală, stabilitatea macroeconomică, competitivitatea, dinamismul și gradul de implicare al forței de muncă).
Componentele calității vieții personale sunt cele de mai jos:
– condițiile de viață (resursele materiale, hrana, serviciile, locuința, protecția față de zgomote, gradul de conectare);
– sănătatea (medicina preventivă, factorii de risc comportamentali, sistemul de îngrijire medicală, sănătatea psihică, sănătatea fizică și longevitatea);
– calitatea educației (educația pre-școlară, cea primară, cea secundară și cea terțiară, dar și abilitățile deținute și perfecționate de adulți);
– calitatea mediului ambiant (emisiile de gaze cu efect de seră, calitatea apei, a aerului, a apei mărilor și protejarea mediului).
Dacă suntem cinstiți cu noi înșine vom admite că topul națiunilor prospere ale lumii și descompunerea indicelui de prosperitate pe componente reflectă în mod corect calitatea vieții în România, acolo unde avem un amestec de indicatori la care performăm foarte bine (cum ar fi conectivitatea rețelelor de comunicații sau emisiile de gaze cu efect de seră) cu unii la care stăm foarte prost (infrastructura de transport, cea de alimentare cu apă, educația și sănătatea la modul general).
Invit cititorii Q Magazine să vadă mai în detaliu cum stăm la fiecare capitol:
– siguranță și securitate suntem pe locul 36 în lume;
– libertate personală pe locul 39 în lume;
– calitatea guvernării pe locul 51 în lume;
– calitatea societală pe locul 116 în lume, cea mai proastă clasare a noastră;
– mediul investițional pe locul 44 în lume;
– condițiile oferite companiilor pe locul 80 în lume, iarăși o catastrofă,
– infrastructură și acces la piață pe locul 49;
– cadrul economic național pe locul 44 în lume;
– condiții de viață pe locul 54 în lume;
– sănătate pe locul 72 în lume;
– educație pe locul 54 în lume;
– protejarea mediului ambiant pe locul 45 în lume.
Avem, cu alte cuvinte, 4 indicatori care ne plasează mai sus decât poziția generală, un indicator fix pe poziția generală (protecția mediului) și 7 indicatori mai slabi decât poziția noastră generală. Șocantă este plasarea noastră pe poziția 116 tocmai acolo unde credeam că stăm mai bine și anume la calitatea societală (a vieții sociale). Vorbim aici despre relații personale și de familie, toleranță, implicare civică, relaționarea în societate și încrederea în semenii noștri! Ar putea să ne dea de gândit acest fapt oare?
ROMÂNII TOT MAI SĂRACI, AUSTRIECII DE LA OMV TOT MAI BOGAȚI
Revenind la fondul problemei: guvernul României se laudă cu cea mai mare creștere economică cumulată din Uniunea Europeană și cu faptul că am depășit deja un stat occidental (Grecia) și am egalat o mare națiune vestică (Portugalia), în vreme ce românii rămân europenii cu cel mai mic venit disponibil și națiunea cu cel mai mare grup de oameni expuși sărăciei și deprivării materiale și sociale (38,5%)!
Până la urmă, este legitim să ne întrebăm: ce sens mai are creșterea economică dacă ea nu aduce o viață mai lungă, o prosperitate mai mare, o distanță mai mare de pragul sărăciei?
Omul nu va trăi niciodată cu valoare adăugată, ci cu pâine, lapte și carne. Degeaba arată bine economia în statistici, dacă noi trăim puțin și prost. Orice român dacă va fi întrebat ce preferă, între decăderea Portugaliei din statistici și sărăcia reală din țară, va spune negreșit că va fugi până la capătul continentului de spitalele unde mori de infecții banale sau de școlile cu toaleta în curte.
Dar dacă totuși vă întrebați unde este creșterea aceea imensă cu care ne lăudăm în statistici, poate vă uitați la marjele de profit ale băncilor din țara noastră. În anul în care salariile milioanelor de truditori din această țară au crescut cu procente bune mai puțin decât inflația oficială, băncile au avut un profit de 40 de lei din fiecare 100 de lei venit! Rata profitului la restul economiei românești (teoretic creditată de aceleași bănci) a fost de sub 6%.
Topul băncilor profitabile conform datelor furnizate de acestea Sursa ZF
Și dacă nu vă satisface răspunsul, mai uitați-vă și la austriecii de la OMV Petrom care au scos anul trecut un profit de cinci-șase ori mai mare decât în anii precedenți fără să miște un deget și care au obținut de la șeful statului favorul de a se modifica o lege aprobată în parlament doar pentru a plăti ei cel mai mic impozit pe profitul suplimentar realizat în anul în care au nenorocit o țară întreagă cu prețurile la țiței, gaze și energie. Asta dacă cumva voiați să știți și cui îi datorăm atâta sărăcie într-o economie din ce în ce mai performantă.
De ce sunt românii săraci? Pentru că se îmbogățesc austriecii de la OMV. Pentru că se îmbogățesc nemții, francezii și olandezii care dețin supermarketurile de aici, care, dacă au plătit un leu pe un produs, vor încasa peste 1,5 lei pe același produs pe care îl vând. Pentru că se îmbogățesc francezii, austriecii și olandezii care dețin băncile din țara cu cele mai scumpe credite din Uniunea Europeană. Și pentru că se îmbogățesc francezii, germanii și italienii care ne vând gazul și electricitatea de zi cu zi.
Vrem o țară cu mai puțină sărăcie? Atunci va trebui să avem profituri mai mici ale firmelor care se înfruptă din această sărăcie. Vrem mai multă prosperitate pentru români? Atunci va trebui să lăsăm mai puțini bani la distribuitorii și furnizorii de energie (entități doar formal separate, în realitate cu aceiași stăpâni), mai puțini bani la bănci și mai puțini bani la patronii de peste mări și țări ai supermarket-urilor. Europa nu numai că nu ne împiedică să facem acest lucru, ba chiar ne încurajează s-o facem, prin modelul său de societate bazat pe prosperitate generalizată, Dar vrem noi cu adevărat acest fapt? Vrem noi cu adevărat să fim egalii portughezilor?
