sursă judiciară de mare încredere ne-a furnizat date suplimentare din dosarul lui Cătălin Avramescu, cercetat momentan de DIICOT pentru pornografie infantilă. Potrivit sursei și Plângerii Penale pe care o prezentăm mai jos fără alte comentarii, pe lângă Declarația precedentă a mamei copiilor abuzați sexual, în care se face referire la „penetrarea anală reciprocă între copii și manipularea organelor genitale”, cazul iese din sfera „pornografiei infantile” și se îndreaptă spre pedofilie. „Nu este vorba de poze candide cu fetița dezbrăcată prin casă fără pampers (la 4 ani!), așa cum susține în fals suspectul, ci de fotografii obscene, explicite, între care, de exemplu, fetița este pusă să stea cu picioarele larg desfăcute și să-și tragă de organul genital și să-și deschidă labiile vaginale cu cele două mâini”.
Având în vedere că Cătălin Avramescu, autorul singurei „Istorii a Canibalismului” din România, membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS), „fellow” al Colegiului Noua Europă al ultimului președinte al Fundației Soros România, Andrei Pleșu, totodată îndrumătorul tezei sale de doctorat la Universitatea din Bucuresti, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C.Brătianu” al Academiei Române (ISPRI), profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității București – fosta „Ștefan Gheorghiu” a PCR, fost consilier de stat la Cancelaria Președintelui României și ambasador în fieful nordic filo-ungric, Finlanda, posesor al unui Ordin conferit de Traian Băsescu și Cancelariei Ordinelor, călător cu aeronava prezidențială plină de „intelectuali publici” de la București la Neptun și fost candidat PMP la Senatul României, care și-a anunțat și candidatura la Președinția României la ultimele alegeri, deși pare să fie psihopat cu acte, se impune categoric norma ca toți candidații la funcții publice să fie supuși unui sever control psihiatric în momentul în care sunt nominalizați sau candidează la o astfel de funcție.
Nu în ultimul rând, Academia Română, cât și Universitatea București, ar trebui să-l suspende urgent din pozițiile pe care le deține până la finalizarea anchetei când, cel mai probabil, nu va mai putea presta oricum activități în actualele funcții.
P L Â N G E R E P E N A L Ă
Către,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
În atenția Domnului Prim Procuror Daniel-Doru NEDELA
Ref.: adresa dvs. nr. 1335/I-22/2026 din 18.05.2026
Subsemnata, MĂNTĂRĂU DANIELA-IULIANA, cetățean român,… în nume personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor:
• AVRAMESCU RAFAEL, născut la data de… 2020 în București…
• AVRAMESCU OLIMPIA, născută la data… 2022 în București…
formulez prezenta Plângere Penală, prin care reiterez sesizarea înregistrată la D.G.A.S.P.C. Sector 1 sub nr. 25122/20.04.2026 – transmisă administrativ Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și înregistrată sub nr. 1335/I-22/2026 – și completez cadrul faptic și juridic conform celor ce urmează,
solicitând începerea urmăririi penale față de:
AVRAMESCU MARIAN-CĂTĂLIN, cetățean român, născut la date de… 1967, cu domiciliul în Municipiul București, … și cu reședința în Municipiul București, …
având calitatea de tată natural al persoanelor vătămate minore mai sus identificate, profesor universitar-doctor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, Director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu”, fost Ambasador al României în Republica Finlanda și Republica Estonia (2011-2016).
Calitatea de tată natural a făptuitorului față de minorii Rafael și Olimpia atrage incidența circumstanțelor agravante speciale prevăzute de art. 219¹ alin. (3) lit. a) și b) C. pen. – „minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului” și „minorul este rudă în linie directă, frate sau soră” – elemente ce vor fi dezvoltate ulterior. Totodată, această calitate atrage și incidența agravantei generale prevăzute de art. 77 lit. e) C. pen. – săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, conjugat cu calitatea de membru de familie, în sensul art. 177 C. pen.
I. Cadrul procedural
Prezenta plângere intervine în următorul cadru procedural:
• Sesizarea inițială a fost formulată în data de 17.04.2026 prin e-mail către D.G.A.S.P.C. Sector 1 (adresele „urgente@dgaspc-sectorul1.ro” și „abuz@dgaspc-sectorul1.ro”), fiind înregistrată la 20.04.2026 sub nr. 25122 și transmisă administrativ Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București la data de 06.05.2026;
• Prin adresa nr. 1335/I-22/2026 din 19.05.2026, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a solicitat reiterarea sesizării cu indicarea datelor de identificare personale și ale persoanelor indicate în petiție, precum și semnarea olografă a acesteia, motiv pentru care formulăm prezenta;
• Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sunt înregistrate, în legătură cu aceleași fapte și aceleași părți, dosarele:
◦ dosarul nr. 18929/299/2026, având ca obiect cererea de emitere a ordinului de protecție, formulată în temeiul Legii nr. 217/2003, aflat în faza de apelului la acest moment;
◦ dosarul nr. 18910/299/2026, având ca obiect cererea de ordonanță președințială privind suspendarea efectelor Sentinței civile nr. 4192/2026 pronunțate în dosarul nr. 16462/299/2025, prin care s-a consfințit convenția părților referitoare la programul de legături personale ale tatălui cu minorii.
Toate aceste demersuri au la bază aceeași stare de fapt, descrisă în continuare, care, în opinia subsemnatei, întrunește elementele constitutive ale unor infracțiuni grave, pentru care solicit începerea urmăririi penale.
II. Starea de fapt
1. Contextul familial și antecedentele medico-psihiatrice ale făptuitorului
Subsemnata am conviețuit cu numitul Avramescu Marian-Cătălin aproximativ 6 ani, relație din care au rezultat cei doi minori mai sus identificați, Rafael (5 ani și 9 luni la data prezentei) și Olimpia (4 ani și 4 luni la data prezentei). Părțile sunt necăsătorite și separate în fapt din luna februarie 2025.
Pe parcursul conviețuirii, făptuitorul a manifestat un comportament instabil, marcat de afecțiuni psihiatrice documentate medical, pe care a refuzat constant să le trateze adecvat, fapt confirmat prin actele medicale anexate la dosarul cererii de emitere a ordinului de protecție (Anexele 7-9):
• Raport medical Ponderas Academic Hospital nr. 2338135/03.05.2023, emis de Dr. Șerban Ana-Cristina (consult psihiatrie): diagnostic CIM F41.2 – Tulburare anxioasă și depresivă mixtă și F60.9 – Tulburare de personalitate, nespecificată, cu diagnostic necodificat de Tulburare de personalitate instabilă emoțional tip impulsiv; tratament prescris: Seroxat 20 mg, Spitomin 5 mg, Olanzapina 5 mg, Depakine CHR 300 mg;
• Bilet de ieșire din spital, Spitalul Clinic de Urgență București, F.O. nr. 12680/16.06.2023, perioada 14-16.06.2023: diagnostic principal G92 – Encefalopatie toxică; diagnostice secundare T43.5, F61, F41.2 și – esențial – X61: AUTO-OTRĂVIRE INTENȚIONATĂ prin ingestie polimedicamentoasă (Seroxat, Depakine, Olanzapina – 15 comprimate Olanzapina 10 mg), respectiv tentativă de suicid; pacient externat sub diagnosticul „Tentativă de suicid prin ingestie medicamentoasă în observație”.
Aceste elemente sunt esențiale pentru calificarea juridică a faptelor, întrucât stabilesc un substrat psihopatologic preexistent, documentat medical, al conduitei făptuitorului. Curtea Constituțională a României a reținut explicit, prin Decizia nr. 420/15.06.2017, că „din punct de vedere criminologic, în cazul coruperii sexuale a minorilor – în oricare dintre variantele infracțiunii – făptuitorii sunt, de regulă, persoane care au diverse anomalii sexuale, adică tendințe sexuale care ies din tiparele morale ale societății”. În cauza noastră, profilul criminologic descris de Curtea Constituțională se suprapune precis pe profilul psihiatric documentat al făptuitorului – tulburare de personalitate impulsivă, cu istoric de comportament auto-vătămător intenționat, refuz al tratamentului prescris.
2. Faptele propriu-zise
În perioada relevantă cauzei, situată aproximativ în trimestrul al patrulea al anului 2025, făptuitorul Avramescu Marian-Cătălin, în exercitarea programului de legături personale cu minorii (care prevede vizite în propria locuință a tatălui – art. 3.7 din Convenția consfințită prin Sentința civilă nr. 4192/2026), a desfășurat, în mod sistematic, persistent și repetat, în prezența celor doi minori Rafael (atunci în vârstă de aproximativ 5 ani) și Olimpia (atunci în vârstă de aproximativ 3-4 ani), următoarele conduite:
• a circulat în mod sistematic complet dezbrăcat prin locuință, în prezența celor doi minori, expunându-și organele genitale în mod ostentativ și persistent;
• i-a dezbrăcat complet pe cei doi minori și i-a menținut în această stare în prezența sa, dezbrăcat la rândul său;
• a făcut baie în cadă, complet dezbrăcat, împreună cu cei doi minori, dezbrăcați la rândul lor, expunându-și organele genitale în imediata proximitate corporală a copiilor – minora Olimpia, în vârstă de 4 ani, a stat efectiv în cadă lângă organul genital al tatălui, în condiții de contact corporal direct nud-pe-nud, manipulare prin spălare reciprocă și „joc cu spumă”;
Subsemnata, după ce am aflat de la copii despre aceste conduite, l-am contactat telefonic pe făptuitor și i-am solicitat în mod expres să înceteze, somându-l să nu mai facă baie dezbrăcat cu copiii și să nu mai circule dezbrăcat în prezența lor. În pofida acestei somări exprese, făptuitorul a continuat conduita.
3. Recunoașteri ale făptuitorului în cadrul conversației WhatsApp/iMessage din 08.01.2026
La data de 08 ianuarie 2026, în urma unui episod raportat de minorul Rafael (faptul că tatăl făcuse baie în cadă cu amândoi copiii dezbrăcați), subsemnata l-am confruntat pe făptuitor prin mesaje scrise (capturi de ecran depuse ca Anexele 3-6 la cererea de ordin de protecție și ca probe materiale ale prezentei plângeri). Reproducem fragmente esențiale, cu valoare probatorie directă a recunoașterii faptelor materiale de către făptuitor (disponibile în facsmil AICI – n.n.):
(1) Mesaj Avramescu Marian-Cătălin – 08.01.2026, ora 16:59: „Am făcut baie o singură dată pentru că m-a pus Olimpia. Și nu cred că la 4 ani se pune problema în termenii aceia. Ne-am jucat cu spumă și am spălat-o (sper că pot să o spăl). În multe țări copiii fac baie, plajă sau saună cu părinții și nimeni nu crede că astea sunt idei «absolut nocive». Nu înțeleg nici de ce nu îi lași să facă baie împreună, pentru că ei oricum sunt foarte mici, nu fac decât să se joace în cadă. Oricum, nu vreau nici o controversă cu tine pentru asta așa că te asigur că nu am să mai fac.”
(2) Mesaj Avramescu Marian-Cătălin (același schimb): „Dana, eu nu ți-am reproșat nimic când mi-ai spus că Olimpia l-a tras de cocoșel și i-a băgat degetele în fund lui Rafael, deși a făcut-o când erau cu tine, nu cu mine. Am înțeles că nu a fost nici intenționat și nu are nici o semnificație sinistră. S-au jucat pur și simplu. Am înțeles poziția ta, ți-am spus asta, te rog haide să nu ne controversăm cu privire la asta, am înțeles ce spui.”
(3) Mesaj Avramescu Marian-Cătălin (același schimb): „Te rog să nu îl cerți, că el nu înțelege nimic de aici, dar e ceva, cred că cineva i-a spus sau i-a arătat ceva […] Din păcate nu inventez, ne jucăm seara cu cartonașele cu steaguri și dintr-o dată a luat un cartonaș și a zis că uite a văzut așa ceva la tine în telefon. Dar evident că nu l-am crezut dar mi-am pus întrebarea de unde a avut ideea asta. Eu nu am altă explicație decât că cineva i-a zis ceva. În privința cealaltă te-am asigurat câte înțeleg și am să evit asta, oricum nu făceam asta, în fine, haide să încetăm te rog cu asta că am înțeles ce vrei să spui.”
(4) Mesaj Avramescu Marian-Cătălin (după somare expresă): „Dana, te rog să încetăm. Am înțeles ce spui ți-am explicat că nu s-a întâmplat așa, te-am asigurat că nu îi mai las în baie împreună, nu fac baie cu Olimpia, te rog să încetăm.”
Cele patru mesaje constituie patru recunoașteri extrajudiciare distincte, succesive și convergente ale faptei materiale (baia comună dezbrăcat cu minorii și circulația dezbrăcat în casă). Făptuitorul nu contestă materialitatea faptei – încearcă doar să o relativizeze (invocând precedente culturale generice și „jocul cu spumă”), promițând repetat că nu o va mai face („te asigur că nu am să mai fac”, „am să evit asta”, „nu îi mai las în baie împreună, nu fac baie cu Olimpia”). Promisiunile reiterate de încetare echivalează, logic și juridic, cu recunoașterea faptului că conduita avusese loc.
Reiterăm și mesajul subsemnatei adresat în același schimb: „Olimpia a stat în cadă cu tine, efectiv lângă penisul tău. Asta DUPĂ ce eu te-am sunat să te rog să nu le mai faci lor doi baie împreună” – element esențial care demonstrează că faptele relevante s-au săvârșit DUPĂ somarea expresă a făptuitorului, ceea ce exclude orice interpretare a conduitei ca neintenționată sau lipsită de conștientizarea caracterului impropriu.
4. Elemente colaterale – comportamente sexualizate atipice ale minorilor
În același schimb de mesaje, subsemnata am adus la cunoștința făptuitorului faptul că am surprins copiii într-o conduită sexualizată atipică pentru vârsta lor: „i-am surprins când își bagă degetele în fund unul altuia și Olimpia îl trage de cocoșel pe Rafael”. Făptuitorul nu contestă realitatea acestor comportamente, ci doar le minimizează („nu a fost nici intenționat și nu are nici o semnificație sinistră, s-au jucat pur și simplu”).
Aceste comportamente – penetrare anală reciprocă între copii de 5 și 4 ani, manipularea organului genital al fratelui de către sora de 4 ani – depășesc semnificativ sfera curiozității sexuale normale pentru vârsta lor și constituie, conform literaturii clinice de specialitate în domeniul abuzului sexual asupra minorilor, indicatori clinici puternici de expunere prealabilă la conduite sau materiale sexuale. Aceste indicii formează o constelație probatorie care impune anchetă penală aprofundată, inclusiv prin expertiză psihologică a minorilor și prin percheziție informatică a dispozitivelor electronice ale făptuitorului.
III. Încadrarea juridică
Faptele descrise întrunesc, în opinia subsemnatei, elementele constitutive ale infracțiunilor enumerate în cele ce urmează, în concurs real (art. 38 alin. (1) C. pen.), cu pluralitate de subiecți pasivi atrăgând câte o infracțiune distinctă pentru fiecare dintre cei doi minori.
1. art. 219¹ alin. (1) cu aplicarea agravantelor prevăzute de art. 219¹ alin. (3) lit. a) și b) C. pen. – agresiunea sexuală săvârșită asupra unui minor
Textul de incriminare (forma de bază – art. 219¹ alin. (1) C. pen., introdus prin Legea nr. 217/2023):
„Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute la art. 218¹, comis de un major asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 9 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
Textul circumstanțelor agravante speciale (art. 219¹ alin. (3) C. pen.):
„Dacă faptele prevăzute la alin. (1) […] sunt comise în următoarele condiții: a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră […] maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani.”
Art. 219¹ C. pen. a fost introdus prin Legea nr. 217/2023 (intrată în vigoare la 01.01.2024) tocmai pentru a consolida și înăspri ocrotirea penală a minorilor împotriva oricăror acte de natură sexuală fără penetrare. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia HP nr. 189 din 19.05.2025 (publicată în M. Of. nr. 522 din 04.06.2025, Secția penală, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), s-a pronunțat cu valoare obligatorie asupra tipicității art. 219¹ alin. (1), (1²) și (3) lit. a) și b) C. pen., dezlegarea fiind direct aplicabilă cauzei noastre.
A. Analiza tipicității obiective
Subiectul activ este calificat – major (art. 174 C. pen.). Făptuitorul are 58 de ani împliniți.
Subiectul pasiv este dublu calificat: (i) minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani; (ii) rudă în linie directă a făptuitorului (descendent – fiu, respectiv fiică). Ambele calități sunt întrunite cumulativ pentru fiecare dintre cei doi minori. Reamintim, din practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, că vârsta fragedă nu exclude calitatea de subiect pasiv: prin Decizia nr. 1419/23.04.2014, ÎCCJ a reținut ca subiect pasiv valabil al unei infracțiuni similare un minor în vârstă de 2 ani și 8 luni – așadar cu mult sub vârsta minorei Olimpia din prezenta cauză.
Elementul material – actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute la art. 218¹ (i.e., act care nu presupune penetrare vaginală sau anală) – este realizat prin următoarele:
• (i) baia comună în cadă, complet dezbrăcat, cu copiii dezbrăcați la rândul lor, însoțită de contact corporal direct nud-pe-nud (manipulare, spălare, „joc cu spuma”);
• (ii) plasarea organului genital al adultului în imediata proximitate corporală a minorei Olimpia, de 4 ani – recunoscută de subsemnată în mesajul citat: „Olimpia a stat în cadă cu tine, efectiv lângă penisul tău”;
• (iii) circulația dezbrăcată ostentativă și persistentă în spațiul comun al locuinței, cu expunerea sistematică a organelor genitale față de minorii dezbrăcați la rândul lor.
Calificarea conduitei ca „act de natură sexuală” este consacrată în jurisprudența recentă a Curții de Apel Cluj – Decizia nr. 863/A/18.06.2021, secția penală și de minori – care a încadrat, sub reglementarea anterioară reformei, ca infracțiune de corupere sexuală a minorilor (fostul art. 221 alin. (1) C. pen.) fapta unui inculpat care, la domiciliul propriu, „l-ar fi mângâiat și l-ar fi spălat în zona organelor genitale, după care ar fi dormit cu el în pat”. Sub reglementarea actuală – post Legea nr. 217/2023 – aceeași faptă se încadrează la art. 219¹ alin. (1) C. pen., întrucât elementele constitutive sunt identice (act de natură sexuală fără penetrare, asupra minorului sub 16 ani, săvârșit de major). Față de cele reținute de Curtea Cluj, conduita din prezenta cauză este a fortiori mai gravă, întrucât: (a) implică nuditatea simultană a adultului și a minorilor, nu doar a minorilor; (b) se desfășoară într-un spațiu cu valență sexual-intimă deosebită (cada de baie); (c) presupune contact corporal direct, repetat, manipulare reciprocă; (d) vârsta subiecților pasivi este semnificativ mai mică decât în precedentul Cluj.
Definiția „actului de natură sexuală” este consacrată cu valoare obligatorie de Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 420/15.06.2017 (publicată în M. Of. nr. 801/10.10.2017), pronunțată în legătură cu fostul art. 221 alin. (1) C. pen.: „prin act de natură sexuală […] se înțelege orice act prin care se tinde la obținerea excitației sexuale ori a satisfacției sexuale prin alte procedee decât acțiunea de penetrare” (par. 17). Această definiție este transferabilă direct și pe deplin aplicabilă la noua incriminare a art. 219¹ C. pen., unde verbul regens este identic – „actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute la art. 218¹”. Verificată pe acest criteriu, baia comună dezbrăcată cu copiii nuzi întrunește componenta obiectivă a actului de natură sexuală, fără a fi necesară penetrarea.
Curtea de Apel Constanța, prin Decizia nr. 7/24.02.2010, a reținut explicit: „raportul sexual nu a avut loc, fiind vorba de o simplă palpare sau un simplu contact al organelor sexuale, dacă victima este minoră, fapta nu constituie infracțiunea de viol, ci infracțiunea de corupție sexuală” (citând Decizia nr. 2438/1974 a Tribunalului Suprem). Aplicat la reglementarea actuală, contactul corporal nud cu organele genitale ale adultului, în cadă, fără penetrare, se încadrează la art. 219¹ alin. (1) C. pen.
Pluralitatea actelor materiale nu este element constitutiv obligatoriu. Aceeași Curte de Apel Constanța precizează în decizia mai sus citată că „deși legiuitorul folosește pluralul pentru caracterizarea elementului material al infracțiunii (acte cu caracter obscen), existența infracțiunii nu este totuși exclusă în cazul săvârșirii unui singur act cu caracter obscen”. Această precizare răspunde preventiv unei eventuale apărări a făptuitorului în sensul că „a fost o singură dată” – chiar și un singur episod este suficient pentru reținerea infracțiunii.
Urmarea imediată constă în starea de pericol abstract pentru relațiile sociale care ocrotesc dezvoltarea sexuală normală a minorului. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 700/29.11.2016, a stabilit definitiv pentru întreaga categorie a infracțiunilor de protecție sexuală a minorilor că acestea sunt infracțiuni de pericol abstract, nefiind necesară dovedirea ei”. rezultând ex re. Curtea Constituțională a explicat: „legiuitorul a reglementat un standard de protecție mai înalt cu privire la aceste persoane, prin prezumarea vătămării ce li se aduce, tocmai pentru a împiedica celelalte persoane să profite de vulnerabilitatea lor”.
Suplimentar, periculozitatea concretă este probată prin comportamentele sexualizate atipice manifestate ulterior de minori – penetrare anală reciprocă și manipularea organului genital al fratelui de către sora de 4 ani – comportamente care, conform literaturii clinice, sunt indicatori puternici ai expunerii prealabile la conduite sau materiale sexuale.
B. Analiza tipicității subiective
Latura subiectivă: intenție directă sau, cel puțin, intenție indirectă (art. 16 alin. (3) lit. a) sau b) C. pen.). Pe acest aspect, reamintim că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia HP nr. 189 din 19.05.2025 (publicată în M. Of. nr. 522 din 04.06.2025), s-a pronunțat asupra elementelor de tipicitate ale art. 219¹ alin. (1), (1²) și (3) lit. a) și b) C. pen.
Făptuitorul a prevăzut rezultatul socialmente periculos (expunerea minorilor la organele genitale ale unui adult, în condiții de nuditate ostentativă, prelungită, însoțită de contact corporal direct) și a acceptat producerea acestuia, după cum dovedesc cumulativ:
• (i) reiterarea conduitei DUPĂ somarea expresă a mamei copiilor;
• (ii) recunoașterea explicită în mesajele din 08.01.2026 – promisiunile reiterate de încetare („te asigur că nu am să mai fac”, „am să evit asta”) presupun, logic, conștientizarea faptei comise anterior;
• (iii) diagnosticul psihiatric documentat al făptuitorului (F60.9 – tulburare de personalitate instabilă emoțional, tip impulsiv) – corelat cu argumentul criminologic al CCR Decizia 420/2017 – confirmă substratul patologic al impulsurilor;
• (iv) profilul intelectual și profesional al făptuitorului (profesor universitar-doctor, director de institut, fost ambasador) exclude orice eroare asupra caracterului impropriu al conduitei față de minorii de vârstă fragedă.
C. Circumstanțele agravante speciale: art. 219¹ alin. (3) lit. a) și b) C. pen.
(i) Litera b) – „victima este rudă în linie directă, frate sau soră”. Făptuitorul este tatăl biologic al ambelor persoane vătămate minore, conform certificatelor de naștere depuse la dosar (seria N.12 nr. 954290/12.08.2020 și seria N.13 nr. 917815/12.01.2022). Calitatea de tată natural îl plasează automat în categoria „rudă în linie directă” prevăzută de art. 219¹ alin. (3) lit. b) C. pen., atrăgând ope legis majorarea cu 3 ani a maximului special al pedepsei. Spre deosebire de jurisprudența anterioară reformei – unde calitatea de „membru de familie” trebuia demonstrată faptic prin coabitare și gospodărire împreună (a se vedea ÎCCJ, Decizia nr. 1112/28.03.2014) – în prezenta cauză calitatea de descendent în linie directă este de drept și operează indiferent dacă minorii locuiesc sau nu cu făptuitorul.
(ii) Litera a) – „victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului”. În calitatea sa de tată titular al programului de legături personale stabilit prin Sentința civilă nr. 4192/2026 (Convenția consfințită – art. 3.7 prevede explicit vizite în propria locuință a tatălui), făptuitorul exercita efectiv îngrijirea, ocrotirea și educarea minorilor în intervalele de timp în care aceștia se aflau la locuința sa, perioade în care s-au comis faptele descrise. Această calitate constituie o agravantă autonomă, distinctă de cea prevăzută la litera b), și se reține cumulativ cu aceasta, întărind plenitudinea protecției minorului prin lege.
Reținerea cumulativă a celor două agravante (lit. a) și lit. b)) reflectă natura excepțional de gravă a faptei – adultul a profitat simultan de relația părintească și de poziția de îngrijitor temporar pentru a săvârși acte de natură sexuală asupra propriilor copii de vârstă extrem de fragedă, încălcând cele două axe fundamentale ale ocrotirii minorului (biologică – rudă; funcțională – îngrijitor).
2. art. 221 alin. (4) teza I C. pen. – determinarea minorului să asiste la acte cu caracter exhibiționist
Textul de incriminare:
„Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiționist ori la spectacole sau reprezentații în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum și punerea la dispoziția acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Această încadrare se reține pentru conduita complementară – circulația dezbrăcată ostentativă în spațiul comun al locuinței, în prezența minorilor, în afara contextului băii comune.
Subiectul activ: major. Subiectul pasiv: minor sub 16 ani – ambii copii.
Elementul material – determinarea minorului să asiste la acte cu caracter exhibiționist – este realizat prin întreaga conduită de nuditate ostentativă persistentă, sistematică, postsomare. Verbum regens – „a determina” – se realizează „prin orice mijloace” (doctrina majoritară), inclusiv prin profitarea de relația de autoritate parentală pentru a impune fizic minorului prezența în spațiul în care făptuitorul circulă dezbrăcat.
Caracterul exhibiționist: potrivit doctrinei recente, exhibiționismul este o tulburare psihiatrică recunoscută de DSM-V, care presupune „existența unor impulsuri sau comportamente intense de expunere neconsensuală a organelor genitale în fața publicului, comportamente ce pot fi însoțite de gratificare sexuală respectiv disconfort sau dificultăți interpersonale”.
Criteriile clinice DSM-V sunt întrunite cumulativ:
• (i) făptuitorul are diagnostic psihiatric documentat de tulburare de personalitate instabilă emoțional, tip impulsiv (F60.9), explicând natura impulsivă a comportamentelor;
• (ii) expunerea organelor genitale a fost neconsensuală – minorii, în vârstă de 5 și 4 ani, sunt incapabili de a-și exprima un consimțământ valabil;
• (iii) conduita a fost persistentă în timp, repetată, continuată în pofida somării exprese a mamei copiilor;
• (iv) făptuitorul a recunoscut, în interacțiunile prealabile cu subsemnata, că are nevoie de tratament medical psihiatric, dar nu îl urmează.
Distincția între nuditatea inocentă (naturism, alăptat, schimbarea îmbrăcămintei) și exhibiționismul ofensiv este, în cauza noastră, decisivă în favoarea calificării ca exhibiționism: nuditatea făptuitorului nu a fost incidentală sau funcțională, ci ostentativă, repetată, persistentă în timp, persistentă după somare, însoțită de dezbrăcarea concomitentă a copiilor.
Cu privire la latura subiectivă, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 700/29.11.2016, a reținut expres pentru variantele atenuate ale art. 221 C. pen. că aceasta se reține sub forma intenției directe sau indirecte – „făptuitorul major având reprezentarea faptului că persoana în prezența căreia săvârșește actul […] este un minor, astfel că urmărește ca acesta să asiste […] sau acceptă acest lucru” (par. 19).
3. art. 221 alin. (3) C. pen. – act sexual de orice natură săvârșit de un major în prezența unui minor
Textul de incriminare:
„Actul sexual de orice natură săvârșit de un major în prezența unui minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Conform doctrinei recente (M. Udroiu, Sinteze de drept penal — Partea specială), în categoria „actelor sexuale de orice natură” intră inclusiv „actele sexuale comise asupra propriului corp de către major prin sau cu orice mijloace”. În măsura în care ancheta va stabili că, în cadrul episoadelor de baie comună sau de circulație dezbrăcată, făptuitorul a săvârșit acte de auto-stimulare, manipulare sau alte conduite de natură sexuală asupra propriului corp în prezența minorilor, fapta se va încadra cumulativ și în această variantă.
Definiția jurisprudențială a „prezenței minorului” este consacrată – Curtea de Apel Constanța, Decizia nr. 7/mp/24.02.2010: „Actul este săvârșit în prezența minorului, când acesta este de față în locul unde se produce actul obscen, putând vedea și auzi fără un efort deosebit”. Această definiție se aplică perfect conduitei reproșate făptuitorului – copiii erau de față în cadă/cameră/locuință, puteau vedea și auzi fără efort.
Audierea minorilor în condițiile speciale prevăzute de art. 124 C. pr. pen. și evaluarea psihologică a acestora vor permite stabilirea cu precizie a întinderii faptelor încadrabile la art. 221 alin. (3) C. pen.
Pluralitatea de subiecți pasivi minori (Rafael și Olimpia) atrage reținerea concursului real de infracțiuni, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. Fiecare faptă materială descrisă mai sus, comisă în prezența ambilor minori sau asupra ambilor minori, constituie două infracțiuni distincte – câte una pentru fiecare persoană vătămată.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1419/23.04.2014 (Secția penală), a confirmat această soluție într-o cauză în care inculpatul a săvârșit acte sexuale cu o minoră de 6 ani și 6 luni, în prezența a alți doi minori (de 7 ani și 9 luni, respectiv 2 ani și 8 luni) – ÎCCJ a reținut trei infracțiuni distincte (una de viol asupra primei minore, două de corupere sexuală în prezența celorlalți doi minori), în concurs real.
Probatoriu solicitat
În dovedirea celor susținute, solicit administrarea următoarelor probe:
• Audierea persoanei vătămate / a reprezentantului legal (subsemnata), în calitate de persoană vătămată secundară prin asociere cu minorii, în condițiile art. 113 C. pr. pen.;
• Audierea minorilor în condiții speciale, în temeiul art. 124 C. pr. pen. (audiere obligatorie cu înregistrare audio-video pentru minorii sub 14 ani), în prezența unui psiholog specializat de la D.G.A.S.P.C. și, eventual, a persoanei de încredere desemnată de aceștia, fără confruntare directă cu făptuitorul;
• Dispunerea efectuării unei expertize psihologice judiciare asupra ambilor minori – probă esențială impusă de jurisprudența CEDO – pentru evaluarea stării lor psihoemoționale, identificarea posibilei expuneri la abuz sexual, stabilirea sursei comportamentelor sexualizate atipice constatate;
• Dispunerea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice asupra făptuitorului, pentru stabilirea discernământului la momentul săvârșirii faptelor, evaluarea diagnosticului psihiatric (cu istoric de tentativă de suicid și tulburare de personalitate impulsivă), verificarea criteriilor DSM-V pentru tulburarea exhibiționistă și a continuității/întreruperii tratamentului prescris;
• Ridicarea integrală a conversațiilor purtate între părți pe canalele de mesagerie WhatsApp/iMessage, depozitate în cloud și pe dispozitivele părților, începând cu data de 01.10.2025 și până la zi, atât în vederea valorificării ca probe directe, cât și pentru identificarea altor episoade nedezvăluite;
• Efectuarea percheziției informatice, în temeiul art. 168 C. pr. pen., asupra tuturor dispozitivelor electronice deținute de făptuitor (telefon mobil, laptop, tabletă, conturi cloud, istoric browser, aplicații de mesagerie criptată), pentru identificarea materialelor cu conținut pornografic accesate sau stocate – în special a materialelor cu conținut sexual descrise de minorul Rafael;
• Solicitarea raportului de anchetă psiho-socială efectuat de D.G.A.S.P.C. Sector 1 în cadrul dosarului nr. 25122/20.04.2026;
• Solicitarea, în copie, a dosarelor nr. 18929/299/2026 (ordin de protecție) și nr. 18910/299/2026 (ordonanță președințială) aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București;
• Solicitarea documentelor medicale ale făptuitorului de la unitățile spitalicești la care s-a internat (Ponderas Academic Hospital, Spitalul Clinic de Urgență București, Spitalul Clinic de Urgență Floreasca) și de la medicii curanți (Dr. Șerban Ana-Cristina), pentru verificarea continuității sau întreruperii tratamentului psihiatric prescris (Seroxat, Spitomin, Olanzapina, Depakine CHR);
• Audierea ca martori a personalului medical și educațional care interacționează cu minorii (medic pediatru, educator de la grădiniță, terapeut), pentru identificarea altor manifestații comportamentale relevante;
• Înscrisuri: copii ale tuturor documentelor depuse la dosarele Judecătoriei Sectorului 1, capturi de ecran ale conversațiilor relevante (Anexele 3-6 ale cererii de ordin de protecție), certificate de naștere ale minorilor, acte medicale ale făptuitorului (Anexele 7-9), Sentința civilă nr. 4192/2026 și Convenția consfințită prin aceasta.
Constituire ca parte civilă
În temeiul art. 19 și art. 20 C. pr. pen., raportate la art. 1349 și art. 1357 C. civ., mă constituie parte civilă în cauză, atât în nume personal, cât și în calitate de reprezentant legal al minorilor Rafael și Olimpia, solicitând obligarea făptuitorului la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează:
• În beneficiul minorului AVRAMESCU RAFAEL, suma de 50.000 (cincizeci de mii) euro sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de daune morale;
• În beneficiul minorei AVRAMESCU OLIMPIA, suma de 50.000 (cincizeci de mii) euro sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de daune morale;
• În beneficiul subsemnatei, MĂNTĂRĂU DANIELA-IULIANA, în nume personal, suma de 10.000 (zece mii) euro sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de daune morale pentru suferința personală cauzată prin afectarea gravă a echilibrului familial, prin trauma de a fi nevoită să confrunte tatăl copiilor cu privire la asemenea fapte, și prin necesitatea îndelungată de asistență terapeutică pentru recuperarea minorilor.
Cuantumurile solicitate sunt rezonabile, conservatoare și conforme cu practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauze similare:
(a) Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 2791/20.09.2013 (Tribunal Timiș, dosar nr. 9581/30/2012): inculpat condamnat pentru viol și corupție sexuală asupra a două minore de 9 și 10 ani – daune morale 50.000 euro pentru fiecare minor + 10.000 euro pentru fiecare reprezentant legal. În cauza prezentă, calitatea de tată natural a făptuitorului (spre deosebire de calitatea de antrenor de karate în precedentul ÎCCJ) constituie un element agravant al încălcării încrederii și autorității, ceea ce ar putea justifica chiar cuantumuri mai mari.
(b) Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 371/13.02.2012 (Tribunal Vâlcea, dosar nr. 3748/90/2011): unchi și mătușă condamnați pentru viol și corupere sexuală asupra unei minore de 9 ani, după „pregătire” sexuală prin vizionare filme porno + manipulare digitală + vibrator – daune morale 200.000 RON în solidar.
(c) Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, Decizia nr. 1112/28.03.2014 (Tribunal Suceava, dosar nr. 1420/86/2013): unchi condamnat pentru viol și corupere sexuală asupra nepoatei minore, fapte săvârșite din vârsta de 6 ani – daune morale 50.000 RON acordate de oficiu de instanță.
Cuantumurile solicitate prin prezenta plângere sunt aliniate cu media superioară a precedentelor și reflectă: (a) gravitatea deosebită a faptelor – săvârșite asupra a doi copii de vârstă extrem de fragedă (4 și 5 ani); (b) calitatea de tată natural a făptuitorului – element care agravează semnificativ încălcarea de încredere; (c) necesitatea îndelungată previzibilă de asistență terapeutică pentru recuperarea minorilor; (d) caracterul continuu al stării de pericol, atâta timp cât făptuitorul beneficiază de programul de legături personale stabilit prin sentința civilă.
Solicit, totodată, în temeiul art. 249 C. pr. pen., instituirea măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător) asupra bunurilor mobile și imobile ale făptuitorului, până la concurența sumelor solicitate cu titlu de daune morale, în vederea garantării reparației prejudiciului.
În concluzie, România este obligată – în temeiul art. 1, 3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr. 30/1994 – să asigure o anchetă penală efectivă, diligentă și completă în cauzele care privesc abuzul sexual asupra copiilor. Această obligație pozitivă este de strictă aplicare și nu este lăsată la aprecierea discreționară a organelor judiciare interne. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată în repetate rânduri cu situații de eșec procedural al autorităților române în acest tip de cauze, condamnând România prin următoarele hotărâri obligatorii:
CEDO, hotărârea din 20 martie 2012 (definitivă 24 septembrie 2012), C.A.S. și C.S. c. România, cererea nr. 26692/05, publicată în Monitorul Oficial nr. 217 din 16 aprilie 2013. Cauza a vizat un copil de 7 ani violat repetat în perioada ianuarie-aprilie 1998 de un terț (P.E.), abuzul fiind reclamat de tatăl copilului – anchetă disfuncțională, durata excesivă, achitarea inculpatului în 2004 pe motive de nesinceritate a victimei. Curtea Europeană a constatat încălcarea art. 3 sub aspect procedural, reținând că statul nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a desfășura o anchetă efectivă în situații de abuz sexual asupra copilului.
CEDO, hotărârea din 24 martie 2015, Milena Felicia Dumitrescu c. România, cererea nr. 28440/07. Curtea Europeană a constatat încălcarea art. 3, sub aspect procedural, reținând următoarea regulă esențială:
„instanțele naționale trebuie să acorde o atenție deosebită faptelor de natură sexuală comise asupra unor persoane vătămate minore, chiar dacă nu există urme de violență pe corpul lor, fiind necesar să se efectueze și un raport de evaluare psihologică a persoanelor vătămate minore.”
Aplicând acest standard, organele de urmărire penală au, în mod imperativ, obligația de:
• (i) a dispune efectuarea unei expertize psihologice judiciare a minorilor, ca probă esențială și nu facultativă;
• (ii) a acorda o atenție specială calității de subiect pasiv vulnerabil – vârsta extrem de fragedă (4 și 5 ani), relația de dependență totală față de făptuitor (părinte natural);
• (iii) a audia minorii în condiții speciale, cu protocol terapeutic adecvat, prin psiholog specializat, cu înregistrare audio-video conform art. 124 C. pr. pen.;
• (iv) a nu se baza exclusiv pe declarațiile făptuitorului.
Având în vedere cele expuse, vă solicit, cu respect:
• Înregistrarea prezentei ca plângere penală formulată în condițiile art. 289 C. pr. pen. și dispunerea începerii urmăririi penale in rem pentru infracțiunile descrise mai sus – art. 219¹ alin. (1) C. pen. cu aplicarea agravantelor alin. (3) lit. a) și b), art. 221 alin. (3) C. pen., art. 221 alin. (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (formă continuată) și art. 38 alin. (1) C. pen. (concurs real cu pluralitate de subiecți pasivi);
• Soluționarea cu celeritate, având în vedere vulnerabilitatea persoanelor vătămate (minori sub 6 ani) și caracterul continuu al stării de pericol pentru dezvoltarea lor, ce subzistă atâta timp cât făptuitorul beneficiază de programul de legături personale stabilit prin Sentința civilă nr. 4192/2026 (suspendarea efectelor sentinței face obiectul dosarului separat nr. 18910/299/2026);
• Informarea D.G.A.S.P.C. Sector 1 și a Autorității Tutelare cu privire la stadiul procedural, în temeiul Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;
• Dispunerea oricăror măsuri procesuale și de protecție pe care le veți considera oportune, inclusiv ascultarea minorilor în condiții speciale, în prezența unui psiholog și fără confruntare directă cu făptuitorul.
În drept
Îmi întemeiez prezenta plângere pe dispozițiile:
• art. 218¹, art. 219¹ și art. 221 alin. (3), (4) și (4¹) C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 217/2023 (intrată în vigoare la 01.01.2024) și Legea nr. 424/2023;
• art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 77 lit. e), art. 174, art. 177 C. pen.;
• art. 19, art. 20, art. 113, art. 124, art. 168, art. 249, art. 289 C. pr. pen.;
Anexez prezentei, sub formă de înscrisuri:
• copia adresei Parchetului nr. 1335/I-22/2026 din 18.05.2026;
• copia sesizării inițiale din 17.04.2026 transmise către D.G.A.S.P.C. Sector 1;
• copia cererii de emitere a ordinului de protecție depuse în dosarul nr. 18929/299/2026;
• copia cererii de ordonanță președințială depuse în dosarul nr. 18910/299/2026;
• copia Convenției consfințite prin Sentința civilă nr. 4192/2026;
• capturile de ecran ale conversațiilor relevante din 08.01.2026 (Anexele 3-6 din dosarul ordonanței președințiale);
• actele medicale ale făptuitorului – Raport Ponderas Academic Hospital nr. 2338135/03.05.2023, Bilet de ieșire F.O. nr. 12680/16.06.2023 (Anexele 7-9 din dosarul ordonanței președințiale);
• certificate de naștere ale minorilor
Petenta, MĂNTĂRĂU DANIELA-IULIANA
Principii generale din jurisprudența CEDO privind abuzul sexual asupra minorilor care stau la baza plângerii în Cazul Avramescu, potrivit analizei Grok:
Jurisprudența este bogată și coerentă (M.C. c. Bulgariei 2003, Söderman c. Suediei 2013, M.G.C. c. României 2016, I.C. c. României 2016, X și alții c. Bulgariei [GC] 2021, A.E.J. c. României 2022 etc.):
- Obligație pozitivă sub art. 3 și 8: Statele trebuie să adopte și să aplice efectiv dispoziții de drept penal care pedepsesc toate formele de abuz sexual asupra copiilor (inclusiv acte fără penetrare sau fără rezistență fizică a victimei). Obligația este de mijloace, nu de rezultat.
- Vulnerabilitatea deosebită a minorilor: Copiii au dreptul la o protecție efectivă și la o atenție specială. Anchetă trebuie să țină cont de vârsta fragedă, de relația de dependență (ex. părinte-copil) și de riscul de victimizare secundară.
- Cerințe ale anchetei efective:
- Promptitudine (fără întârzieri nejustificate).
- Exhaustivitate (audierea minorilor în condiții speciale, expertize psihologice, nu doar declarațiile făptuitorului).
- Independență și imparțialitate.
- Capacitate de a stabili faptele și de a duce la pedepsirea autorilor.
- Nu se poate baza exclusiv pe declarațiile făptuitorului sau pe lipsa urmelor de violență.
- Art. 8 (viața privată și de familie) completează art. 3, impunând protecția integrității fizice și psihice a minorului.
În cauze recente împotriva României (I.C., M.G.C., A.E.J.), CEDO a constatat încălcări tocmai pentru că autoritățile s-au bazat preponderent pe declarațiile agresorului, nu au evaluat corect consimțământul/vulnerabilitatea minorei și nu au dispus expertize psihologice adecvate.
Relevanța pentru prezenta plângere
- Faptele descrise (acte de natură sexuală asupra unor minori de 4-5 ani, de către tatăl biologic, în contextul programului de legături personale, cu recunoașteri extrajudiciare și comportamente sexualizate atipice ulterioare) activează clar obligațiile pozitive sub art. 3 și 8.
- Solicitările din plângere (audierea minorilor în condiții speciale art. 124 C.pr.pen., expertiză psihologică, expertiză medico-legală psihiatrică a făptuitorului, percheziție informatică, celeritate) sunt aliniate perfect cu standardele CEDO.
- Nerespectarea acestor standarde (întârzieri, lipsă de expertize, bazare exclusivă pe declarațiile tatălui etc.) ar putea atrage, în cazul unei plângeri ulterioare la CEDO, constatarea unei încălcări a art. 3 și/sau 8.
Concluzie: Jurisprudența CEDO oferă un fundament solid plângerii. România are o obligație pozitivă imperativă de a desfășura o anchetă efectivă. Orice deficiență semnificativă (întârziere, superficialitate, lipsa măsurilor de protecție a minorilor) poate constitui o încălcare a Convenției, așa cum s-a întâmplat deja în multiple cauze împotriva României.
sursă: activenews.ro
Citiți și:
