Încă o lege care va atinge direct buzunarul fiecărui român s-a strecurat pe repede-înainte, printre „urgențele” unei sesiuni extraordinare. Legea 171/2026, promulgată recent de Nicușor Dan, e din a doua categorie. Iar sindicatul care a citit-o cu atenție – Blocul Național Sindical – trage, într-o scrisoare deschisă către președinte, un semnal de alarmă extrem de serios și cere întrunirea de urgență a CSAT pentru a se lămuri de ce guvernul Bolojan a dublat aiuritor, dintr-un condei, prețul gazelor din Neptun Deep pe care România îl va plăti.
Ce spune, de fapt, legea privind unele măsuri bugetare
Pe scurt: statul român cumpără de la OMV Petrom, prin dreptul de preempțiune prevăzut de Legea offshore, 49,9 TWh de gaze naturale din perimetrul Neptun Deep, pentru șapte ani, începînd cu 2027. Suma totală depășește 2,4 miliarde de euro. Prețul stabilit prin lege: 48,752 de euro/MWh.
Scrisoare deschisa apel presedinte ref. pret gaz
48,752 euro/MWh înseamnă, la cursul actual, aproximativ 256 de lei pe MWh. Prețul reglementat plătit acum de producătorii interni pentru gazele destinate populației și producătorilor de energie termică este de 120 de lei/MWh. Practic, statul se angajează să cumpere gaz la mai mult decît dublu față de ce plătește sistemul astăzi – și o face pentru șapte ani înainte, printr-o lege, nu printr-un contract pe care-l poți renegocia dacă piața se mișcă în direcția opusă.
Iar piața chiar s-ar putea mișca în direcția opusă. Analiza BNS pune punctul pe I cu un scenariu simplu: dacă prețul gazului pe piața liberă ajunge, în vreun moment din cei șapte ani, sub 48,752 euro/MWh, statul tot va fi obligat să cumpere la prețul fixat prin lege. Diferența – pierdere pură, suportată din bani publici. Estimările pentru 2027 de la bursa de gaze din Olanda (TTF), reperul standard pentru piața europeană, indică un preț de circa 45 de euro/MWh. Mai mic decît cel pe care România tocmai și l-a asumat prin lege.
Cine plătește, de fapt, factura
Al doilea scenariu descris de sindicat e cel pe care îl simte direct fiecare familie: costul suplimentar se transferă în economie. Dacă raportăm cei 48,752 euro/MWh la prețul reglementat actual pentru populație (22,8 euro/MWh), vorbim de o creștere de 113% – nu o ajustare, un salt.
De aici efectul se propagă în cascadă, și BNS îl explică fără ocolișuri: pentru fiecare MWh de energie electrică produsă din gaz sunt necesare 2,5 MWh de combustibil, ceea ce împinge prețul electricității produse din gaz la peste 120 de euro/MWh – prag care, în logica pieței de energie, devine automat pragul minim al energiei active pentru toată piața, peste care se mai adaugă transport, distribuție, accize, TVA și certificate de emisii de carbon. Rezultatul final estimat de sindicat: peste 180 de euro/MWh la consumatorul final, industrial sau casnic. La asta se adaugă o creștere de peste 100% a facturilor la căldură pentru românii racordați la sistemul centralizat, pentru că gazul intrat în centralele de cogenerare costă, dintr-odată, dublu.
Ce cere, de fapt, BNS
Cel mai incomod paragraf din scrisoarea BNS nu e despre bani, ci despre logică instituțională: de ce cumpără România gaz de la OMV Petrom, la un preț fix stabilit prin lege, cînd Romgaz – companie deținută de statul român – controlează jumătate din rezervele exploatabile din același perimetru Neptun Deep? Întrebarea nu e retorică din lipsă de răspuns, ci pentru că răspunsul lipsește cu adevărat din spațiul public.
În consecință, BNS cere o dezbatere urgentă la nivelul CSAT pe tema securității energetice, cu participarea Ministerului Energiei, ANRE și Consiliului Concurenței, și răspunsuri punctuale la zece întrebări concrete – de la impactul asupra facturilor populației, pînă la motivul pentru care s-a ales OMV Petrom în locul Romgaz și motivul pentru care prețul depășește estimările pieței pentru 2027. (B.T.I.)
sursă: inpolitics.ro
