România întreagă a răsuflat ușurată la vestea că Irina Ponta s-a întors vie și nevătămată din iadul emirat unde o trimisese dragostea de carte, dragoste împlinită la New York University din Abu Dhabi. Nu începeți cu comentariile, nu e vina domnișoarei Ponta că n-a fost nimeni din familie într-o funcție care să-i permită să-i asigure copilei o Educație românească pe măsură. Tati a fost ocupat să fie prim-ministru, mami – europarlamentar, bunicul Ilie Sârbu – ministru al Agriculturii. Bine, tati a fost și șef al unui partid care a dat o gîrlă de miniștri ai Educației. Vreo patru doar în mandatul lui.
S-a întors acasă fata lu’ tata. Îi dorim sporuri și succesuri, să nu rămînă în istorie doar în fraza sintetizată „n-a putut să ia avionul de la arabi pentru că a dat-o jos din autocar ministrul de la București, așa că a luat un alt avion“. Și acum, dacă ați răsuflat ușurați din dragoste pentru copiii altora, preferabil niște răsfățați ai sistemului, să revenim la ce ne face mîndri că sîntem români. La modul în care ne urîm sistematic copiii. Sună urît. Stați să vedeți cifrele, sînt hidoase de-a dreptul.
Dacă natalitatea ar fi ca testul SIDA, ar fi super. Pentru că e negativă
România este clasată pe locul 177 din 196 de țări după numărul de nașteri la 1.000 de locuitori. Slavă lui Deceneu că românii au emigrat masiv și am rămas mai puțini, că altfel probabil trebuia să punem osu’ la muncă și să ne săpăm noi locuri în clasament. Și știm cu toții cît ne place munca. Aproape cît ne place să facem copii.
Citiți articolul integral pe Cațavencii.ro!
sursă: catavencii.ro
sa faci copii in conjunctura planetara actuala?