(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
1. Ieri, Israelul l-a ucis pe Ali Larijani, fost șef al Securității iraniene, considerat și un guru al strategiilor Iranului din ultimele decenii. Se pare că bomba lansată de israelieni a lovit chiar casa în care apreciatul intelectual iranian locuia. El, vă reamintesc, că am mai discutat în acest spațiu, era interfața nimerită pentru relaționarea externă a Iranului, din punct de vedere oficial, dar și informal, tocmai pentru că nu avea o retorică de tip dogmatico-religioasă. Eliminarea lui Larijani a fost anunțată în mod triunfalist (foarte cinică treaba asta!) de către mass-media occidentală. Și, desigur, este o mare lovitură, dar, în orice caz, fără efectele scontate de tip descurajare pe care occidentalii le-au vizat, și mă refer aici la occidentalii americani și la cei care susțin Israelul.
E limpede, din ce în ce mai limpede, că strategia SUA-Israel în războiul iranian este una greșită, pentru că nu în acest fel poți îngenunchea un stat ca Iranul, organizat în baza unei ideologii centrate pe distrugerea sioniștilor, forjată în ultimele decenii de luptă și, mai ales, de pregătire pentru luptă, o țară unde fiecare mort pe câmpul de luptă capătă statut de martir, mobilizând în plus poporul contra inamicului comun, adică SUA-Israel.
Astăzi, s-a spus că a fost ucis încă unul dintre lideri, Ministrul Informațiilor Publice din Iran. Nu s-a confirmat încă; poate se va confirma, poate nu. Oricum, statistica oficială marchează în fiecare zi pierderi și morți în contul Iranului. În mod paradoxal, însă, pentru necunoscători, geopoliticienii și specialiștii militari serioși marchează, de fapt, că, prin acest gen de lovituri, care nu contează în economia războiului de acest fel, se marchează decăderea puterii regimurilor Trump și Netanyahu. Și dacă ne gândim că, de la un război de câteva zile preconizat, am ajuns la un război de mai multe săptămâni, și dacă ne uităm la pierderile reale pe care armata americană, armata israeliană, dar mai ales Israelul, apropo de distrugerile pe care orașele le înregistrează, bineînțeles că geopoliticienii și specialiștii militari realiști au dreptatea de partea lor. Ei bine, prieteni, dacă așa este (și eu cred că este așa), putem vorbi foarte curând despre evenimente mult mai complexe, care să prăbușească o parte importantă a Occidentului Colectiv, dar care să pună în mare dificultate, una cu care nu s-a mai întâlnit, de-a lungul scurtei sale istorii, statul Israel, așa cum proroceam odată cu acel 7 octombrie de acum trei ani.
2. Nicușor Dan a fost chemat de urgență în fața șefului NATO, Mark Rutte, iar acest eveniment trebuie să-l priviți prin prisma faptului că acest Mark Rutte, împreună cu acel Volodymyr Zelenski și cu acel Keir Starmer, premierul Marii Britanii, au petrecut o după-amiază împreună, în care s-au lăudat reciproc, în care au decis o strategie comună. Și de ce este important? Pentru că fiecare dintre cei trei, și cei trei, ca trio, aparțin zonei de influență a familiei Rothschild, în mod indubitabil.
Șeful NATO este din zona Rothschild, Keir Starmer, premierul britanic, din zona Rothschild, despre Zelenski este de notorietate, este cel mai „din zona Rothschild”, ca să spun așa. Deci Nicușor Dan al nostru, după această ședință Rothschild, a fost chemat, astăzi, la raport, la „extemporal”, după cum am spus și nu este deloc simplu, pentru că vorbim despre trei oameni care nu își acordează strategia cu cea a Americii, alături de care noi mergem la război. Întâlnirea va fi încordată și pentru că Trump tocmai ce a decretat, ieri, irelevanța NATO, adică a organizației conduse de către acest Mark Rutte, cu care se întâlnește Nicușor Dan.
Ce se va întâmpla? România va fi pusă pe masa de disecție. Nicușor Dan nu va avea alt rol decât acela de brancardier, adică duce pacientul România să fie pusă pe masa de disecție a acestor asasini economici internaționali, care se ascund în spatele unor organizații ca NATO sau altele, foarte pompos denumite și extrem de gomos organizate. Asta să țineți minte: faptul că Nicușor Dan dă extemporal, sigur, nu o să ia notă de trecere; în calitate de brancardier, însă, pune România pe masa de operație a Marii Finanțe Occidentale.
