Autor: Cozmin Gușă
Ce trebuie să știm ca să nu greșim? Trei subiecte pentru astăzi.
1. Nicușor Dan și jocul subteran pentru eliminarea lui Bolojan, vizita la Cornu și preferința pentru Nazare.
Sâmbăta trecută, am analizat strategia politică actuală a lui Nicușor Dan, pornind de la prezența sa la mănăstirea Cornu, pentru slujba din Vinerea Mare.
Concluzii pe scurt: Nicușor nu a venit întâmplător într-un județ și într-o comună conduse de către pesediști. El a zis, în mod sibilinic, că așa l-ar fi sfătuit duhovnicul său; pot crede și asta, dar susțin, în plus, că această vizită este efectul sfatului noului său strateg iscusit, care astfel a vrut să marcheze în plus apropierea prezidențială de PSD. Această apropiere o consider doar conjuncturală, menită să crească presiunea simbolică asupra lui Bolojan. Spuneam sâmbătă, textual, că „Nicușor Dan folosește PSD doar ca stație intermediară pe parcursul construcției unei mișcări politice de tip conservator”, una prezidențială, cu circa 15% prezență în Parlament și una parte a viitoarei guvernări, poate chiar volanul acestei viitoare guvernări. Adică vom avea din nou „guvernul meu”, exact cum spunea Iohannis, acum mai bine de 10 ani, după un an de conviețuire cu Victor Ponta. Vă amintiți, atunci a fost pusă în scenă drama Colectiv, apoi, Bruxelles-ul și Coldea de la SRI l-au impus pe Dacian Cioloș premier. Așa cum zic, la distanță de peste 10 ani, Klaus Werner Iohannis este astăzi Nicușor Dan. Dar cine pot fi actorii implicați și evenimentul folosit ca pârghie de eliminare a lui Bolojan? Evenimentul „e mai multe”. Din fericire, pare că nu va fi pus în scenă ceva tragic, precum Colectiv.
Avem PSD și referendumul intern, venit în paralel cu anunțul demolator al FMI, Fondul Monetar Internațional, care indică prăbușirea economică a României, sub conducerea lui Bolojan. Nu e deloc întâmplător că anunțul FMI a venit exact în timpul vizitei în SUA a lui Alexandru Nazare, Ministrul de Finanțe, și a celorlalți trei miniștri. Și da, cred că rolul lui Cioloș va fi jucat acum de către Alexandru Nazare. Din fericire, acesta e un politician mult mai bine pregătit economic decât băiatul de la MISA și cerberul Doinei Cornea. Și notez aici, în final, în sprijinul ipotezei mele, că Alexandru Nazare este cel mai apropiat de Nicușor Dan, din toată garnitura actuală de miniștri.
2. AUR-ul redevine „lebădă neagră” pentru presa de Sistem
Înaintea sărbătorilor de Paște, AUR era alintat de către presa Sistemului; se vorbea pozitiv la adresa auriștilor și se spunea că ei ar putea fi salvarea lui Ilie Bolojan, votând pentru un guvern minoritar condus de către bihorean, după ce PSD-ul ar părăsi guvernarea. Alaltăieri, însă, George Simion a curmat aceste speranțe și a spus în mod explicit că, în niciun caz, AUR nu va vota pentru un guvern Bolojan. Ce s-a întâmplat? A reînceput astfel, brusc, prigoana mediatică împotriva auriștilor. Ați putut vedea pe toate canalele aceleași exprimări cu Rusia, cu Putin, cu extremiști, cu tot ceea ce uitaseră să spună securicii din presă, săptămâna trecută.
Aseară, a fost un episod cu Petrișor Peiu, invitat telefonic la Antena 3. A fost un episod aiuritor pentru audiența acestei televiziuni, dar și declasant pentru moderatoarea Cătălina Porumbel și invitații din studio. Au fost rafale de întrebări răuvoitoare la adresa lui Peiu, afirmații batjocoritoare. Prim-adjunctul campion al nesimțirii a fost, din păcate, Mirel Curea, de la Evenimentul Zilei. Petrișor Peiu s-a descurcat bine, a anunțat în clar că ar vota moțiunea PSD-ului contra lui Bolojan, dacă PSD-ul o va depune. A prezentat și argumentele pentru asta. Însă evenimentul mediatic de aseară a fost unul grețos, puternic grețos. O imagine fidelă a nocivității presei de Sistem.
3. Iranul a solicitat despăgubiri din partea a cinci țări arabe vecine
Iranul cere despăgubiri de război de la 5 state. România (încă) nu e pe listă!
Iranul a solicitat despăgubiri din partea a cinci țări arabe vecine, monarhiile din regiunea Orientului Mijlociu, acuzându-le că au facilitat agresiunea americano-israeliană prin faptul că au permis utilizarea teritoriilor și a infrastructurii lor pentru atacuri împotriva Iranului. A fost adresată o scrisoare oficială Secretarului General al ONU, Antonio Guterres, prin care au fost nominalizate aceste cinci state de la care se cer despăgubiri: Bahrein, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Iordania. În acea scrisoare, Iranul a îndemnat Consiliul de Securitate al ONU (din care fac parte și Rusia și China, nota bene) să intervină, să condamne blocajul și să prevină o escaladare suplimentară, avertizând, așa cum este în realitate, că această escaladare ar putea destabiliza major nu numai regiunea, ci și lumea. Și vedem că așa este. Zilele trecute, s-a făcut o contabilizare în Iran asupra pagubelor, estimate la peste 270 de miliarde de dolari. Această estimare a fost prezentată de către Fatemeh Mohajerani, purtătoarea de cuvânt a guvernului iranian.
Ce e de spus? Că cererea Iranului este, într-adevăr, legitimă, după toate preceptele legale ale momentului. Că această cerere mută jocul diplomatic al războiului din nou la ONU, adică exact așa cum doreau China și Rusia, care sunt protectoarele Iranului. Problema noastră, prieteni, este cu România și decizia CSAT, care ne-a băgat în războiul împotriva Iranului, alături de SUA și Israel. Din toate punctele de vedere, ne încadrăm și noi, clar, unei potențiale cereri de despăgubiri din partea Iranului. Dar, din fericire, pot să vă anunț în mod documentat că Rusia și China ne-au inclus într-un viitor joc geopolitic regional, unul în care să fim beneficiari și să participăm din punct de vedere pozitiv pentru noi. Deci, deocamdată, Iranul nu a fost pus de către ruși și chinezi să oficializeze și o cerere de despăgubire care să includă România. Asta nu înseamnă, însă, că am scăpat. Această cerere se poate activa oricând, în funcție de cum răspundem la cererile viitoare adresate nouă, statului român, de către Casele de Putere ale noului Imperiu Rus și ale Partidului Comunist Chinez.
