Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com
În cazul conflictelor este bine să studiezi cu atenție mediul diplomatic întrucât aici se regăsește calmul necesar înțelegerii evenimentelor. Acolo informațiile care circulă sunt reale, fără exagerări și propagandă. Unul dintre capetele limpezi ale lumii actuale – care-și mai face și timp să ofere analize consistente – este fostul diplomat indian M. K. Bhadrakumar, pe care-l urmăresc de fiecare dată când când am posibilitatea. Ceea ce este specific diplomaților de mare finețe este nu doar inteligența și reținerea, ci și capacitatea de a se uita acolo unde trebuie, în timp ce ceilalți sunt concentrați pe artefactele momentului.
Acum, în plin conflict, Bhadrakumar atrage atenția asupra unui interviu acordat CBS News în 27 februarie de către ministrul de externe al Omanului, Badr Albusaidi, cel care a jucat un rol important în negocierea dintre SUA și Iran. Informația fundamentală pe care o oferă în preziua începerii conflictului este una tulburătoare, anume că se ajunsese la un acord cu Iranul, care ar fi garantat că Iranul nu va avea niciodată posibilitatea fabricării unei arme nucleare, totul fără încălcarea dreptului națiunii islamice la cercetarea și dezvoltarea nucleară. Cum? Printr-o strategie absolut transparentă. Iranul fusese de acord cu un aranjament în care întreaga sa strategie nucleară – inclusiv cea de îmbogățire să rămână în țară – pentru a se respecta dreptul său la cercetare nucleară – dar materialul îmbogățit să fie transferat – într-un mod cât se poate de controlabil – într-un depozit extern, iar pe teritoriul Iranului să rămână doar materialul nuclear de care are nevoie programul său civil. Desigur, Iranului trebuia să i se garanteze că va avea acces la depozitul său extern fără nicio sancțiune, situarea acestuia trebuind să fie într-o țară care-i garanta neutralitatea. Conform înțelegerii, Iranul dădea acces nelimitat inspectorilor IAEA și chiar americanilor la inspectarea programului său nuclear, supunându-se unei transparențe totale. Repet elementul fundamental: interviul acordat CBS a fost difuzat cu o zi înaintea începerii acțiunilor agresive și neprovocate ale Israelului și SUA împotriva Iranului. Am folosit limbajul de lemn atât de drag tefeleilor atunci când vine vorba de Ucraina. Mai mult, negocierile s-au încheiat într-un climat pașnic, prin prisma declarațiilor diplomatului din Oman: „au convenit să discute detaliile tehnice la Viena luni, iar apoi, la câteva zile după aceea, în decurs de o săptămână, vom lucra la o altă rundă de discuții la nivelul negociatorilor”. Mai mult, conveniseră ca întreaga operațiune de inspecție și transfer al materialului nuclear iranian să se facă într-o perioadă de maxim trei luni!
Întrebarea simplă care și logică pe care orice om și-o pune în contextul acesta este DE CE AU ÎNCEPUT CELE DOUĂ ȚĂRI CONFLICTUL? De ce au atacat SUA și Israel? Oare tocmai pentru că nu mai puteau aștepta întrucât, dacă ar mai fi stat, diplomația nu le-ar mai fi dat nicio oportunitate pentru agresiune? Problema acuzelor venite din partea Israelului în ceea ce privește un așa-zis program nuclear iranian e veche. Am atașat articolului imaginea cotidianului Maariv din 25 aprilie 1984, atunci când Israelul susținea că Iranul va fabrica o bombă atomică într-o săptămână. Cunoaștem retorica, e veche și nu doar în problema de față! Doar pentru proști e o noutate. Orice om normal ar trebui să știe care-i problema Israelului cu Iranul: o frustrare istorică dată de faptul că Revoluția Islamică din 1978 le-a distrus absolut toate interesele economice din zonă. Dacă până atunci șahul cel dement al Iranului le dăduse acces liber la resursele țării, eliminarea deviantului s-a concretizat în tăierea macaroanei economice, iar de-atunci Israelul a rămas într-o ciudată frustrare istorică. Dar asta nu se spune!
Citiți articolul integral pe trenduri.blogspot.com!
sursă: trenduri.blogspot.com
