Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com
Azi vom vorbi despre ceva atât de ascuns încât efectiv pentru unii falsul istoric a devenit adevărul absolut. V-ați întrebat oare de ce budismul este singura religie acceptată de cei mai atei agitatori? De exemplu, în Grupul de la Frankfurt, budismul era considerată unica religie digerabilă, iar Daisetz Teitaro Suzuki devenise aproape un idol. Peste tot vei auzi despre budism că este „religia păcii”, permanent este prezentată într-o lumină pozitivă. Fără a intra într-o polemică religioasă, mă întreb totuși „de ce?”. Iar răspunsul e mai surprinzător decât ați putea crede. Pregătiți-vă să vă scoateți din minte unul dintre cele mai adânc implantate șabloane!
Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso. Vă este cunoscut numele acesta? Probabil nu sub această formă, dar acesta este numele real al actualului Dalai Lama. Fotografia care însoțește articolul este una făcută la data fugii din Tibet. Iată o primă controversă: întreaga propagandă vă spune că Dalai Lama era un biet copil când a fugit din Tibet. Vi se pare copil în fotografie? O să înțelegem inclusiv din punct de vedere istoric, cu date reale, cât de copil era.
Tot propaganda ne zugrăvește societatea tibetană drept una pașnică, tradițională, care-și desfășura viața simplă și pașnică, la momentul deturnării de către „ocupanții chinezi”. Din nou, vă rog să înțelegeți că nu vreau să intru în nicio controversă legată de acel eveniment. Nu vreau să spun că Tibetul aparține Chinei sau că Tibetul nu aparține Chinei. Pur și simplu, voi remarca faptul că armata chineză a intrat în Tibet în 1951, iar Dalai Lama a fugit de-acolo în 1959. E de reținut evenimentul.
Însă, de departe, cel mai interesant lucru este cel legat de societatea tibetană tradițională, cea de dinainte de intrarea Armatei Populare de Eliberare.
Tibetul era guvernat de un sistem feudal teocratic, în care elita conducătoare reprezenta aproximativ 5% din populație. Aceștia dețineau absolut tot acolo, terenul fiind împărțit între autoritățile religioase, marile mănăstiri și un număr de aproximativ 200 de familii dintre care se alegeau autoritățile laice de conducere.
Citiți articolul integral pe trenduri.blogspot.com!
sursă: trenduri.blogspot.com
