Vlad Mercori este unul dintre cei mai activi și eficienți jurnaliști independenți, a produs în ultimii ani o serie memorabilă de dezvăluiri de presă utile, unele obținute în urma unor interviuri precum cel cu Florin Ghiulbenghian, pe care SOLIDNEWS îl prezintă în mai multe episoade, ținând cont de spectaculozitatea și impactul afirmațiilor interlocutorului, fost șef în Masonerie, om de afaceri și activist public, implicat în mod direct în multe dintre cazurile celebre expuse în presa românească din ultimii ani.
(sursa: canalul de Youtube ”MERCORI!!!”)
Episodul 2: Florin Ghiulbenghian, despre detaliile neștiute din culisele masoneriei: mecanisme, inițiere, loji, rituri și structuri de putere. Reînființarea masoneriei în România
Reacția oamenilor și poziția lui în masonerie
Vlad Mercori: Te ocolește lumea, în general, așa?
Florin Ghiulbenghian: Nu. Spre surprinderea mea, nu. Chiar m-au sunat o groază de prieteni. Au zis: „Măi, te-am văzut, ce faci?” Nu, n-am simțit o… În plus, când eram activ și apăream mult la televizor cu dosare penale, dacă mergeam prin oraș, cred că 20-30 de oameni în fiecare zi veneau, mă salutau, îmi spuneau: „Succes, mai faceți!” Nici în zona politică n-am avut problema asta. Da, sunt câțiva care mă înjură. Dar dacă le bat la ușă, nu prea e vreunul care să nu-mi deschidă. Avantajul meu e că nu le cer prostii.
Vlad Mercori: Deci cât de mare mason ai fost? Hai să încercăm să explicăm care sunt gradele masoneriei și structurile de conducere.
Florin Ghiulbenghian: Masoneria albastră, adică gradele 1, 2 și 3: ucenic, calfă și maestru. Are în vârf marele maestru, care trebuie ales și se schimbă la câțiva ani, și care are o echipă de conducere. O bună parte din echipă este aleasă în adunările generale ale masonilor, numite conventuri; o altă parte este numită de marele maestru. Printre ei sunt și asistenții marelui maestru. O bună perioadă de timp am avut, oficial, cu decret, funcția de asistent al marelui maestru, pe timpul lui Eugen Ovidiu Chirovici, pentru reunificare. Pe timpul lui Gheorghe Comănescu — „Bebe” Comănescu — am fost asistent pentru relații externe. De ce? El nu vorbea limbi străine, nu prea știa pe unde și cum să meargă. Eu plecam aproape săptămânal din țară, mai ales în Occident, adică acolo unde erau marile loji. Asistenții sunt un fel de consilieri ai marelui maestru, cam cum sunt consilierii primului-ministru, pe care primul-ministru îi trimite peste tot. Pot fi revocați, pot fi numiți oricând dorește marele maestru. De ce pe mine? Pentru că am avut și eu multe coincidențe. Unul dintre primii mari maeștri — discutăm doar de Marea Lojă Națională din România, MLNR — a fost Adrian Dohotaru, nașul ambasadorului Dinu și secretar de stat la MAE, foarte bun prieten și cred că și rudă cumva cu noi. Nu mă întreba cum, eram prea mic. Evident, Adrian Dohotaru venea inclusiv cu soția la noi în casă, la întâlniri, la petreceri. A fost asasinat în Ucraina. S-a presupus că a fost o greșeală; din relatarea invitatului, dovezile indicau că s-a încercat să fie jefuit de niște rackeți ucraineni la întoarcerea în România. După el urmează Sever Frențiu, pictor. Cred că în 1995-1996 a venit Sever Frențiu. În acea perioadă noi aveam prima galerie de artă privată din România, Galeria Mond. Era proprietatea mamei mele și a mea. Evident, Sever Frențiu își vindea o bună parte dintre tablouri prin noi. Lunar venea și lua niște bani de la noi. Alte raporturi, alte relații. După aceea este ales Gheorghe Comănescu, Bebe. Gheorghe Comănescu fusese subordonatul tatălui meu înainte de Revoluție, la o întreprindere de stat, un trust de construcții. Fusese pușcăriaș politic, vreo șapte ani de zile. Iar tatăl meu, în fiecare an — asta știu de la Bebe Comănescu — îi lua aprobări din partea lui Ion Dincă, ca să-l poată pune șef de atelier de proiectare. Era inginer constructor, un foarte bun proiectant și foarte serios. Tatăl meu l-a ajutat necondiționat. Ion Dincă semna pentru el ani de zile, până în 1989, ca să poată avea un salariu mai bun și o mică poziție de conducere, pentru că avea „origine nesănătoasă”: fusese pușcăriaș politic. Nu prea aveau pe unde să fie angajați șefuleți ăștia. După aceea a fost șeful atelierului de proiectare la firma noastră privată de construcții, unde eram și eu asociat cu tatăl meu. Apoi devine, cred, deputat PNȚ. Nu mai este ales deputat și ajunge mare maestru al Marii Loji Naționale din România. Și, evident, a venit la tata: „Șefu’, nu vii să mă ajuți?” Cred că atunci erau vreo 300-400 de oameni în masoneria română. Și cam săraci. Se încerca aducerea unor oameni buni, cu potențial, cu relații. Mi-a zis tata: „Mă, vrei să te duci tu la Bebe?”. Mă duc, pentru că eram tentat. Citisem mult și, din istoria occidentală, inevitabil dai și de masonerie. Am zis: „Hai să vedem ce-o fi.” Și Bebe Comănescu, din nou, nefiind vorbitor de limbi străine, în perioada pușcăriei se confiscaseră cărțile. O persoană decentă, dar căreia i-a lipsit educația inițială. Nu a avut de unde să o aibă. Nu a avut ce să citească în pușcărie, iar după, i se confiscase tot, tot ce moștenise de la tatăl său. Și atunci am zis: hai să vedem cum pornim această organizație.
De ce e nevoie de oameni potenți financiar în masonerie și ce se întâmplă la agape
Vlad Mercori: De ce era nevoie de oameni potenți financiar în masonerie?
Florin Ghiulbenghian: Masoneria costă. Foarte simplu. Ca să te vezi o dată la două săptămâni într-un templu, trebuie să plătești chirie, să plătești mobilier. Nu e enorm, dar sunt câteva sute de dolari la fiecare două săptămâni, pe care un grup de oameni trebuie să-i dea. După ce se termină întâlnirea în templul masonic — templu care nu trebuie confundat cu ceva religios — poți să amenajezi un templu masonic aproape oriunde, și-ntr-un bordel. Aducem scaunele, coloanele, simbolurile și am terminat. Nu are o încărcătură religioasă în sine clădirea respectivă. Am exagerat când am spus „într-un bordel”. Dar poate fi într-un restaurant, într-un club de noapte, oriunde vrei. Important este că te costă. După care mergem la agape. Dacă în timpul ținutei există interdicția de a discuta politică și afaceri, la agape — adică la mesele de după — poți să discuți liber orice. Și acolo se aranjează lucrurile: mai o licitație, mai un contract cu dedicație, mai „șefu’, dă-mi și mie înapoi carnetul că m-a prins băut sau am depășit viteza”. De la mărunțișuri până la lucrurile mari. Sau: „Uite, postul ăla liber. Cu cine vorbim ca să mă duc și eu? Secretar de stat, director.”
Vlad Mercori: Ce sens mai avea atunci întâlnirea din templu, dacă de fapt majoritatea oamenilor veneau pentru agape?
Originile masoneriei și legătura cu ideea de democrație
Florin Ghiulbenghian: Masoneria nu a pornit cu aceste agape. Ea pornește undeva prin secolele XV-XVI — nu sunt suficiente probe pentru un moment exact — ca structură a unor elite care schimbă masiv paradigma societăților occidentale, într-o perioadă în care acestea erau dominate de feudalism total, aristocrație și de Biserica Catolică, instituție cu numeroase atribuții legislative și de proprietate. Cu vreo 50-80 de ani înainte de apariția structurilor masonice organizate apar celebrele Companii ale Indiilor: cea britanică, cea portugheză, cea olandeză. Ele au statute care, pentru acea perioadă, schimbă destul de mult modul în care societatea funcționa. Statutul acestor societăți comerciale, care aveau ca scop colonizarea Africii, Indiilor, Americii de Sud, se baza pe aport de capital, pe bani. Iar votul și modul în care erau conduse erau mult mai egalitare. Cam cum funcționează acum S.A.-urile, pe principiul „un om, un vot”. Și mai apare ceva. Vorbim de 1650-1680, de perioada Regelui Soare, de conflictele monarhice din Anglia, de Petru cel Mare în Rusia. Monarhii absolutiste clare. Și tu vii și spui: nu ai voie să stai șef mai mult de unul sau două mandate și ești șef dacă te votăm noi. Iar în acele loji, pe baza diverselor liste, găsim de la prinți și regi la cardinali și până la grădinari. Grădinarul regelui — nu-l confundăm cu omul care mătura parcul; vorbim de arhitecți peisagiști, oameni importanți în curțile regale. Cum îi spui regelui că va fi votat sau nu ca venerabil al unei loji sau ca mare maestru al unei mari loji dintr-o țară? Și totuși se acceptă aceste lucruri. Mai mult: nu doar că e votat, dar mandatul nu are voie să depășească un număr de ani. În Statele Unite, în unele structuri, un an; în Europa, în general, între trei și cinci ani. Și nu are voie mai mult de două mandate. Ceea ce vedem acum în democrațiile constituționale, dezvoltate odată cu obținerea independenței Statelor Unite, seamănă foarte mult cu aceste regulamente masonice.
Vlad Mercori: Tu spui că germenii democrației, așa cum o vedem noi astăzi, zac acolo?
Florin Ghiulbenghian: Exact. Este unul dintre puținele secrete ale masoneriei despre care nu se vorbește nici măcar de către masonii care scriu și vorbesc public. Nu vor să-l pomenească.
Vlad Mercori: De ce?
Florin Ghiulbenghian: Nu știu. Pentru că n-au răspuns la întrebarea asta: cum naiba un monarh absolut, familiile aristocratice, ducii, prinții, cardinalii catolici au acceptat aceste reguli? Mai mult, de ce le-au răspândit?
Vlad Mercori: Tu de ce crezi?
Florin Ghiulbenghian: Habar n-am. Este unul dintre lucrurile pe care nu mi le explic. Era clar că masonii nu reprezentau o amenințare la adresa vieții regelui sau a sistemului existent. Sistemul era mult prea bine stabilit. Și totuși exact monarhiile sunt cele care extind și înființează loji în teritorii din ce în ce mai îndepărtate. Cum este loja de la Iași, din Moldova, una dintre primele de pe teritoriul românesc, unde îl conving pe domnitorul Moldovei să permită sau să înființeze o lojă. La fel, îl conving pe Petru cel Mare să înființeze o lojă britanico-olandeză, inițial la Moscova, apoi legată de mutarea capitalei la Sankt Petersburg. Gândește-te că în acea perioadă să trimiți o scrisoare de la Londra la Moscova putea dura vreo 40 de zile. Și în arhive se regăsesc sute de comunicări între loji, care uneori par să vorbească mai mult între ele decât ministerele de Externe sau ambasadorii statelor respective. De ce? Ce? Cum? Nu știu. N-am explicații pentru acea perioadă în care masoneria înflorește brusc în lumea occidentală. Și mai ales în lumea occidentală.
Simbolistica iudeo-creștină și ideea de „masonerie universală”
Florin Ghiulbenghian: Pentru că ceea ce este numit „masonerie universală” este tributar simbolisticii iudeo-creștine. Atât. Avem porumbelul, ramura de măslin, salcâmul, diverse alte simboluri legate de Vechiul și Noul Testament. Du-te și explică-le indienilor sau chinezilor că porumbelul este simbolul păcii și că de asta ai ritualul scris cu porumbel, cu salcâm. Primul lucru e că se uită la tine și spun: „Noi nu avem salcâmi.”„Porumbel? E bun la rotisor.” La budiști, altă problemă: „Eu n-am voie să mănânc porumbel. Ce e ăla? Noi avem floarea de lotus.” Care este simbolistica florii de lotus în Occident? Nu avem aceeași simbolistică. De aceea, ceea ce pare a fi masonerie universală este, de fapt, construită în jurul societăților iudeo-creștine, al Occidentului. Așa a fost: masoneria a reprezentat și un mod de a atrage elitele intelectuale ale țărilor colonizate într-un sistem care să le pună într-un contact aparent direct cu elitele țărilor colonizatoare. Pentru că nimeni nu vinde mai bine țara decât cei care o conduc.
Masoneria ca instrument de influență și situația din Rusia
Vlad Mercori: Deci tu zici că au s-au folosit marile puteri de masonerie pentru a penetra pe cei care colonizau, pentru a le penetra elitele și pentru a păstra o legătură directă cu elitele respective pe care le sprijină în continuare să ocupe funcții, să conducă respectiva țară. Sprijin exact și pentru a acționa ca agenți de influență ai Occidentului în țările respective. În Rusia, masoneria, după căderea Uniunii Sovietice, după ’91, apar mai întâi trei loji făcute în general din armeni cu legături în Statele Unite. Așa era diaspora aia. Hai să facem și masonerie rusească, nu sovietică. Și o fac și fac marea lojă a Rusiei și funcționează până prin 2003-2004, când încep noile structuri de putere rusești de sub Putin să se uite, zice: „Dar ce-i asta? Dar de ce vreți voi, miniștrii ai noștri, generali, ofițeri, miliardari de pentru ce?” „Știi, domnule, se țină în contact cu America, cu Marea Britanie, cu Franța” și mai ales după 2010 masoneria este percepută în Rusia corect din punctul de vedere rusesc ca agent de influență al occidentului și de aceea masoneria rusă la ora actuală nu știu dacă are 2000 de membri și niciunul prea influent. În general din zona profesori universitari, ceva, medici, mici oameni de afaceri, dar nu mai e nimeni greu în Rusia, în masonerie.
Vlad Mercori: Și e bine sau rău asta?
Florin Ghiulbenghian: Pentru Rusia e bine pentru că își protejează interesele în condițiile în care Rusia este o supusă unei agresiuni continue a occidentului. Deci e pentru resurselor rusești, economice, financiare, minerale, energetice și așa mai departe.
Vlad Mercori: Păi și România?
Florin Ghiulbenghian: Pentru noi evident că nu-i bine, pentru că s-au rupt legăturile. Nu prea mai poți să faci nimic. Nu știi unde să te duci. Dacă pentru un român în Franța, în Italia, în Spania, unde sunt structuri masonice, poți să pui mâna pe telefon, să mai deschizi o ușă, nu doar în interes propriu, ci și în interesul statului, în Rusia nu prea poți s-o faci. În China aproape deloc, că nu exista.
Vlad Mercori: Și în România cum a cum a funcționat pe vremea nu știu, de exemplu a lui Bebe Comănescu? Era aceeași același tip de structură, cum să zic, perforatoare și folosită de Occident?
Florin Ghiulbenghian: Da, pusă în contextul situației românești de atunci, în care România n-avea miliardari, în care partidele politice erau cum erau, în care serviciile de abia secrete, de abia se reorganizau și căpătau putere. Bebe Comănescu vine la sfârșitul anului 1998, devine mare maestru. 1999-2000, să ne aducem aminte, Convenția Democrată, scandalurile. Radu Vasile, unul dintre masonii de vârf din masoneria română, ca profesor universitar a prezentat, era la Periș într-o lojă de acolo. Lojă, loji destul de bine făcute de către Ștefan Mâșu și unde fiecare venea și de masonerie odată pe an cam trebuie să prezinți un fel de rezumat pe un subiect la care te pricepi. O planșă. Se numesc planșele de arhitectură. Aceste planșe cam fiecare maestru mason trebuie să prezinte una pe an. Nu e obligatoriu, dar e bine. Pe afară se cam țin de acest obicei. Ei bine, aceste planșe pot să fie și era în occident călătoriile unui aristocrat prin Florența, Milano și nu știu ce. Altul care fusese în zona arabă și bisericile creștine din Golf. Am mai văzut planșe vechi: cum se cresc peștii de acvariu mediu sărat? Au fost interesante.
Vlad Mercori: Chestii profunde.
Florin Ghiulbenghian: Exact. Ce a însemnat masoneria timp de 200 de ani? Răspândirea unor cunoștințe pe care frații 20-30-50, câți erau în lojă, le ascultau de la oameni care se pricepeau la ceea ce spuneau. Era erau canalele National Geographic și Discovery ale actualelor timpuri. Asta era masoneria. Discutau inclusiv de probleme locale sau naționale, dar era o deschidere intelectuală. Era mijlocul prin care membrii, masonii, frații aflau enorm de multe informații la care în mod normal nu aveau acces și știau de la oameni în care aveau încredere și care știau despre ce vorbesc. Da, nu suntem ca în situația actuală să ascultăm tot Generalul Streinu, care vorbește tot felul de tâmpenii cu control atmosferic și așa mai departe sau
Vlad Mercori: Emil Streinu.
Florin Ghiulbenghian: Emil Streinu, scuze, domnul doctor, n-am nimic cu el. E super.
Vlad Mercori: O fi și el general, dar nu știu. Nu pot să…
Florin Ghiulbenghian: Știi, aici nu e la e aia cu nu pot să spun, nu pot să știu, e altceva. Da. și în aceste condiții în care învățai de la oameni, răspândeai și mai departe, și tu. Să ne aducem aminte: cărți mai puține, 1700, 1800 nu erau atât de multe cărți, ziarele o dată pe săptămână sau o dată pe lună. Da. N aveam acest acces la informație cum îl avem noi acum. N-aveau. Și ca atare masoneria s-a născut pe această bază extrem de intelectuală. Doi, dacă practici masonerie și nu treci pe acolo doar așa o dată la șase luni să vezi și tu ce mai fac băieții, să ieși după aceea la un șpriț, descoperi că foarte multe dintre regulile de comportament masonic au ulterior impact direct asupra modului tău de comportament și asupra structurilor sociale sau economice în care evoluezi.
Vlad Mercori / Florin Ghiulbenghian: Adică cum
Florin Ghiulbenghian: îți dau un exemplu. La masonerie nu ai voie să vorbești decât dacă ți se dă cuvântul. Altfel cam trebuie să taci. Nu contează ce ai de spus, nu contează ce funcție ai. Dacă maestrul venerabil, adică șeful lojei la momentul X, nu te lasă să vorbești, vorbești pe hol singur. Doi, când ți se dă cuvântul, ți se impune o poziție în care vorbești inconfortabil. Nu prea poți să stai mult timp în poziția respectivă. Cu mâna la gât, drept, spatele drept, picioarele în unghi de 90°, 45° fiecare. Deci o poziție incomodă. Ce înseamnă acest lucru? Nu poți să vorbești de oră. Nu poți să vorbești o oră. Nu ții discursuri ca Il Duce sau alți celebri politicieni, Hitler. Trebuie să te reții, că nu poți fizic și atunci te obligă să te concentrezi astfel încât să poți să transmiți fraților cât mai coerent și mai rapid ceea ce ai de spus. Gândește-te care este efectul când intri într-o societate, ești în consiliul de administrație, ești la catedră, predai ceva. N-ai de ce să stai să ai un curs de 6 ore când poți în 30 de minute să spui același lucru. Te formezi, te forțează să te formezi. Doi, n-ai voie să contrazici frații. Tu trebuie să-ți spui un punct de vedere al tău. Nu ăla a bătut el câmpii când a vorbit de X și Y. Nu zice, domnule, eu despre X și Y știu așa. Ceea ce lasă loc unei foarte bune comunicări între oameni, fără a genera fricțiuni. Plus că înveți politețe, răbdare, înveți să te concentrezi, să spui ceea ce este esențial, da? Și să fie ceva ce este interesat pentru frați. În masonerie se intra de obicei 20-25 de ani cel mult. Învățai de la ce-i mai în vârstă, pentru că într-o lojă găseai oamenii la 40, 50, 80 de ani la care te uitai ca la repere intelectuale, repere de viață. În țările din est post-comunism, când s-au apărut noile mari loji și structuri masonice, au intrat de la studenți până la academicieni. Unii studenți fiind mai mobili și mai rapizi în obținerea informațiilor, ajungeau să știe într-un doi ani mai mult decât orice academician din Marea Lojă. Și eu am avut doi academicieni reali, membri ai Academiei Române care veneau să mă întrebe. Da, nu dintre ăștia la Academia Oamenilor de Știință, nu ai Academie, domnule, cum e asta? Ce ai citit despre asta? Natural. Masoneria în Occident este o structură care a crescut natural în țările din est. Datorită apariției în mult mai reapariției mult mai târziu, ea este o structură care nu mai are creșterea naturală.
Vlad Mercori: Păi cum a ajuns Bebe Comănescu, în condițiile în care nu vorbea nicio limbă străină și avea și o educație, ai spus tu mai precară, cum a ajuns ditamai șeful peste toate, toate lojile din România?
Reînființarea masoneriei în România după 1990
Florin Ghiulbenghian: Păi atunci cred că eram 300-400 de oameni masonerii și nu erau de cea mai bună calitate în ’98 și l-au ales pe un frate care fusese deputat, fusese condamnat politic, avea un trecut relativ curat și-a zis: „Hai pe cine alegem? Îl alegem pe omul ăsta. n-a fost chiar rău pentru că deși membrul PNȚ a înțeles că masonerie, discuțiile transpartidice sunt extrem de importante, nu trebuie să ai parti-pris-uri politice, astfel încât a adus, pe lângă el mulți din PSD, PNL, alte partide, peremiști, erau membri bine, mersi. Doi, a înțeles importanța lucrului cu serviciile secrete și a acceptat o idee a lui Ioan Talpeș. Să revin la momentul ’91, ’92, ’93, ca să avem o logică în ceea ce spunem și ascultătorii să înțeleagă. După, în 1991, apar două zone masonice externe care vor să „reaprindă luminile”, să spunem, să reînființeze masoneria în România: una pe o relație americano-italiană, vector fiind Costel Iancu, și una pe o relație franceză, unde România fusese acceptată, în perioada Războiului Rece, să funcționeze ca o Mare Lojă la Paris. Erau mulți români membri; mai erau și prin câteva țări, dar Franța era, să spunem, vectorul principal de penetrare masonică în România. În ’93 se înființează două Mari Loji: cea franceză, care îi urmează lui Marcel Shapira, care-i urmase lui Pangal la Paris și care avea recunoașterile Franței, Belgiei, Olandei și Elveției, adică era sprijinită într-o zonă oarecum francofonă, și Marea Lojă pe care o înființează Costel Iancu, punându-l ca Mare Maestru pe Nicu Filip, al cărui fiu era deja mason într-o lojă din California și ajutase destul de mult. Cred că au avut aceeași zi de înființare și ambele s-au numit MLNR, Marea Lojă Națională din România. Când mă uitam în acte, nici nu mai știam. X cu Y e egal. La noi era egal. Era același lucru. O seamă, o grămadă de neînțelegeri au decurs de aici. Cea italo-americană mai beneficia de aportul unui general american, care era unul dintre liderii Marii Loji americano-canadiene din Germania. I se spunea Marea Lojă a Bazelor NATO. Nu erau în toate bazele NATO, erau doar în bazele americane din Germania. Dar avea o influență grea; omul era general, mai greu să-l dai la o parte. Și el sprijină destul de mult masoneria română. Robert Woodward se numea. El fiind, de exemplu, cel care, când Kenan Evren conducea Turcia, reînființează masoneria turcă, avându-l pe Kenan Evren, general și dictator al Turciei din acea perioadă, ca vector de imagine al masoneriei. Da. O influență americană masivă. Și Bebe Comănescu preia oarecum această structură, la sfârșitul anului 1998, și acceptă să deschidă ușile. Ce însemna acest lucru? Masoneriile tradiționale, adică cele occidentale, spun: „Nu facem recrutări. Cine vrea să vină bate la ușa templului, se interesează, îl investigăm și-l primim.”
Vlad Mercori: Păi, bun, dar de unde știi?
Florin Ghiulbenghiun: Din zvonuri, din diverse publicații care nu sunt neapărat reale, dar vorbesc despre masonerie. Se află. În România, neexistând… Exact, de unde știi că e masoneria în România? Am zis: „Hai să recrutăm.” Și le-a permis membrilor, chiar i-a încurajat. Nu doar le-a permis, i-a încurajat real: „Adu frați, adu masoni, ca să creștem.” Când s-a spus „adu frați”, au adus ei pe cine au putut, nemaifiind un nivel intelectual considerat minim necesar în masoneriile occidentale pentru a fi frați. Astfel încât, odată cu deschiderea porților, a pornit și un război mediatic cu cealaltă Mare Lojă, care venise pe influență franceză și unde un fel de lider informal era Andre Szakvary: medic, cu multiple cetățenii, situație financiară foarte bună, introdus în Marea Lojă a Belgiei, în Marea Lojă a Angliei. E și acum membru. În Marea Lojă a Franței, evident. Deci un suport, să-i spunem, masonic tradițional. Dincoace avem un suport militaristic american. Cine a câștigat? Partenerul strategic. E relativ simplu, cu această acțiune.
Vlad Mercori: Dar ce înseamnă că a câștigat?
Florin Ghiulbenghian: A câștigat poziția dominantă în România. În timp ce Marea Lojă Unită a României, cum se numea structura în care Szakvary era liderul informal, a rămas la câteva sute de membri, tot pierde și i se iau loji. Cealaltă, a lui Bebe Comănescu, cu italo-americanii în spate, a crescut de la, să zic, 300-400 de oameni în ’98 la vreo 2.000 de membri în 2000-2001. În 2003, la alegerea lui Chirovici, cred că ne apropiam de 4.000, iar în 2010, când a fost ales Radu Bălănescu și a plecat Chirovici, cred că se depășeau 12.000 de membri în țară. La ora actuală, da, sunt 18.000-20.000 de membri activi, în condițiile în care, în ultimii 30 de ani, au murit vreo 6.000-7.000. Mulți erau în vârstă când au intrat în masonerie și undeva la peste 10.000 au venit, au văzut, au plecat. Da. Revin la ce m-ai întrebat, despre poziția mea în masonerie. Deci, Bebe…
Vlad Mercori: Ai lăsat o paranteză deschisă, apropo de faptul că ai spus că Bebe Comănescu a înțeles să lucreze cu serviciile.
Florin Ghiulbenghian: Da. De exemplu, ca să demonizeze cealaltă structură, au început să apară, prin relațiile lui Ioan Talpeș din presă, din nu știu ce, în perioada anilor 2000, o grămadă de articole care spuneau: „Szakvary e ungur, evreu, vrea să treacă Transilvania, s-o dea Ungariei, a creat Marea Lojă a Transilvaniei, e trădător, e nu știu ce. Veniți aici.”
Vlad Mercori: Dar Talpeș era în lojă?
Florin Ghiulbenghian: De fapt, n-am găsit nicio dovadă că Talpeș ar fi fost frate. Eu n-am găsit niciun document, mai ales din acea perioadă. Pe vremea aia era la SIE. Fusese la SIE în primul mandat al domnului președinte Iliescu. A fost directorul SIE din ’93 până în ’96 sau începutul lui ’96.
Vlad Mercori: OK. Deci poziția aia s-a implicat în… războiul dintre astea două.
Florin Ghiulbenghian: Exact. Și, datorită sprijinului și relațiilor pe care le avea, ceilalți au pierdut. De ce a făcut-o? Nu știu de ce a preferat-o pe asta, nu pe cealaltă. E treaba lui. Dar avea o prietenie cu Costel Iancu, care înființase Ritul Scoțian în România. Riturile, mai ales cel scoțian, sunt adevăratele structuri de putere din masonerie. Nu Marea Lojă este cea care are contactele. Ritul își permite să fie selectiv și să primească în rândurile sale doar vârfurile politice, economice, intelectuale.
Loji, rituri și structurile de putere din masonerie
Vlad Mercori: Păi, bun. Dar care e diferența dintre lojă și rit?
Florin Ghiulbenghian: Lojile conduc gradele 1, 2 și 3. Riturile au și ele loji, dar de la gradul 4 în sus. Ritul Scoțian, de exemplu. Atunci, ca să primești gradul…
Vlad Mercori: OK, dar Comănescu, când era șerif, era și peste ăștia cu 13…
Florin Ghiulbenghian: Și peste, era și peste ceilalți. Ca să ai gradul patru, trebuie să primești gradele 1, 2 și 3. Normal. Deci trebuie să fii activ, că nu poate să te dea afară de la gradele 1, 2 și 3, iar tu să primești gradul 33 în rit. Deci e o dublă subordonare. Dar structurile de putere, mai ales după 1945, au fost Marile Loji în toată Europa, n-au mai fost riturile. Structura de putere masonică, structura de putere profană, reală, unde se discută contractele grele, relațiile de afară, sunt riturile, dintre care numărul unu este Ritul Scoțian.
Vlad Mercori: De ce scoțian? De ce se cheamă scoțian?
Florin Ghiulbenghian: Păi, povestea riturilor e un pic mai complicată. Documentar, ele apar în Statele Unite în 1801-1802. Legendar, se spune că scoțienii care au fugit din Scoția în Franța, pentru a scăpa de Cromwell, de Revoluția Engleză și de toate nebuniile, ar fi înființat acest Rit Scoțian în Franța, de unde s-a răspândit peste tot. Ce înseamnă Ritul Scoțian? Ani de zile, sute de ani, masoneria n-avea decât trei grade. Se considera că e suficient. De fapt, inițial, prin 1600, documentele pe care le găsim ne arată că masoneria avea doar două grade. Al treilea grad era cel de maestru venerabil, șeful unei loji, și era doar temporar, pe perioada cât era șeful. Da, dar natura umană cere grade. Cere ca unii să se creadă mai sus decât ceilalți. Și atunci câțiva mai deștepți din masonerie au zis: „Bă, de ce să nu le dăm noi grade?” „Păi și cum le dăm?” „Pe bani. Îi facem cavaleri, îi facem suverani mari comandori și le luăm bani pe asta.” Și așa au apărut toate riturile.
Vlad Mercori: Deci, de la 4 la 33, ai alte denumiri.
Florin Ghiulbenghian: Sau de la 4 la 68, la Ritul Memphis-Misraim, faci mai mulți bani. Da. Unde e Gheorghe Florea acum, marele hierofant. La Ritul Scoțian e suveran mare comandor. La ăsta e mare hierofant. Sunt toate extrase din diversele simboluri și amintiri din perioada egipteană a faraonilor, din perioada iudaică a construcției Primului Templu al lui Solomon, după care din perioada templieră și așa mai departe. Dacă te uiți la simbolistica masonică, toate sunt subordonate realității Occidentului actual.
Vlad Mercori: OK, revenim la paranteza pe care am deschis-o: de ce te-ai nimerit tu pe lângă toți ăștia?
Poziția lui Florin Ghiulbenghian și reunificarea masoneriei
Florin Ghiulbenghian: Păi, cum ți-am zis, Bebe Comănescu, subordonatul familiei, nevasta lui contabilă la o firmă de-a mamei. În cine să aibă încredere? Mă știa de mic. „Ajută-mă, te rog.” Și am făcut-o. După care i se terminau mandatele. Pe cine alegem după Bebe Comănescu? El a dorit să și-l aleagă ca urmaș pe Ion Savancea, un nume destul de important, o lungă perioadă, în masonerie, dar, din nou, nu era ce trebuie. Și, cu ajutorul familiei Păunescu, inițial a zis: „Hai să-l luăm pe Chirovici.”
Vlad Mercori: Care, care? Care familie Păunescu?
Florin Ghiulbenghian: George Constantin Păunescu, Bobi Păunescu, care era șeful lui direct, și Valentin Păunescu. Bobi n-a fost mason. Nici despre Valentin nu știu să fi fost mason.
Vlad Mercori: Și atunci de ce s-au implicat?
Florin Ghiulbenghian: Ă… Ca să scape de el.
Vlad Mercori: OK.
Florin Ghiulbenghian: Se săturaseră. Eugen avea mici probleme. Și au zis: „Hai, ia-l de aici și mai crește-l.” Nu s-au folosit niciodată de relațiile lui Chirovici în masonerie, oamenii ăștia. Nu, nu de aceea l-au promovat. În plus, lui Adrian Năstase i-a plăcut de Chirovici. La un moment dat a fost, cred, consilier economic pe la cabinetul prim-ministrului Adrian Năstase. „Dacă-l vreți, ajutați-l.” Și am creat o mică structură, astfel încât, în 2003, Chirovici a fost ales fără mari probleme Mare Maestru în locul lui Bebe Comănescu. O perioadă, soția lui Chirovici a lucrat pentru mine. Campania lui s-a cam desfășurat la mine în casă. Așa că, din nou, aveam intrare directă la Marele Maestru și atunci s-a pus problema, să spunem, reunificării masoneriei. „Te poți duce, că tu umbli, tu vorbești.” Bine, dom´le. Și s-a pus și problema obținerii recunoașterii UGLE, Marea Lojă a Angliei. Marea Britanie are trei Mari Loji: cea a Irlandei, a Scoției și a Angliei. Ele nu sunt unificate. Da. Și cea mai importantă recunoaștere masonică, recunoașterea pentru a fi acceptat ca mason, este cea a Angliei, nu a americanilor, nu a francezilor. Cea engleză domină lumea masonică regulară. Și eu am avut un noroc pe care nu l-am înțeles atunci, fiind foarte tânăr, pentru că mergeam la Londra, la Bruxelles, la Geneva, peste tot, la Bonn, mă vedeam cu șefii masoneriei, în afară de businessurile mele. „Și tu ce faci?” „Băi, uite, sunt așa, din partea Marelui Maestru.” Se cam uitau la mine. Treizeci și ceva de ani. În masonerie, foarte greu, de-abia dai cu nasul de masonerie în Occident. Dar, fiind așa tânăr, mă lăsau să pun întrebări stupide. Am înțeles. Și erau deschiși. Zic: „Șefu’, cum se face asta? Dar asta la voi de ce e așa? Dar cum obținem aia?” Unui academician român nu i-ar fi răspuns, pentru că s-ar fi uitat la el și i-ar fi zis: „Păi, tu nu ești mason, dacă nu le știi.” La mine era normal să nu le știu. Și atunci am avut acest noroc să mă trateze ca pe un nepoțel, așa: „Nu, nu, copilule, hai, mă, vino și tu să te învățăm.” Și am reușit, odată, să aduc destul de mulți membri în MLNR. Nu știu dacă am făcut chiar bine, dar asta era situația, asta era gândirea atunci, și am obținut câteva recunoașteri importante pentru România.
Vlad Mercori: Deci ai făcut scouting, cum ar veni, de membri noi la…
Florin Ghiulbenghian: N-am făcut scouting, a fost altceva. M-am dus acolo unde erau deja ceea ce se numesc Mari Loji sălbatice, adică Mari Loji care funcționau cu 10% dintre membri și care încercau să decidă către ce masonerie se îndreaptă. În lume sunt mai multe tipuri de masonerie. Este cea regulară, în care intră doar bărbați care trebuie să creadă într-un Dumnezeu: Allah, Iehova, nu știu ce. Ca atare, această masonerie nu prea are cum să funcționeze în India, în zonele africane animiste, în China, cu atât mai puțin în Japonia, da, că nu există un singur Dumnezeu, ei au un panteon. Nu merge. Și o bună parte din simbolistica masonică se bazează pe existența unui singur Dumnezeu sau, cum îi spun ei, Marele Arhitect al Universului, cu diversele denumiri, dar trebuie să existe. Ce faci cu membrii sau cu țările care n-au un Mare Arhitect al Universului? N-au un singur Dumnezeu, unde politeismul este baza. Nu funcționează masoneria. Asta este masoneria regulară. Există masoneriile de tip Dreptul Uman. La un moment dat, prin 1850, în Franța, încep să se întrebe: „Dar de ce nu și femei? De ce doar bărbați?” Și au apărut structurile mixte, femei și bărbați, în ceea ce este cunoscut în lume ca Marea Lojă a Dreptului Uman, care nu e o structură națională, are un set unic de reguli pentru toate țările în care funcționează. Ei n-au Mari Loji naționale. Conducerea este la Paris și sunt aleși din toate țările.
Vlad Mercori: Există și în România?
Florin Ghiulbenghian: Sunt câteva loji ale lor și în România, da. După care, în Franța, în urma războaielor franco-britanice, a apărut ceea ce s-a numit Marele Orient al Franței, un alt fel de masonerie. Inițial, șeful, Marele Maestru al Marelui Orient Francez, era moștenitorul regelui, Delfinul. Nu era regele, dar era numărul doi al Casei Regale, permanent, o sută și ceva de ani. Iar în urma revoluțiilor franceze din 1786, ’88, ’89 și așa mai departe, acest Mare Orient al Franței se transformă, păstrându-și denumirea, dar scăpând de regalitatea care-i asigura, să spunem, o conducere continuă, și încep să se întrebe, aici fiind marii filozofi, Voltaire, Rousseau: „Dar de ce trebuie să credem în Dumnezeu ca să fim masoni?” „Păi, nu. Hai să primim și agnostici, și liber-cugetători, și politeiști.” Și Marele Orient al Franței deschide, în numeroase alte țări, structuri de acest tip, în care sunt primiți toți cei care vor să devină masoni, indiferent de credința lor.
Vlad Mercori: Avem și asta în România?
Florin Ghiulbenghian: Avem Marele Orient al României. Avea vreo 400-500 de membri la un moment dat. Ă… Marele Orient al Franței este structura masonică dominantă în Franța, nu masoneria regulară. De altfel, așa, anecdotic, în perioada în care François Mitterrand era președintele Franței, în zona Provence, zona… cum se spune, Coasta de Azur, care reunește mai multe județe ale lor, departamente, a apărut un scandal uriaș, în urma unor informări venite din partea membrilor Marelui Orient, care ziceau: „Domnule, masoneria regulară din Provence, din Marsilia până la Cannes, a devenit structură criminală.” „Poftim? Ei sunt vinovați și de crime? Cum să fie? Ce crime? Masoni, băieți buni.” Până când au intrat serviciile secrete ale președintelui Franței, au început să penetreze structurile masonice și au descoperit o rețea de trafic de influență bazată pe o colaborare între serviciile militare de informații franceze, prefecții și polițiile franceze departamentale — la ei, prefecții conduc polițiile locale, județene, cum avem noi — și mafia corsicană. S-au documentat undeva aproape 50 de crime executate la comanda frățiorilor și comise fie de agenți militari francezi, fie de mafioți corsicani.
Vlad Mercori: Uau!
Florin Ghiulbenghian: Și controlau, la un moment dat, tot ce însemna servicii de utilitate publică de la Mediterana până la Lyon inclusiv. În momentul în care a intrat Președinția franceză pe fir și serviciile, au fost dați afară vreo 7.000 de masoni din așa-zisa masonerie regulară, câteva zeci au fost condamnați, altor câteva sute li s-au confiscat averile și așa mai departe. A fost un scandal uriaș în Franța. Totul sub cupola masoneriei. Se mai întâmplă. De aceea masoneria este, să spunem, destul de drastic urmărită și a fost, zeci de ani, considerată un potențial pericol la adresa securității naționale în toate statele în care activează.
Masoneria ca structură de influență și raportarea statului la ea
Vlad Mercori: Asta urma să te întreb. Crezi că masoneria, într-o țară cum e România, de exemplu, nu a fost interzisă pentru că e mai valoros să existe și s-o controlezi?
Florin Ghiulbenghian: Cine s-o interzică? Scuze, adică nu știu…Până în ’89 ea a fost interzisă de regimul comunist.
Vlad Mercori: Nu, după ’90. Nu știu, domnule, să zică că e o structură paralelă de putere. Se strâng acolo și fac combinații. Nu știu, nu știu care să fie formula, dar bănuiesc că s-ar găsi una, dacă își bat capul.
Florin Ghiulbenghian: Da, dar primele pe listă ar fi partidele politice. Acolo se strâng și fac combinații. Ce, interzici partidele politice?
Vlad Mercori: Păi, nu, dar ei au pâinea și cuțitul. Ei pot să… pot.
Florin Ghiulbenghian: Păi, crezi că masonii au mai mult sau mai puțin decât partidele politice? Acolo sunt bani mulți. Ceea ce au reușit masonii să facă, începând cu ’98-’99, când s-au organizat, a fost să treacă peste aceste diferențe politice, partinice, și să facă combinații transpartinice.
Vlad Mercori: Păi, astea sunt niște structuri de influență transpartinice.
Florin Ghiulbenghian: Dar crezi că doar prin masonerie s-au făcut? Vrei să vorbim despre rolul unor episcopi în a aduce la masă și PSD, și PNL, și UDMR sau ce-or mai fi găsit, ca să facă diverse combinații? Inițial, în interesul Bisericii, după care și în interesul mercantil personal.
Vlad Mercori: Tu zici că și Biserica, la fel ca masoneria, sunt niște structuri verticale de putere care…
Florin Ghiulbenghian: Da.
Vlad Mercori: Deci partidele sunt orizontale, astea sunt…
Florin Ghiulbenghian: Nu. Și partidele sunt verticale, pentru că pornesc de la consilieri locali, comunali, și ajung până la miniștri și președinți. Astea sunt partidele. Sunt structuri de putere care, în foarte multe țări, nu doar în România, sunt folosite și pentru îmbogățirea unor membri de partid.
Vlad Mercori: Atunci te întreb altfel. Dacă în România avem structuri de putere — partide politice, servicii, structuri de forță, Poliție, Jandarmerie și așa mai departe, masonerie, Biserică —, unul care nu e în niciuna dintre toate astea e fiul ploii.
Florin Ghiulbenghian: Știi, există un banc celebru. La un moment dat, este întrebat Billy Ford: „Domnule, dumneavoastră cum ați ajuns miliardar?” „Păi”, zice, „știți, tatăl meu avea această concepție protestantă a muncii, în Statele Unite, și mi-a dat un dolar. Și cu dolarul ăla m-am dus, am cumpărat un măr mai vechi, l-am luat, l-am lustruit, l-am vândut cu doi dolari. Și cu doi dolari am cumpărat două mere mai așa, mai amărâte, le-am luat, le-am lustruit și, după aceea, a murit tata și am ajuns miliardar.” Cam așa se întâmplă și cu cei care nu au relații. Pot să aibă din familie. Da.
Vlad Mercori: Dă un exemplu de om care a avut bulan.
Florin Ghiulbenghian: Și eu am avut, dar dau un exemplu foarte clar: un om care-mi este extrem de drag, Andrei Chiliman. Despre el s-au scris o grămadă de prostii, dar nimeni n-a avut curaj să spună: „Domnule, s-a îmbogățit din combinații.” De ce? Și el, și familia lui au moștenit și li s-au retrocedat o grămadă de proprietăți. Omul ăsta nu poate fi acuzat că s-a îmbogățit. A făcut politică, a făcut bine. Cred că acum, dacă ar candida la Sectorul 1 al Capitalei, ar lua 90%. Da. N-a intrat în politică pentru a face bani. N-a intrat în masonerie pentru a face bani, ci pentru că a crezut în unele lucruri și a avut un spate financiar din familie.
Vlad Mercori: Deci Chiliman, mason.
Florin Ghiulbenghian: Din câte știu, da. Apropo de… Nu, n-a făcut tapaj pe această temă, nici n-a negat, dar a făcut-o corect și normal.
Citiți și Episodul 1: De la Unifarm la Microsoft: Florin Ghiulbenghian vorbește despre masoni, ofițeri și contracte controversate
Urmează Episodul 3: Florin Ghiulbenghian: „Peste un sfert din personalul de la MAI se droghează!” George Simion, o creație a SIE? Poate să dispară masoneria? Răspunsul unui fost om din interior
