Vlad Mercori este unul dintre cei mai activi și eficienți jurnaliști independenți, a produs în ultimii ani o serie memorabilă de dezvăluiri de presă utile, unele obținute în urma unor interviuri precum cel cu Florin Ghiulbenghian, pe care SOLIDNEWS îl prezintă în mai multe episoade, ținând cont de spectaculozitatea și impactul afirmațiilor interlocutorului, fost șef în Masonerie, om de afaceri și activist public, implicat în mod direct în multe dintre cazurile celebre expuse în presa românească din ultimii ani.
(sursa: canalul de Youtube ”MERCORI!!!”)
Episodul 3: Florin Ghiulbenghian: „Peste un sfert din personalul de la MAI se droghează!” George Simion, o creație a SIE? Poate să dispară masoneria? Răspunsul unui fost om din interior
Vlad Mercori: La sfârșit, te mai întreb un singur lucru, având în vedere că ești un cunoscător al geopoliticii americane, să zic așa, în sensul că te-a interesat subiectul, ai avut și conexiunile necesare și așa mai departe. Ce crezi că se întâmplă post-Trump? Pentru că mai sunt doi ani de mandat. Are alegerile în noiembrie, unde early signs sunt că vor fi zdrobiți republicanii. Rămâne de văzut. Crezi că Trump este un punct de cotitură îndeajuns de mare, încât să se schimbe complet, sau se va reveni, așa cum speră toată lumea, la vechea logică? Apare, candidează, nu știu, probabil ăla de la Miami sau J.D. Vance, sau cine mai este acolo. Din partea democraților candidează Newsome sau cine va fi? Care-i viața americană, care-i viața politicii americane post-Trump?
Florin Ghiulbenghian: Evident, sunt cele două supoziții. Unu: câștigă echipa Trump. Doi: câștigă echipa democrată. Dacă va câștiga echipa democrată, Bruxelles-ul și Uniunea Europeană au șansa să se prăbușească mai repede decât o fac cu Trump.
Vlad Mercori: De ce zici asta?
Florin Ghiulbenghian: Pentru că Europa, așa cum o vedem noi acum, Uniunea Europeană este o structură pe cale de disoluție, în care actuala conducere a SUA nu mai are încredere și pe care nu o mai privește ca pe un partener pe termen lung. Dimpotrivă, suntem priviți ca generatori de imoralitate și de dezagregare, inclusiv a civilizației americane. Asta suntem. Trump este unul dintre primii care a înțeles și primul care acționează pentru a repune Statele Unite nu neapărat pe o cale conservatoare, ci pe un drum moral, în limite, nu excesiv de moral. Aici poate ar fi trebuit să facem și referire la ce înseamnă moralitatea în masonerie, ca să înțelegi și ca să înțeleagă și ascultătorii că moralitatea nu este unică. Morala variază de la stat la stat și de la structură socială la structură socială și variază și în timp. Ceea ce era moral în Grecia Antică — să ai sclavi, să te culci cu fetițe și copii de 8, 10, 12 ani — e absolut imoral acum. Ceea ce mi se pare normal în masoneria occidentală: să primim masoni care se ocupă cu vânzarea de alcool sau cu strânsul de gunoaie. Silviu Prigoană, venerabil, mason asumat, Rosal. Da. Gunoieri. Păi, în India, masoneria are reguli foarte clare. Gunoierii n-au ce să caute. Nu pot fi primiți. Este considerată o meserie imorală. Multe dintre statele americane au propriile lor loji cu reguli și interzic primirea unor membri care se ocupă cu vânzarea de alcool. Vânzarea de alcool este considerată imorală în vreo zece state americane. Ca atare, nu poți să fii mason dacă ai licență de a vinde alcool. Da. Nu toate. Variază de la stat la stat. Ceea ce încearcă Trump este o repunere a Statelor Unite pe principiile unei morale conservatoare. Ceea ce s-a observat în momentul în care, în armata SUA, în toate elementele armatei, de la US Army, Marines, Navy, a început să se pună accentul pe diversitatea de gen, pe cote de culoare, pe toleranță… S-au trezit că au obezi în US Marines. S-au trezit că au fetițe cu ruj, dar cu „ouțe”, în tot felul de structuri, inclusiv piloți de supersonice, care nu puteau să-și facă meseria. Probabil nu era problema că erau acolo sau că erau obezi. Nu, dar obezul nu poate să-mi sară gardul. Nu-mi îndeplinește normele fizice. Da. Nu, nu mai are eficiență pe câmpul de luptă. Și asta se reflectă și în mare parte din societatea americană, prin ceea ce l-a trimis pe Elon Musk să facă: „Caută și vezi unde se cheltuiește.” S-a retras după șase luni și a zis: „Șefu, e belea.” Au fost și pe la noi diverse știri despre cum a găsit blocuri întregi de birouri pentru care se plăteau salarii, cheltuieli, electricitate, tot. N-aveau niciun angajat. Și cineva încasa banii ăia. Adică vorbim de corupție instituțională. Ne bate la fund America de nu știm cum ne cheamă. Are și banii pe care să-i furăm. Ce va fi? Habar n-am. Nu știu. Dacă va câștiga echipa lui Trump, s-ar putea ca Statele Unite să-și întârzie această cădere economică, financiară și societală și să tragă puțin și Europa după ele, dacă o înlocuiește la timp pe Ursula și echipa de la Comisia Europeană. O echipă foarte proastă, extrem de slab pregătită, care nu înțelege nimic din elementele geopolitice actuale. Cu părere de rău, dacă iese echipa Kamala Harris, stilă, a cam încurcat-o America. Trump are această politică antidrog dură, cu crime. Da, lichidează venezueleni, columbieni, cubanezi și sandiniști, dar nu mai știu nici ei câți au omorât. Dar începe să funcționeze. Este o penetrare din ce în ce mai mică a drogurilor ieftine, cum e fentanilul, pe piața americană. Noi, în România, constatăm aproape o dublare a numărului de consumatori în fiecare an, în ultimii cinci ani.
Vlad Mercori: Dacă stau să mă uit la cifrele astea, mi se par cam mari.
Drogurile în Ministerul de Interne
Florin Ghiulbenghian: Nu! Provin chiar de la cei de la Antidrog. Iar DGIA-ul, pot să spun acum, estimează că circa 30% din personalul Ministerului de Interne este drogat.
Vlad Mercori: Ce?
Florin Ghiulbenghian: Da. 30% din personalul Ministerului de Interne…
Vlad Mercori: …se droghează.
Florin Ghiulbenghian: Se droghează.
Vlad Mercori: Deci, dacă asta e adevărat…
Florin Ghiulbenghian: E estimarea Direcției Generale Anticorupție… de anul trecut. Motivele sunt două. Unu: creșterea salariilor, în valori reale, de la 200-300 de dolari pe lună, acum zece ani, la peste 1.000 de euro, să spunem, pe lună. Da, sunt niște bănuți. Doi: scăderea costului drogurilor. Nu mai există doar heroina la 60 de dolari gramul și cocaina la 100 de dolari gramul. Mai e cristal, fentanil, CDX, tot felul de porcării. Între 6, 8, 10, maximum 20 de dolari pe pastilă. La petrecere, la nu știu ce, dai 10 dolari, 50 de lei: „Hai să mă simt și eu bine, să văd cum e.”
Vlad Mercori: De ce știi toate denumirile astea la pastile?
Florin Ghiulbenghian: Sunt publice.
Vlad Mercori: Bine, sunt publice, dar eu nu le știu. De exemplu…
Florin Ghiulbenghian: Eu nici nu fumez, nici nu mă droghez, nici nimic.
George Simion, AUR și serviciile de informații
Vlad Mercori: Data trecută te-am întrebat în ce măsură crezi că Georgescu e o creație SIE. Mi-ai dat un răspuns neconvingător, din punctul meu de vedere. Astfel încât o să te întreb acum despre alt personaj, despre care s-a scris și s-a documentat destul de serios cum că ar fi… sau despre două personaje.
Florin Ghiulbenghian: Te rog.
Vlad Mercori: În ce măsură crezi că George Simion este o creație a SIE sau ar putea fi? Poate nu știi, dar, uitându-te la profil, uitându-te la cum a fost crescut în Republica Moldova, adus în România, cum i-au fost puse diferite structuri la picioare, cum s-au așezat diferite structuri din BOR în spatele partidului lui… Crezi că ar putea fi o creație a SIE? Îți spun de ce. Teza mea este că, în ceea ce privește influența politică directă, SIE este mai puternic decât SRI în momentul de față. Și când zic directă, mă refer tocmai la ceea ce tu ai descris, respectiv faptul că cei din SRI se bazează pe pârghiile pe care le au pentru a modela realitatea în folosul lor, pe când cei de la SIE sunt obligați, dacă vor să fie jucători, să creeze realitatea. Deci nu s-o modeleze, ci s-o creeze. Ceea ce înseamnă, printre altele, Georgescu, Simion, Dăncilă și alte exemple asemenea. Ți-am dat mult timp să te gândești la răspuns, că am văzut că te gândeai la răspuns.
Florin Ghiulbenghian: Mă gândeam la altceva. Nu-l consider pe Simion — pe mine nu mă interesează ce cred alții — o creație a SIE, cât un personaj politic care, extrem de probabil, a fost ajutat de cei din SIE. Nu pe tot parcursul, dar punctual, sigur, a beneficiat, la un moment dat, și de sprijinul cel puțin al unor structuri, în special al celor concentrate pe Moldova și Ucraina.
Vlad Mercori: Ce te face să zici asta?
Florin Ghiulbenghian: Libertatea cu care s-a mișcat prin acele zone și numărul mare de contacte pe care le-a avut, în condițiile în care el nu avea finanțare. Ceea ce-i dădea Marius Lulea nu știu dacă îi permitea să fie atât de mobil și să se miște atât de liber în spațiul fost sovietic apropiat de noi. De aici mă gândesc că poate a mai primit niște bani sau contacte directe, dar parcursul lui politic intern nu e sau n-a fost, până recent, ghidonat de… Că, dacă ne uităm… Și nu-mi e… atenție, de cred că cinci zile sunt membru AUR, așa că…
Vlad Mercori: Serios?
Florin Ghiulbenghian: Vorbesc foarte serios. La Sectorul 1, că m-am plictisit pe la PSD. La Sectorul 1…
Vlad Mercori: Tu ai fost la PSD?
Florin Ghiulbenghian: Zece ani. Eu, când spuneam că sunt membru PSD, chiar nu glumeam.
Vlad Mercori: Deci tu ai… Tu ai trecut de la PSD la AUR…acum, de curând?
Florin Ghiulbenghian: Da.
Vlad Mercori: N-am știut.
Florin Ghiulbenghian: Nici eu nu știam că o s-o fac. Dar…
Vlad Mercori: Păi și de ce ai făcut-o? Stai că ajungem înapoi.
Florin Ghiulbenghian: Să fac o glumă: „Mi-au ordonat ăia de la SIE să mă…” Ș
Vlad Mercori: Și de ce te-ai înscris în AUR?
Florin Ghiulbenghian: Pentru că am fost sigur, acum câteva zile, că AUR nu va intra la guvernare, așa încât nu mă putea acuza nimeni că m-am dus pentru vreun avantaj.
Vlad Mercori: Da, mă, dar, na, asta nu răspunde la întrebarea mea. De ce te-ai dus în AUR? Păi, așa nici nu știu… UDMR. Nu erai sigur că intră la guvernare, dar nu te duci la UDMR.
Florin Ghiulbenghian: Nu. Știi de ce? Pentru că cunoscusem și câțiva membri AUR de la vârf, normal, nu doar PSD, PNL și UDMR. Și mie chiar mi-a plăcut, de exemplu, Marius Lulea. Și unul dintre scopuri este să încerc să-l conving pe Lulea să se întoarcă în AUR și pe George să-l primească, ceea ce e mai greu.
Vlad Mercori: Că e plecat din AUR.
Florin Ghiulbenghian: Păi, nu s-a certat cu George Simion?
Vlad Mercori: S-a certat, dar a plecat din AUR?
Florin Ghiulbenghian: Cred că da. Eu așa am înțeles. Când le-am spus, la ședință, că vreau să-l aduc înapoi, s-au uitat cam chiorâș la mine membrii AUR de acolo, Biroul Permanent. Bun. Adrian Axinia, care a fost deputat, acum e eurodeputat, și care este un om foarte bun, care se pricepe și, ca eurodeputat, are numeroase activități apreciate și la Parlamentul European. Bineînțeles, Petrișor Peiu, un om extrem de sobru și de echilibrat, unul dintre puținele creiere financiar-economice ale României, nu doar pe finanțe. Nu mai spun de Dan Dungaciu.
Vlad Mercori: Hai să intrăm în CV-ul lui Peiu.
Florin Ghiulbenghian: Contează CV-ul atâta timp cât te uiți la ceea ce face? Am o rugăminte: nu începe și tu ca… cine? Valentin Nicolau, care scoate niște teorii… Nu știu, cel cu Casa Bună, cu Valerică…
Vlad Mercori: Valeriu Nicolae.
Florin Ghiulbenghian: Nicolae Valeriu, zis domnul Ciolan. Am înțeles că așa chiar îl cheamă. Ă… E penibil cu conspirațiile lui alea.
Vlad Mercori: Nu știu la ce te referi.
Florin Ghiulbenghian: Nu are tot felul de… îi face pe toți securiști, SRI-iști, că lucrează… Este, cum să spun, un bucureștean născut într-un cartier modest, dar care n-a avut acces la acești oameni și atunci i se pare că ceea ce citește în ziare sau vede prin diverse emisiuni, aceea este… acela este adevărul. Noi, mai știindu-ne între noi, mai vorbind pe…
Vlad Mercori: Dar nu, eu asta cu… eu n-o am de la Valeriu Nicolae. Nici nu știam că a vorbit…
Florin Ghiulbenghian: Eu am zis de tipul… nu știu dacă l-a criticat pe Peiu sau nu. Eu zic de tipul acesta de abordare în care ceea ce se scrie în presă, nu știu ce, devine automat realitate. Păi, nu prea e.
Vlad Mercori: Da, dar nici, de exemplu, ce zici tu nu trebuie să devină automat realitate. Adică, până la urmă, fiecare…
Florin Ghiulbenghian: Nu, eu spun realitatea pe care am trăit-o. Să știi, adică de aici m-ar bucura să vină câțiva să-mi spună: „N-ai avut dreptate.” OK, doar că eu am fost acolo. Voi, nu. Și nu mint.
Vlad Mercori: Asta zice și cineva care minte, adică asta nu se pune.
Florin Ghiulbenghian: Da, dar eu am fost acolo și mai sunt martori în viață, de obicei, la fiecare dintre lucrurile pe care le-am discutat.
Vladimir Plahotniuc și activitatea ofițerilor SIE
Vlad Mercori: Ai zis că te mai întreb de cineva.
Florin Ghiulbenghian: Ai zis că mă mai întrebi de cineva. N-am uitat.
Vlad Mercori: Aceeași întrebare. În ce măsură crezi că Plahotniuc a fost o creație a SIE?
Florin Ghiulbenghian: Mnu. Plahotniuc, părerea mea, știi, în Moldova, a fost o creație a mafiei moldovenești, nicidecum a SIE. El a colaborat cu SIE și nu doar cu SIE. A lucrat cu ei, i-a pus pe cei din SIE să lucreze pentru el.
Vlad Mercori: Deci tu spui că ofițeri SIE români activi în Moldova, în Chișinău, lucrau pentru Plahotniuc?
Florin Ghiulbenghian: Lucrau pentru interesele lui, care, în anumite momente, coincideau cu cele ale României. A știut să cumpere oamenii, a știut să prezinte interesele ca fiind comune. Ei, oricine are contact real cu SIE spune un lucru: nu există operativ SIE — sau sunt excepții — care, la un moment dat, să nu poată fi declarat agent dublu sau triplu, pentru că asta e meseria lor.
Vlad Mercori: Cum? Stai, stai, stai. Cum? Mai zi-mi o dată.
Florin Ghiulbenghian: Agenții SIE operativi, adică trimiși în străinătate…
Vlad Mercori: Așa…
Florin Ghiulbenghian: …toți lucrează, la un moment dat, și cu alte structuri de informații, pentru că altfel nu pot să culeagă informațiile pentru țară.
Vlad Mercori: Da, dar e o diferență: lucrează cu sau pentru?
Florin Ghiulbenghian: La un moment dat trebuie să mai dai și informație reală, ca să-ți câștigi credibilitatea, să penetrezi. E normal, pare vânzare. Ăsta este rolul, de exemplu, al structurii de contrainformații a SIE: să analizeze foarte clar. Sandu Omeag le-a dat rușilor ceva care a periclitat România, când era rezident acolo, sau a acționat în interesul României și a dat doar ceea ce trebuia, astfel încât să devină convingător și aceia să zică: „Bă, e o sursă bună și pentru noi. Ia și tu, la schimb, asta, să le dai românilor.”? Jocul spionajului, eu îmi permit să-l descriu din exterior, este un joc în care dai și primești. Și aici este limita, linia pe care doar niște ofițeri de contrainformații, de protecție, al naibii de buni și extrem de riguroși intelectual pot să decidă: ai trecut linia roșie sau nu? E spion sau a lucrat în continuare pentru noi? Da, Plahotniuc a lucrat pentru el. Plahotniuc n-a lucrat cine știe ce nici pentru România, nici pentru Moldova. A lucrat să se îmbogățească și ca grupul de oameni apropiați lui să facă cât mai mulți bani, din ce știu. Restul… E necredibil ca agent român. Adică nici nu știu cine ar fi inventat că a fost agent SIE. Doamne ferește să fi…
Vlad Mercori: E larg răspândită. Plecând de la faptul că stătea în România sub altă identitate, că avea vreo opt pașapoarte, dintre care, nu știu, vreo trei erau românești, dacă-mi aduc aminte bine. Adică, cum poți să faci asta fără să sune niciun clopoțel?
Florin Ghiulbenghian: Îmi aduc aminte, găsești, cred, pe net, cazul Cișmașu. Parcă era colonel, era șeful Direcției Pașapoarte București. Știi cât costa la el un pașaport cu alt nume? Al meu, cu poza mea. Alt nume, dar era poza mea și era băgat și în sistem, nu că-mi făcea unul fals. Ancheta Poliției din acea vreme a constatat că lua până la 3.000 de dolari pentru un astfel de pașaport.
Vlad Mercori: Când se întâmpla asta?
Florin Ghiulbenghian: La sfârșitul anilor ’90, începutul anilor 2000.
Vlad Mercori: Ieftin.
Florin Ghiulbenghian: Da. Că nu ți-l făceai de… Și crezi că moldovenii își făceau de nevoie? Ungurii, bulgarii, polonezii fac și ei, și acum, da, evident că fac. Doar că e un pic mai greu. Trebuie să schimbe o bază întreagă de date. S-a făcut integrarea asta a bazelor de date de evidență a populației, în care polițistul francez, de exemplu, dacă are un pașaport, spune: „Trimite-mi și mie ultimele trei pașapoarte ale domnului.” Dacă pozele nu sunt diferite față de prima, de acum 20 de ani, e o problemă. Ca atare, cei care fac pașapoarte false și sunt în interiorul structurilor, da, îți modifică și generează toată baza de date.
Vlad Mercori: Ce nebunie!
Florin Ghiulbenghian: Normal, asta… Da, pentru că tu n-o faci și n-ai avut contact cu acești oameni. Dar aici discutăm de, cum să spun, inclusiv Arin Stănescu, celebrul lichidator al băncilor românești, care construise o întreagă rețea de lichidatori, cu Măgureanu, cu alții de pe la Poliția Economică, cu tot, ca să distrugă niște bănci private românești, să le devalizeze, să le lichideze, să fure cât mai mult din ele. Avea trei pașapoarte românești, cu trei nume diferite. Dar cum făcea asta? Sau cum…
Vlad Mercori: Dar cum făcea asta? Sau cum…
Florin Ghiulbenghian: S-au găsit în casa lui, la moarte.
Vlad Mercori: Dar cum? Adică de ce…?
Florin Ghiulbenghian: Simplu, cu șpagă?
Vlad Mercori: Nu, cu băncile, să le devalizeze. Nu cum și-a făcut pașapoarte.
Florin Ghiulbenghian: Prin anii ’93-’94 a început să-și constituie această rețea. Bănuiesc că au venit cu ideea de afară, că pot fi lichidate băncile și masiv devalizate, dacă nu există legislație. Și asta a făcut niște ani de zile. Și a împărțit. A știut să împartă.
Vlad Mercori: Și de ce avea nevoie de trei pașapoarte pentru combinația asta? Avea și pașaport israelian cu alt nume și s-a mai găsit încă unul, tot israelian, cu al treilea nume.
Vlad Mercori: Apropo de Israel, și cu asta chiar încheiem. La un moment dat vorbeai despre o persoană, nu mai țin minte cine, și ai spus că era nu știu ce și nu știu cum și era și evreu. Cât de importantă e această apartenență în lumea asta a masoneriei?
Florin Ghiulbenghian: Pentru cei neevrei nu este importantă, pentru că ne-am obișnuit. Eu-s armean, ăla era evreu, aveam unguri, nemți, de toate, țigani. N-am avut o problemă. Pentru anumite grupuri etnice, însă, se ajută între ei mult mai mult și mai eficient decât cei care sunt majoritari. Evreii sunt unul dintre grupurile etnice care se ajută. Dar mai există un grup, în interiorul masoneriei, care s-a potențat și s-a ajutat fantastic. Homosexualii se ajută între ei masiv. Pentru mine nu e o problemă, dar sunt diverse astfel de grupuri de minorități la care contează enorm apartenența la grup și care te ridică sau te coboară în funcție de această apartenență, la fel cum fac masonii în general. A fost chiar un caz celebru, cred că în Scoția, în care niște polițiști normali, să le spunem, din cele două structuri, au dat în judecată și structura lor de poliție, dar și Guvernul Maiestății Sale, pentru că se promovau doar masonii între ei, iar cei care nu făceau parte din masonerie nu erau promovați în funcții de conducere în polițiile scoțiene, respectiv britanice. Se întâmpla și la ei. „Masoni, să ne ajutăm.” Ajutorul acesta, știi, e din nou o linie pe care nu poți s-o interpretezi prea bine. Este corect să ajuți un frate mason să promoveze ca șef, chiar dacă nu-i cel mai bun? E o metodă de a-l ajuta sau e favorizare?
Vlad Mercori: Dar contează dacă e corect.
Florin Ghiulbenghian: Mă, știi, în ultimii ani, masoneria cunoaște o decădere masivă în Occident, pentru că ceea ce era normal acum 30, 40, 50 de ani, acum, în Occident, a început să fie privit cu alți ochi. Și apare exact întrebarea asta britanică: este normal ca ministrul de Interne să-l promoveze pe generalul cutare, cu care este în lojă, șeful Jandarmeriei, sau trebuia să facă un concurs, să vadă șapte oameni? „Bă, care e mai bun dintre ăia? Pe ăla îl pun.”
Vlad Mercori: Nu, dar s-ar putea să-l promoveze pe alte criterii. Eu asta încerc să zic: s-ar putea să nu fie corect că-l promovează fiindcă e mason, dar să-l promoveze pe altul pentru că-i place de el, că merge cu el la pescuit sau… Adică noi, oricum, suntem ființe umane care, la sfârșitul zilei, alegem în funcție de chestiile astea subiective, de afinități.
Florin Ghiulbenghian: Dar legislația s-a schimbat în aproape toată lumea occidentală și se pune accentul pe competențe și meritocrație, nu pe decizii subiective.
Vlad Mercori: Ceea ce e foarte bine. Dar sunt unele promovări care sunt pur subiective, pentru care nu se face deloc concurs.
Florin Ghiulbenghian: Nu mai spun că majoritatea sunt motivate politic în România, și nu doar în România, ci și în alte țări. Da. Până unde te duci cu această politică? Cât de mult este acceptat acest criteriu și cât de mult afectează funcționarea instituțională? OK, mi-e coleg de partid, sunt la același sector, încerc și eu să-mi pun cei zece de la AUR, Sectorul 1, dacă ajung la putere, încerc. De ce? Sunt oameni cu care am lucrat, îi știu. N-ar fi cei mai buni, dar știu că pot să lucrez cu ei. Vor fi buni, însă, în acele funcții? Nu știu. E legal? Aici încep problemele. E legal sau nu e legal? Păi, nu prea mai e legal, că așa zice Comisia Europeană. Și avem acquis-ul comunitar, avem directive, avem tot, în care zice: „Fă concurs.” Spuneai așa. Mandatul la Bruxelles… se face la fel? Nu prea. În Poliția franceză sunt cazuri recente în care ofițerii au refuzat. Au zis: „Nu, bă, eu nu stau cu prostul ăla să mă conducă. Dar prostul ăla știe vărul prefectului și trebuie să-l punem… să-l ia prefectul la el.” Da, și exact în structura antiteroristă din Poliție s-a întâmplat acest lucru. S-a întâmplat anul trecut. „Noi putem să lucrăm cu un prost la antiterorism?”
Sunt multe lucruri pe care, dacă încercăm să le punem în această perspectivă și să gândim ce consecințe au… Eu nu știu decât întrebările, eu nu știu răspunsurile în acest moment. Nu știu cum se va transforma lumea post-Trump, hai să zicem în următorii zece ani, cu acest avans tehnologic și intervenția AI-ului în din ce în ce mai multe domenii. Un AI care respectă aceeași regulă, cred că de o sută de ani: într-un calculator bagi rahat, rahat scoți. Ceea ce se bagă în acest moment este o clasare statistică a unor baze de date. Se numesc big data, baze foarte mari de date, dar sunt generate de oameni. Și, dacă te uiți la ce-i pe internet, pe mass-media, pe social media, ți-e groază. „A, nu-i adevărat.” AI-ul va fi învățat că, statistic, sunt 80% susținători B olojan, 20% pe Facebook. Înseamnă că are dreptate Bolojan, pentru că va lua statistic anumite lucruri. Atâta pot eu acum, momentan. Vedem mai târziu ce-o mai fi. Și revin la masonerie. De ce e în decădere? Pe timpuri, masoneria era o cale oarecum sigură de promovare socială. Deci intrai tânăr, te trezeai acolo cu șeful catedrei de la facultatea unde studiai, te trezeai cu un profesor, cu un secretar de stat. Erau pe acolo. Da. Și te vedeau de mic. Erai fratele lor. Începeau să te ajute: „Uite, mai du-te acolo.” „Ai terminat facultatea?” „Da.” „Vezi că firma aia are nevoie de un om bun.” „Ai director adjunct acolo.” „Vino în Guvern.” Da. Adică aveai o cale. Ca să intri în masonerie — revin din nou la ceea ce se spune, că ești recrutat — afară nu erai recrutat, încercai tu să te bagi. Și atunci, înainte de a fi primit, masonii desfășurau un fel de anchetă preliminară. Se duceau pe la vecini, se uitau ce ai în dosar, vorbeau pe la banca unde ai tu conturile și așa mai departe. Ceea ce se întâmpla și în România la începutul anilor ’90. „Bă, pe la SRI, ăla e în regulă? Are dosar?” Acum, cu GDPR-ul și cu legislația actuală, păi niciun mason nu mai are curajul să te verifice când vii să bați la poarta templului și să devii membru. Te luăm de bun — sau te iau, că eu nu mai sunt. „Da, e bun.” „De ce?” „Așa a zis el.” Păi, nu mai verifici. Unde? Du-te la Evidența Populației și cere un cazier al lui. Păi, pică și ăla care ți-l dă, și ăla care l-a cerut, și șeful care a semnat cazierul, că e încălcare de legislație. Ca atare, o dată, filtrul de intrare în masonerie nu se mai poate aplica. Doi, această creștere în societate, promovarea în diverse funcții, nu prea se mai poate face cu cei tineri. Apar alte criterii. Și atunci, de ce să mai vină lumea în masonerie? Ca atare, în Statele Unite, Marea Britanie, Franța, numărul de masoni, în ciuda creșterii populației, este în scădere masivă. Și s-a pierdut și al treilea element, cel educativ. De ce să te aștept două săptămâni să vii să-mi prezinți o planșă despre Iași sau nu știu ce ai mai făcut în viață? Mă uit acum, în zece minute, să văd ce mă interesează din Iași. Alexe și, cine mai e… Muraru? Ce au făcut, mă, ăștia? Nu trebuie să te aștept pe tine două săptămâni sau o lună sau două. Aflu. Deci masoneria și-a pierdut din atractivitate pe toate palierele posibile.
De ce este masoneria în declin și ce rol îi mai rămâne
Vlad Mercori: Crezi că poate să moară?
Florin Ghiulbenghian: Știi unde nu pierde masoneria? La interacțiunea umană. Rămâne o plăcere să te întâlnești cu o bună parte dintre frați, și nu doar din loja ta. Loja mea, în 2000, chiar în anul 2000, a făcut ceea ce s-a numit „primele ținute comune”. Ele sunt prevăzute în regulamentele masonice. Ce însemna acest lucru? La o dată adunam trei sau patru loji și le spuneam: „Ia, veniți voi cu tabelele și cu cărțile de vizită la voi, să nu mă mai sunați pe mine: cine e acolo? Schimbați-vă cărțile de vizită.” Da, și se întâlneau. „Păi, și ăla era șeful meu acolo.” „Păi, du-te și vorbește cu el.” „Nu știam că e și el mason.” Da. Se deschideau porțile și s-au creat zeci, cred că am creat sute sau mii de astfel de legături dintre oameni care nu se cunoșteau, n-aveau nicio relație de prietenie și au devenit prieteni. E foarte greu de eliminat acest rol masonic, atâta timp cât noii corporatiști, noii tineri vor vrea și interacțiune umană. Pe asta n-o poți înlocui cu calculatorul, în acest moment. Asta rămâne rolul masiv al masoneriei — cea feminină, cea mixtă și cea masculină: plăcerea de a sta cu prietenii la o discuție, la o masă și de a consolida relațiile interumane.
Vlad Mercori: Florin, eu îți mulțumesc tare mult. A fost o plăcere să stăm din nou de vorbă. Cred că, de fapt, ai satisfăcut multe dintre curiozitățile pe care oamenii mi le-au scris în ultimele săptămâni, de când a apărut primul episod și până acum. Mie, oricum, mi se pare fascinant, așa, și ca o chestie intelectuală, dincolo de altele, și cu atât mai mult cu cât vine din gura cuiva care le-a trăit. Apropo de ce spuneai mai devreme.
Florin Ghiulbenghian: Mersi. Da, mă bucur. Sper să fi fost interesant. Eu mulțumesc pentru invitație și cine mai are întrebări să-ți scrie ție, numie ? Da, eu am învățat un lucru: să pasez munca altora.
Citiți și Episodul 1: De la Unifarm la Microsoft: Florin Ghiulbenghian vorbește despre masoni, ofițeri și contracte controversate
