”Coșmarul românesc trece la etapa următoare” se intitulează o analiză din reputata publicație austriacă Die Presse. „Noua criză guvernamentală din România ilustrează într-un mod drastic slăbiciunile politicilor europene fiscale și de coeziune„ se arată în material.
„Zece luni: atît a rezistat guvernul prim-ministrului român Ilie Bolojan. Marți, acesta s-a prăbușit după ce social-democrații — care își retrăseseră miniștrii din coaliția lui Bolojan acum două săptămîni — și-au unit forțele cu partidul de extremă dreapta AUR pentru a depune o moțiune de cenzură în Parlament. Aceasta a fost adoptată cu o largă majoritate, fiind susținută și de alte grupări de extremă dreapta și de parlamentari independenți.
Social-democrații și-au justificat alianța neobișnuită cu un partid deschis anti-UE prin respingerea politicilor de austeritate ale lui Bolojan. Totuși, acestea sunt o consecință inevitabilă a anilor de proastă gestionare din partea guvernelor succesive. Deficitul bugetar de 7,9% prognozat pentru finele anului 2025 este, de departe, cel mai mare dintre toate cele 27 de state membre. Creșterea economică este anemică, spre deosebire de inflație: aceasta a atins 9,9% în luna martie.
Opt miliarde de euro de la Bruxelles s-ar putea evapora
Urmînd logica aritmetică, deficitele se reduc cel mai ușor prin creștere economică. Însă, anul acesta, creșterea este propulsată aproape exclusiv de utilizarea fondurilor UE din PNRR. Acesta expiră tot anul acesta. În plus, România riscă să piardă opt miliarde de euro din aceste fonduri dacă nu implementează reformele pentru care Bolojan a fost înlăturat de social-democrați și de AUR.
Procedura de deficit a UE, fără dinți
Această tragedie fiscală românească ar trebui să fie un avertisment pentru UE din trei motive.
În primul rînd, arată că procedura de deficit excesiv continuă să fie ineficientă. Aceasta abia dacă reușește să determine statele membre să adopte politici financiare responsabile. România se află în această procedură din 2020. Conform deciziei miniștrilor de finanțe din UE, ar fi trebuit să iasă din ea în 2030. Aceasta este o iluzie, după cum demonstrează căderea guvernului Bolojan.
În al doilea rînd, cazul României evidențiază slăbiciunile strategiei UE de modernizare a statelor membre mai sărace prin politica de coeziune. Dacă există o țară care ar fi trebuit să servească drept model de succes pentru această abordare politică, aceea este România. Totuși, ea nu reușește nici măcar să absoarbă totalitatea fondurilor de la Bruxelles care i se cuvin legal. Acesta nu este un argument puternic pentru a continua politica de coeziune în actuala formă generoasă (reprezintă aproximativ 30% din bugetul UE) și în același mod de operare și în următorul cadru financiar pentru anii 2028-2034.
În al treilea rînd, problemele economice ale României reprezintă o problemă pentru ambițiile geopolitice ale Europei. Politica de extindere ar fi trebuit să stabilizeze politic noile state membre și să le întărească economic – sporind astfel influența economică a Europei pe scena mondială. Aproape două decenii de apartenență la UE nu au transformat, în mod evident, România într-un stat stabil, cu instituții moderne și un model economic sustenabil.
România ar fi trebuit să fie o locomotivă de creștere pentru UE. În schimb, este un „tren al groazei” în materie de politică economică” conchide publicația. (Traducere și adaptare B.T.I.)
sursă: inpolitics.ro










Deficitu lu peste prajit. Daca luam urma cashcavalului ajungem la posetuta lu tanti Zelenskaia la toarta cu scarbuta de Sandu. Si Bentley a avut un an bun la filiala Kiev……