Interviul cu Florin Ghiulbenghian, difuzat la Radio Gold FM în emisiunea „Fără Filtru cu Jessie”, a oferit una dintre cele mai coerente și tranșante radiografii ale zonei suveraniste din politica românească. Dincolo de dezvăluirile despre infiltrarea serviciilor în politică, Ghiulbenghian a conturat un portret comparativ al celor mai vizibili lideri ai curentului suveranist: George Simion, Călin Georgescu, Diana Șoșoacă și Ninel Peia.
În viziunea lui Ghiulbenghian, suveranismul românesc nu este un bloc compact, ci o sumă de identități, rețele și interese distincte.
George Simion – suveranistul autentic, crescut prin activism
Pentru Florin Ghiulbenghian, George Simion este „cel mai subestimat” lider suveranist. Activitatea sa unionistă, desfășurată ani la rând în zone sensibile precum Cernăuți și Odessa, este considerată autentică și greu de replicat. George Simion este descris ca un actor politic dificil de controlat, cu un traseu independent, construit prin acțiuni directe, nu prin rețele de influență. Interdicțiile primite în Ucraina și Republica Moldova sunt interpretate ca efect al activismului său, nu al vreunei colaborări cu serviciile.
Călin Georgescu – suveranistul „importat”, cu trecut globalist
Analiza lui Florin Ghiulbenghian despre „Voidevod” este dură: Călin Georgescu este considerat un produs al rețelelor globaliste, cu conexiuni în masonerie, Davos, Green Deal și corporații austriece. El ar fi fost sprijinit de figuri precum Vasile Blaga și Traian Băsescu, iar pivotarea sa bruscă spre discursul suveranist este considerată suspectă și strategică. În plus, Florin Ghiulbenghian sugerează că Georgescu ar fi fost identificat ca potențial prezidențiabil de Factorul Extern, ceea ce ridică semne de întrebare privind autenticitatea noului său profil politic.
Diana Șoșoacă – între persoana reală și personajul mediatic
Despre Diana Șoșoacă, Florin Ghiulbenghian face o distincție esențială: persoana reală este „lucidă, la locul ei”, în timp ce personajul public este construit pe scandal și exces. Intrarea ei în politică ar fi fost mediată de PNR și Ninel Peia, cu promisiuni nerespectate privind funcții parlamentare. Această dualitate o transformă într-un actor imprevizibil, dar influent, capabil să mobilizeze mase, dar și să destabilizeze alianțe.
Ninel Peia – suveranistul de structură, cu legături în zona militară
Florin Ghiulbenghian îl descrie pe Ninel Peia ca pe un politician cu „avânturi revoluționare”, dar „om de cuvânt”, cu conexiuni în zona militară și a serviciilor. Peia este văzut ca un liant între diverse grupări suveraniste și ca un posibil arhitect al unei alianțe parlamentare câștigătoare: AUR-PACE-Șoșoacă + o parte din PMP.
Toți acești patru lideri ilustrează patru paradigme ale suveranismului românesc Analiza comparativă a lui Ghiulbenghian conturează patru tipologii distincte: Simion este suveranistul autentic, construit prin activism național; Georgescu este suveranistul „importat”, cu trecut globalist și rețele internaționale; Șoșoacă este suveranistul dual, cu personaj mediatic și strategie politică; Peia este suveranistul de structură, conectat la zona militară și de intelligence. Florin Ghiulbenghian sugerează că suveranismul românesc este un câmp de forțe în care se intersectează biografii, rețele și interese diferite, uneori complementare, alteori aflate în competiție.
