Astăzi, la Radio Gold FM, în emisiunea „Fără Filtru cu Jessie”, a fost difuzată a doua parte a interviului-maraton cu Florin Ghiulbenghian, un dialog care desenează o hartă brutal de sinceră a puterii reale din România: servicii secrete, rețele politico-economice, influențe masonice și presiunea marilor actori geopolitici asupra unui stat pe care invitatul îl descrie drept „vacă de muls” pentru Uniunea Europeană.
România traversează una dintre cele mai tensionate perioade politice din ultimii ani, iar dezvăluirile lui Florin Ghiulbenghian vin într-un moment în care încrederea publică în instituțiile statului este la un minim istoric. Interviul scoate la suprafață mecanismele invizibile care modelează decizia politică, influențează numiri, controlează cariere și, în final, determină direcția strategică a țării.
„Experiența mea îmi spune că atât serviciile au infiltrat politica, dar și politicienii ne-au infiltrat serviciile. Relația este biunivocă. Amândoi actorii au de câștigat.”
Politica românească, prinsă în rețelele serviciilor secrete
Florin Ghiulbenghian respinge imaginea romantică a serviciilor ca „bloc monolitic” și vorbește despre „găști, gășculițe, grupări” în interiorul fiecărui serviciu, aflate adesea în război pentru resurse, funcții și influență.
„Serviciile nu sunt unitare. Și ele acționează pe diverse paliere… se mai ceartă între ele pe funcții, pe avantaje, își mai dau românește la gioale.”
El diferențiază clar între structurile cu vocație externă (DIA, SIE) și cele cu apetit pentru combinații interne (SRI, DIPI), subliniind că în DIA și SIE există încă un nucleu de ofițeri motivați de patriotism, cu salarii „mizerabile” și misiuni clandestine fără acoperire diplomatică.
„Mulți dintre ei pleacă fără acoperire diplomatică, ceea ce permite dușmanilor să te captureze, să te interogheze agresiv… oamenii ăștia sacrifică ani sau zeci de ani în serviciul României.”
Politicieni acoperiți și șantaj generalizat
Florin Ghiulbenghian subliniază că nu doar politicienii sunt vulnerabili, ci și instituțiile statului, care ajung să funcționeze în logica unor rețele paralele. „Serviciile funcționează pe paliere diferite, cu interese diferite, iar politicienii ajung să fie doar piese într-un mecanism mult mai mare decât ei”, explică acesta. În opinia sa, România nu este condusă de instituțiile democratice, ci de „camarile politico-securistice” care au ajuns să controleze fluxurile de bani, numirile și deciziile strategice.
Întrebat direct dacă există parlamentari și miniștri acoperiți, Florin Ghiulbenghian confirmă: „Da, până recent, ofițeri acoperiți ai unor servicii”. Numele nu le poate da, invocând legea și riscul de „șapte ani de pușcărie”.
Mult mai dur este însă diagnosticul asupra clasei politice:
„Mai degrabă mă întreb care nu e șantajat. Lista e mult mai scurtă… Câți credeți că n-au făcut vreo porcărie? Aproape toți au făcut câte ceva.”
„Omul unui serviciu”, explică el, poate fi fie cel care colaborează benevol pentru promovare, fie cel prins „cu scheletele din dulap” și ținut sub control prin șantaj. În acest context, serviciile devin brokeri de cariere politice, de mandate ministeriale și de posturi diplomatice.
Corupția până la vârf: SRI, DIPI, ANAF. Cazuri concrete de rețele protejate de cadre din servicii
Florin Ghiulbenghian povestește un episod din 2002-2003, când, la rugămintea unui prieten din SIE, a documentat o rețea de vânzare frauduloasă de produse petroliere din rafinării din Prahova. Camioanele erau escortate de mașini ale SRI și ale Brigăzii Antitero, iar banii se împărțeau între protectori.
„Capul rețelei la nivel local era colonel Păltânea, capul rețelei în București – generalul Soare, șeful direcției economice a SRI-ului.”
În urma raportului ajuns pe masa președintelui Ion Iliescu, mai mulți capi din SRI au fost arestați și condamnați, ceea ce arată, spune el, că „de multe ori corupția ajunge până la vârf”, dar și că există ofițeri din interior care au curajul să oprească sistemul.
Această infiltrare a ANAF, spune Ghiulbenghian, a creat un sistem paralel de control asupra mediului de afaceri, în care firmele „ascultate” sau „protejate” aveau acces la contracte, iar cele incomode erau blocate prin controale, întârzieri sau penalități. „ANAF a devenit o armă economică. Cine controla oamenii din ANAF controla fluxurile financiare ale României”, afirmă acesta.
ANAF, „plantat” cu oameni din SRI
El amintește și de infiltrarea ANAF cu lucrători proveniți din SRI, sub guvernările Victor Ponta și Liviu Dragnea, pentru a „participa” la rețele de șpagă și a le acoperi:
„Ponta a introdus 30 și ceva de lucrători SRI în ANAF, Liviu Dragnea a mai introdus câteva zeci… ca să participe la anumite combinații și să le acopere.”
Liderii politici români: rețele, masonerie, influențe
Nicușor Dan
Florin Ghiulbenghian afirmă că l-a sprijinit public pe Nicușor Dan să devină președinte, deși îl consideră nepregătit în anumite dosare („n-a fost în stare să înțeleagă cazul Crin Antonescu”). Mai grav, spune el, ar fi faptul că „actori externi dominanți” l-ar fi ales încă din decembrie 2024, înainte de anularea turului doi, sugerând o intervenție decisivă a administrației Biden, susținută de Ursula von der Leyen și de lideri europeni.
Florin Ghiulbenghian sugerează că anularea turului doi al alegerilor prezidențiale a fost rezultatul unei intervenții externe coordonate. „Administrația Biden, Ursula von der Leyen și câțiva lideri europeni au avut un rol decisiv. România nu a fost lăsată să decidă singură”, afirmă el. Această afirmație ridică semne de întrebare privind suveranitatea procesului electoral și influența actorilor externi asupra deciziilor interne.
Ilie Bolojan
Pe Ilie Bolojan, Ghiulbenghian îl plasează în vechea grupare construită în jurul lui Vasile Blaga, „grupare transpartinică” care controla Bihorul și avea ramificații în parchet, poliție economică, SRI și DNA. Nu confirmă însă legături directe cu OMV sau rețele vieneze, dar recunoaște că nu a investigat în detaliu aceste piste.
Călin Georgescu
Călin Georgescu este descris ca un om crescut în zona globalistă și ecologistă, cu trecut mason, apropiat de Davos și de agenda Green Deal. Florin Ghiulbenghian consideră ciudată schimbarea lui bruscă spre discurs suveranist-creștin și sugerează că ar fi fost identificat ca potențial prezidențiabil susținut de Factorul Extern, cu legături la Viena și corporații austriece.
„Călin Georgescu… este mult prea supraevaluat. A fost sprijinit de Vasile Blaga, de Traian Băsescu, de rețele masonice și corporatiste.”
Ghiulbenghian explică faptul că rețelele masonice din România au avut, în ultimii 20 de ani, un rol important în promovarea anumitor figuri politice și în conectarea lor la structuri internaționale. „Masoneria nu e doar un club. E o rețea de influență. Georgescu a fost crescut în această zonă, iar schimbarea lui bruscă spre suveranism ridică multe semne de întrebare.”
George Simion
Despre George Simion, tonul se schimbă: Florin Ghiulbenghian îl consideră „cel mai subestimat” politician român și amintește activitatea lui unionistă intensă în Moldova și Ucraina, care i-a adus interdicții de intrare, nu pentru spionaj, ci pentru că „făcea prea multe pentru România”.
„Activitatea lui unionistă este indiscutabilă… să spui Cernăuți, pământ românesc, în fața ucrainenilor, e greu. Asta a făcut Simion ani de zile.”
Diana Șoșoacă
Diana Șoșoacă este descrisă ca „o foarte bună actriță”, cu o diferență uriașă între persoana reală, „lucidă, la locul ei”, și personajul televizat, construit pe scandal și exces. Intrarea ei în politică ar fi fost mediată de PNR și Ninel Peia, cu promisiuni nerespectate privind funcții parlamentare.
Ninel Peia
Ninel Peia este prezentat ca un politician cu „avânturi revoluționare”, dar „om de cuvânt”, cu legături în zona militară și a serviciilor. Florin Ghiulbenghian vede în alianța dintre AUR, PACE, Șoșoacă și o parte din PMP o posibilă formulă parlamentară câștigătoare, dacă personalitățile contondente vor reuși să coopereze.
Interviul cu Florin Ghiulbenghian devine, astfel, o radiografie a unui stat capturat de rețele, interese și influențe multiple. România, așa cum o descrie el, este un teritoriu disputat între servicii interne, grupări politice, masonerie și actori externi, iar cetățeanul obișnuit rămâne spectator într-un joc pe care nu îl vede și nu îl înțelege. „România poate fi schimbată prin vot doar dacă votul este supravegheat de baionete sau tancuri”, spune Ghiulbenghian, sugerând că mecanismele actuale sunt prea profund controlate pentru a permite o schimbare reală prin proceduri democratice obișnuite.
