În timp ce partidele parlamentare se acuză reciproc că fac majorități cu AUR, aproape toate au ajuns, în funcție de interes, să voteze când cu AUR, când împotriva AUR. Drobul de sare nu mai stă pe sobă, ca în povestea lui Creangă, amenințând vag europenismul colectiv, ci a căzut deja în mijlocul Parlamentului, iar partidele se prefac, în mod ipocrit, că încă discută despre posibilitatea căderii lui.
AUR, „amanta” tuturor în Parlament
PSD+AUR. La votul de marți pentru conducerea Institutului Cultural Român, PNL și USR au acuzat PSD că își trece oamenii cu ajutorul AUR și chiar votează pentru oamenii AUR.
PNL+AUR. În aceeași zi, un proiect privind eliminarea supraimpozitării contractelor part-time a trecut de Comisia de buget-finanțe a Camerei Deputaților cu voturile PNL, USR și AUR. Cu alte cuvinte, AUR este toxic doar când votează cu PSD. Când votează cu PNL și USR, devine, brusc, un partener parlamentar de conjunctură, un detaliu tehnic, un vehicul util pentru repararea unei măsuri fiscale. Nu mai este balaurul din basmele politice, ci calul de împrumut din ziua votului.
USR+AUR. Tot marți, Senatul a respins proiectul AUR privind alegerea primarilor și președinților de consilii județene în două tururi. Pentru proiect au votat AUR, USR, PACE și doi senatori neafiliați. Împotrivă au votat PSD, PNL, UDMR și alți neafiliați.
Așadar, PSD poate face majoritate cu AUR pentru funcții. PNL și USR pot face majoritate cu AUR pentru fiscalitate. USR poate vota cu AUR pentru două tururi la primari. PNL poate vota cu PSD și UDMR împotriva AUR și USR pe aceeași temă. Iar fiecare, la finalul zilei, iese la microfon și arată cu degetul spre celălalt: „Uitați-vă, ei sunt cei care se aliază cu AUR!”.
De fapt, AUR nu mai este un corp străin al Parlamentului. Este deja una dintre axele în jurul cărora se construiesc majorități. Uneori e invocat ca pericol. Alteori e folosit ca instrument. Alteori e frecventabil pe tăcute și nefrecventabil la televizor.
Adevărul incomod este că România politică a intrat într-o fază nouă. AUR nu mai poate fi tratat ca o „amenințare” teoretică pentru anul 2028, ca o umbră care ar putea apărea cândva la orizont. AUR este aici. Votează. Blochează. Trece proiecte. Instalează oameni. Susține moțiuni. Intră în combinații parlamentare. Nu mai este sperietoarea din pod, ci chiriașul din sufragerie.
Nu te poți bate cu democrația, dar…
Prin urmare, întrebarea nu mai este dacă AUR va conta. Contează deja. Întrebarea este ce vor face partidele așa-zis pro-europene și pro-occidentale cu această realitate. Vor continua să joace teatrul cordonului sanitar, în timp ce votează punctual cu AUR atunci când le convine? Vor continua să vorbească despre „pericolul extremist”, dar să folosească voturile AUR pentru proiecte utile sau pentru jocuri de putere? Sau vor accepta, măcar în sfârșit, că soluția democratică nu este exorcizarea unui partid votat de milioane de oameni?
În democrație, partidele nu ar trebui să se combată prin dorința de desființare, prin interdicții fanteziste sau prin cordoane sanitare care se rup la primul vot convenabil. Mecanismele ar trebuie să fie competiția, selecția, presiunea publică, profesionalizarea și obligația de a produce oameni mai buni. Dacă AUR are toate șansele să devină cel mai important partid din Parlament la următoarele alegeri, atunci miza reală nu este cum îl scoți din joc, ci cum îl obligi să iasă din zona de stridență, improvizație și personaj-pancartă, pentru a nu ne trage pe toți în prăpastie.
Cea mai bună soluție pentru sistemul politic ar fi primenirea AUR cu oameni decenți, competenți, profesioniști, capabili să ducă teme serioase. Asta nu înseamnă legitimarea oricărei derapaje și nici închiderea ochilor la excese. Ar fi o adevărată tragedie să le cerem să ne guverneze unor oameni obișnuiți doar să urle sloganuri. S-ar putea transforma AUR într-un partid atractiv pentru oameni decenți și competenți? Rămâne de văzut. Cert e că AUR nu mai vine. AUR este deja aici.
sursă: stiripesurse.ro
