(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Dar să începem cu acest trinom: SUA, Rusia, China. Timp de mai bine de șapte decenii, SUA a dictat practic nu doar regulile jocului pentru puterea internațională, ci și regulile gândirii globale. De la Bretton Woods la ONU, la războaie și la revoluții, Washington a reușit să controleze, prin această hegemonie acceptată, toate aceste evenimente. În ultimul deceniu, de când Rusia și China au început să crească în putere, subiectul principal al analiștilor geopolitici a fost, desigur, prăbușirea imperiului american și a acestei ordini unipolare, iar rezultatul anticipat a fost o ordine multipolară sau, în opinia multora, un război între SUA și China, bazat pe capcana lui Tucidide, anume ideea că, atunci când un imperiu este în decădere și altul crește în putere, cele două vor intra în conflict armat. Chiar și acum câteva zile, americanii au efectuat exerciții militare de simulare a unui război total cu China, în Filipine.
Dar eu spun că imperiul deja a căzut. V-am explicat cum SUA a decăzut tehnologic și militar în alte ediții ale acestei emisiuni. Însă acest declin nu este rodul vreunei conspirații externe, ci rezultatul decăderii civilizaționale a Americii. America a trădat în mod repetat principiile pe care pretindea că le apără. A exportat război sub pretextul păcii, a subminat democrația sub masca promovării ei, a abuzat de mecanismele financiare internaționale care au fost create chiar de SUA. Și, pe lângă faptul că sistemul american s-a autocorupt în plan intern, înlăturând meritocrația visului american în favoarea intereselor corporatiste și a intelligence-ului și prostindu-și și divizându-și populația printr-un amalgam de conflicte identitare în ultimele decenii, modul în care și-a tratat partenerii, aliații internaționali, a dus la un fenomen de ură globală față de hegemon.
Și aici putem da extrem de multe exemple: de la lovituri de stat în Bangladesh sau Venezuela, la încălcarea regulilor internaționale ale comerțului prin sancțiunile extreme pe care le impune; de la salvarea Israelului la ONU de nenumărate ori prin dreptul de veto, până la bombardamentele NATO din fosta Iugoslavie. Sunt extrem de multe exemple, iar cel mai recent, despre care tot discutăm aici, este faptul că s-a acceptat impunerea unui fost jihadist la conducerea Siriei, deși americanii, teoretic, se aflau în Siria pentru a se lupta împotriva organizației acestora. Restul lumii, pe scurt, nu mai acceptă supremația americană și nu mai acceptă statutul de polițist mondial al americanilor.
Între timp, Rusia și China au reușit să se impună ca noii lideri ai lumii multipolare. China a avut o creștere economică fulminantă, preluând astfel sfera economică și tehnologică globală prin Belt and Road Initiative, prin BRICS și prin tot felul de proiecte, dezvoltând noi tehnologii pe care doar China le are, de exemplu tehnologiile de extragere a metalelor rare din pământuri rare, tehnologie pe care doar China o deține. Astfel, SUA se află acum cu decenii în urma Chinei în ceea ce privește tehnologia, deși în secolul trecut situația era exact invers.
Rusia, pe de altă parte, a devenit pilonul militar și normativ al noii lumi multipolare. Deși cheltuielile militare ale Rusiei sunt mult mai mici decât cele ale americanilor, datorită lipsei necesității de a plăti zeci de lobbyiști sau membri ai complexului militar-industrial, Moscova a reușit să întreacă SUA la capitolul apărare, fapt devenit indubitabil după eșecul american din Ucraina. Moscova s-a impus și în restul lumii ca garant al stabilității multipolare prin puterea militară. Ne putem uita la Africa, unde Rusia a devenit și foarte importantă din punct de vedere ideologic, mai ales pentru țările care au fost rănite de parteneriatele cu americanii prin diferite operațiuni. Astfel, aceste state s-au orientat logic către o mare putere care este contra americanilor din punct de vedere ideologic. Rusia a devenit astăzi marea putere cea mai agreată de populațiile Sudului Global.
Astfel, Rusia și China au creat un parteneriat prin care își împart aceste trei sfere: economie, securitate și influență ideologică, conducând diferite părți ale lumii. Cel mai clar exemplu este Asia Centrală. Dar, în ciuda decăderii americane comparative și evidente, America nu se va prăbuși într-un haos necontrolat. Și Putin nu va permite acest lucru, ba chiar contribuie activ la redefinirea rolului Americii în lume, un rol care va fi compatibil cu noua arhitectură multipolară. O lume fără America ar genera o rivalitate directă între Beijing și Moscova, un scenariu nedorit de niciuna dintre părți. Rusia are nevoie de o altă putere economică destul de importantă, astfel încât China să nu devină un hegemon economic total. La rândul său, China are nevoie de o alternativă civilizațională și de securitate la Rusia pentru a se putea integra în alianțele Rusiei și pentru a evita animozitatea între cele două.
Deci scopul real al noii ordini mondiale nu este distrugerea Americii, ci conservarea unei Americi cu un rol limitat. Și asta vedem și din acțiunile lui Trump, care reprezintă, practic, o retragere calculată. Avem astăzi o Americă mai protecționistă și izolaționistă. Am văzut deja primele semnale: renegocierea tratatelor comerciale, presiunile pentru reindustrializare și procesul de reducere a dependenței tehnologice de Asia. Un exemplu clar este Taiwanul și tehnologiile de acolo, care sunt transferate în SUA, după cum am mai discutat.
Atunci când vorbim despre axe de influență și ne uităm la harta lumii, observăm că Asia Centrală va fi împărțită doar de Rusia și China — America nu va mai avea niciun rol acolo. Europa va fi preluată practic de Rusia, pentru care acest continent este foarte important atât din punct de vedere civilizațional, cât și geografic. Africa se va emancipa total de sub puterea occidentală și se va alia din ce în ce mai strâns cu Rusia și China. America Latină va rămâne, în linii mari, sub tutela economică și politică a SUA, un fel de compromis în noua ordine mondială pe care și Rusia, și China îl acceptă tacit.
Astfel, asistăm la o prăbușire controlată a imperiului american, care are loc cu încuviințarea noilor mari puteri. Nu este o prăbușire haotică sau totală, ci doar o tranziție către o lume multipolară în care SUA va supraviețui, dar nu va mai conduce. Va fi, în cel mai bun caz, a treia cea mai importantă putere și va trebui să învețe să ajungă la compromisuri cu noii șefi din curtea școlii.
Urmărește emisiunea integrală aici:
