(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Și, cum tot am ajuns la Africa, să discutăm și despre Mali, unde există o criză reală de securitate, pe care unii o numesc chiar război sau revoluție. În ultimele cinci zile a avut loc o încercare de lovitură de stat, cu mai multe atacuri coordonate. A fost ucis și ministrul apărării al Maliului. Cele două grupuri care atacă sunt o grupare separatistă tuaregă și JNIM, care este o alianță formată din mai multe grupuri cu conexiuni cu Al-Qaeda, deci grupuri islamiste. Este o situație destul de complicată acolo, mai ales pentru că, în Mali, un stat important, vedem doar o continuare a acestui ciclu de violență.
Dacă analizăm cele două grupuri, observăm că gruparea separatistă tuaregă are mai multă putere. Este o mișcare veche, nu ceva nou, un conflict care a fost latent mai mult de un secol. Aici ne întoarcem la perioada colonizării franceze. Tuaregii din Mali au cerut un stat independent încă de la începutul secolului XX. După procesul de colonizare, au rămas aceste granițe artificiale în Africa, despre care am mai discutat. Ele au fost trasate de puterile coloniale, ceea ce a contribuit la conflicte de durată în aceste state și la menținerea unui control mai ușor asupra lor.
Din 1960 până în prezent au existat constant cereri pentru un stat propriu, mișcări separatiste și atacuri ale rebelilor. În 1995 părea că problema se rezolvase, rămânând doar incidente sporadice. Totuși, în 2012 a avut loc o serie de atacuri mai puternice, moment în care a început războiul civil din Mali. Atunci s-a discutat intens și în presă despre această situație. Grupările din nordul Maliului și-au cerut propriul stat și, inițial, au reușit să obțină avantaje în fața armatei statului Mali. De atunci, țara se confruntă cu o criză politică, economică și militară continuă.
În 2015 s-a ajuns teoretic la un acord de pace între părți, însă acesta nu a avut efecte reale. În 2017 a fost creată și această alianță islamistă, care își dorește nu un stat separat, ci răsturnarea întregii conduceri a Maliului și instalarea unui regim islamist. În perioada 2017–2020, pe fondul atacurilor din mai multe direcții, a ajuns la putere o juntă militară condusă de colonelul Assimi Goïta. De fapt, au fost două lovituri de stat, dar situația este mai complexă. De atunci, țara este condusă de Goïta, care a fost susținut de gruparea Wagner. Ulterior, el a cerut retragerea trupelor franceze din Mali și, pentru a evita un dezechilibru de putere militară, a chemat mai multe trupe paramilitare rusești, fostele Wagner, redenumite Africa Corps după moartea lui Prigojin.
Astfel, vorbim despre o juntă militară care conduce Maliul cu sprijinul Rusiei. Probabil ați văzut Mali menționat în ultimii ani și pentru că este considerat de unii analiști un nou front al războiului din Ucraina. Junta militară este susținută de Rusia, iar mai multe investigații au sugerat că structuri de informații din Ucraina ar fi furnizat informații și, în unele cazuri, chiar armament unor grupări separatiste sau organizații teroriste din Mali. Aceste informații nu pot fi confirmate cu certitudine, fiind vorba despre un conflict activ, dar au existat mai multe rapoarte în acest sens.
În prezent, conflictul continuă. Se estimează că rebelii au aproximativ 40.000 de combatanți. Au atacat patru orașe simultan, dar nu au reușit să cucerească niciunul. De asemenea, forțele ruse au pierdut un elicopter Mi-8. Acestea sunt printre puținele informații confirmate, inclusiv din declarațiile Ministerului Apărării rus, care este una dintre puținele surse oficiale implicate direct în conflict. Rușii au susținut că la tentativa de lovitură de stat au participat aproximativ 12.000 de oameni, ceea ce indică o diferență semnificativă față de estimările din presa occidentală, în special cea franceză și ucraineană.
Este clar însă, din modul în care au fost organizate atacurile și din informațiile disponibile, că rebelii au beneficiat de instruire externă, posibil din partea unor mercenari europeni și ucraineni. Astfel, avem de o parte Rusia, care susține statul, iar de cealaltă parte o alianță între grupări islamiste și separatiste, care până de curând erau chiar ostile între ele. Această alianță de conjunctură pare să fie susținută, conform unor analize, de Ucraina, dar și de Franța, Algeria și Mauritania.
Mali este o miză importantă deoarece reprezintă un stat proxy semnificativ pentru Rusia în Africa de Vest. Dacă ne uităm pe hartă, Mali are granițe cu numeroase state din regiune, ceea ce îi oferă o importanță strategică majoră. În plus, există un potențial ridicat pentru proiecte energetice și de infrastructură. Mali este al treilea cel mai mare producător de aur din Africa și deține rezerve foarte mari neexploatate de litiu. Aceste resurse ar putea deveni și mai importante în contextul competiției globale pentru materii prime. În plus, țara mai are resurse de fosfați, bauxită, uraniu și sare, precum și potențial pentru exploatarea gazelor de șist, similar cu SUA.
Prin urmare, Mali este o țară extrem de importantă atât din punct de vedere geografic, cât și al resurselor și al potențialului geopolitic. În ceea ce privește o posibilă evoluție a conflictului, este probabil să asistăm la o fragmentare continuă a autorității statului. Este puțin probabil ca jihadiștii să reușească să cucerească capitala, ceea ce, în multe conflicte africane, reprezintă un indicator major al succesului. Totuși, este posibil să își extindă influența.
Chiar și succesele mici pot atrage sprijin suplimentar din partea actorilor externi, inclusiv pe linia francezo-ucraineană. În același timp, Rusia rămâne singurul actor extern care își asumă deschis sprijinul pentru statul malian, ceea ce îi oferă un avantaj în coordonare și implicare. Celelalte state implicate evită, în general, recunoașterea oficială a rolului lor.
Aceste conflicte nu sunt neapărat mai puțin autentice decât altele din lume. Ele au la bază istorii complexe, adesea necunoscute publicului european, cu tensiuni etnice vechi de sute de ani, amplificate de perioada colonială și de problemele actuale, cum ar fi lipsa oportunităților economice pentru tineri. În acest context, mulți ajung să fie atrași de violență și prinși în aceste războaie organizate de marile puteri. Sunt, din acest punct de vedere, cazuri fascinante.
Urmărește emisiunea integrală aici:
