Autor: Daria Gușă
Dar trecem acum la ultimul subiect din ziua de astăzi, și anume la subiectul Ceuta, care s-a tot discutat în ultima săptămână, pe bună dreptate, pentru că a fost un șoc pentru europeni. Știți cu toții povestea: aproximativ 70.000 de migranți din Maroc au intrat prin Ceuta, o enclavă a Spaniei din Africa de Nord, pe teritoriul spaniol. Autoritățile locale au fost șocate și s-au luptat să facă față acestor zeci de mii de persoane care încercau să ajungă în Spania prin frontieră. La momentul de față se știe că, din cei 72.000 de oameni care au trecut granița, deja 69.500 s-au întors în Maroc. Acestea sunt ultimele informații oficiale. Până și acești 2.500 sunt enorm de mulți și foarte greu de gestionat pentru autoritățile locale, dar măcar pare că situația s-a mai rezolvat puțin.
Și, în prima fază, toate reacțiile au fost negative la adresa lui Pedro Sánchez, premierul Spaniei. Se spune că, pentru că este progresist și pro-imigrație, de aceea s-a întâmplat acest lucru și a venit „năvala” pe tot continentul european. Nu a fost așa, în mod evident. Nu are nicio legătură cu politica de imigrație, ci a fost un act orchestrat, care le-a făcut bine multora.
A fost orchestrat în mod evident, pentru că nu se pot organiza în mod organic 70.000 de oameni să se ducă toți deodată la graniță. Clar le-au spus autoritățile sau au fost chemați, racolați cumva pe partea marocană pentru a fi trimiși acolo. Mulți au fost ajutați prin aceste acțiuni.
În primul rând, a fost ajutat Donald Trump și Partidul Conservator, pentru că și-au făcut o mega-publicitate pentru mișcarea MAGA și pentru mișcarea anti-imigrație cu toate aceste imagini din Ceuta și, cu siguranță, vor folosi acest exemplu mulți ani de acum înainte când se va mai discuta despre imigrație. Deci, pentru campania lui Trump pentru midterms, a ajutat. Apoi și liderii europeni au fost ajutați, pentru că personaje precum Ursula von der Leyen sau Giorgia Meloni au putut să iasă și să fie foarte dure la adresa lui Pedro Sánchez și să adopte astfel o poziție anti-imigrație. Dacă ne uităm la Italia, de exemplu, care a și închis spațiul Schengen la granița cu Spania, Meloni a fost foarte supărată pe Sánchez.
A întrebat cum a putut să accepte acest lucru, deși, în mod evident, a fost o criză planificată de alții, despre care nu se știa. Asta în condițiile în care, în ultimii cinci ani, în Italia au ajuns de două ori mai mulți imigranți decât în Spania. În Spania, în ultimii cinci ani, au venit aproximativ 200.000 de oameni. În Italia, aproximativ 400.000 de oameni. În mod evident, aici a fost un moment de campanie.
Dar, de fapt, și mai important, vedem că Spania a fost pedepsită pentru faptul că are o poziție, în primul rând, pro-Palestina și, în al doilea rând, o poziție contra lui Trump în negocierile NATO, pentru că refuză să-și crească ponderea din PIB dedicată achiziției de armament și apărării. Vedem că s-a și așteptat finalul Cupei Europene pentru această acțiune din Ceuta. Dar, dacă ne uităm puțin la detalii, înțelegem cu siguranță că Marocul, alături de americani și de israelieni, a pus la cale acest lucru. În primul rând, Netanyahu tot amenință de mai multe luni că spaniolii vor plăti pentru această susținere a Palestinei, a palestinienilor și, citez, „vor plăti pentru faptul că sunt împotriva Israelului”.
Asta a spus Netanyahu în diverse apariții publice. Fiul lui, încă din 2019, acum șapte ani, a făcut o postare pe X și a spus: „Dragi arabi și musulmani, vreți să eliberați teritorii arabe sau islamice ocupate? Uitați de unde să începeți.” Iar fiul lui Netanyahu, vă dați seama, încă de acum șapte ani, a pus niște poze cu Ceuta și cu alte enclave ale spaniolilor din Maroc. La fel, am văzut mai mulți congresmeni americani, principalul fiind Mario Díaz-Balart, care au venit să spună că Ceuta și Melilla se află pe teritoriul marocan și că ar trebui să facă parte din Maroc. Asta au spus în ultimele luni. Deci a fost pregătită această acțiune.
Acum trei săptămâni, când ne-am văzut la „Geopolitica la zi”, a venit votul în Camera Reprezentanților din SUA, un vot pe mai multe problematici, dar care avea și un paragraf despre Ceuta și Melilla, deci exact pe aceeași idee: că ar trebui să facă parte din teritoriul Marocului, nu din teritoriul Spaniei. Asta cu doar două săptămâni înainte. A fost votat cu 217 voturi pentru și 209 împotrivă. Deci vedem că anul acesta s-a pregătit foarte bine această idee cu Melilla și Ceuta.
Și acum, de când a avut loc acest haos, se discută în spațiul public despre ideea returnării acestor două enclave Rabatului, pentru că sunt, de fapt, teritorii care s-ar afla ilegal la spanioli, care au fost colonizate etc. Pentru cei care nu știți, acestea nu sunt părți ale Marocului și nu au fost vreodată. Ceuta a fost cucerită de Portugalia în 1415 și apoi a fost cedată Spaniei în 1668 în urma unui tratat.
Deci prezența portughezilor este anterioară prezenței alauiților sau marocanilor de astăzi cu câteva secole. Iar în cazul Melillei, cealaltă enclavă, aceasta a fost cucerită de Castilia încă din 1497, cu aproape un secol înainte ca dinastia alauită a Marocului de astăzi să existe. Înțelegem, de fapt, că acestea sunt teritorii spaniole sau, eventual, portugheze, deși a trecut foarte mult timp și nu au fost vreodată parte a vreunui Maroc în forma în care există el astăzi. ONU deja a refuzat să îi dea înapoi aceste teritorii și atunci s-au gândit că, prin intermediul americanilor, vor reuși să le primească. Marocul deja a făcut mai multe favoruri americanilor și israelienilor.
În primul rând, să ținem minte faptul că Marocul face parte din Acordurile Abraham, este printre primele state care recunosc Israelul. De asemenea, să ținem minte că Marocul are o mină de fosfat foarte importantă, o mină uriașă, numită Bou Craa, iar șoseaua pe care se transportă tot acest fosfat este numită după Donald Trump. Ca să înțelegem cât de apropiați sunt, de fapt, Donald Trump și familia regală din Maroc, Trump a fost foarte flatat de această numire, la fel cum a fost și de acceptarea Acordurilor Abraham din partea marocanilor.
De aceea, Washingtonul a acceptat ca Sahara de Vest să fie considerată de americani ca parte a teritoriului Marocului. Deci Sahara de Vest, fiind poate unul dintre cele mai eșuate state din lume, vedeți că pe toate hărțile nu are acea graniță trasată cu linie continuă, pentru că majoritatea oamenilor nici nu știu exact ce se întâmplă în Sahara de Vest sau Sahara Occidentală. Este un deșert acolo, cu foarte multe grupări rebele sau grupări armate violente. Este o lege a junglei, o lege a deșertului acolo, dar sunt și foarte, foarte multe resurse.
Și, mai ales, aceste zăcăminte de fosfat care alimentează cea mai mare companie de îngrășăminte, o companie de stat a Marocului, OCP. Deci înțelegem că, de fapt, situația din Sahara Occidentală este menținută într-o stare periculoasă și ambiguă, iar Sahara de Vest sau Sahara Occidentală este lăsată drept teritoriu al Marocului de către americani. Asta este recunoscut de americani ca un mare atu pentru Rabat, doar ca recompensă pentru Acordurile Abraham și pentru acceptarea acestor acțiuni ale Israelului.
Acum vedem că au primit și ei înapoi răsplata. Aici, prin „ei”, mă refer la americani și la israelieni, care oricum voiau să îi pedepsească pe spanioli sub forma acestui „cadou” de la Ceuta, unde eu, cel puțin, sunt de părere că autoritățile marocane i-au plătit pe acești oameni sau i-au forțat să se ducă în Spania. Sau, pe mulți, poate nici nu a trebuit să îi plătească, pentru că mulți doresc să ajungă în Europa și doar i-au mințit că, gata, deja pot ajunge și până în Franța, și până în Germania dacă pleacă acum. Deci, clar, a fost ceva organizat pentru ca Marocul să își plătească datoria până la capăt, după ce a primit cadoul suveranității asupra celui mai mare zăcământ de fosfat din Africa de Nord.
Urmărește emisiunea integrală aici:
