(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Ați ascultat ieri descrierea dură și corectă a realității economico-sociale prezentate de către profesorul Mircea Coșea aici, la Gold FM, cu o concluzie de parcurs, conform căreia trebuie să fim convinși că absolut orice creștere de salarii care nu este precedată de tăieri pe cheltuieli, care înseamnă concedieri de oameni sau tăieri de venituri în instituțiile de stat, înseamnă de fapt o rostogolire a unor împrumuturi pe care nu ni le putem permite, iar, pe termen mediu, acest mod de a proceda e posibil să indice și intrarea în incapacitate de plată, Asta este situația României, care este un bolnav economic, obligat să se înarmeze.
Vorbesc din nou despre acest lucru, în plină grevă a sindicatelor, a celor din învățământ, urmează și altele, nu pentru ca să militez împotriva creșterii de salarii, ci pentru ca să vă conștientizez pe toți despre faptul că atât de prost a fost condusă România în ultimii ani, anii domnului Iohannis, încât aceste creșteri de salarii, potențiale, ne pun în perspectiva de a fi pe burtă cu toții. Adică e posibil să câștige ceva cei cărora li se măresc salariile, dar intrând în niște accidente economice previzibile și pentru unii care nu sunt mari specialiști, practic vom fi cu toții în dificultate.
Să vă citesc dintr-o analiză publicată astăzi de către redutabila Lidia Moise, un economist, un jurnalist economic cu mare experiență, care vorbește exact în marja negocierilor eșuate dintre liderii sindicatelor din educație și guvern, recunoscând argumentele pentru majorarea salariilor țării. Zice așa: „Dacă liderii sindicali s-ar uita totuși atent la starea finanțelor țării, ar observa o deteriorare a acestora în primele patru luni ale acestui an. Veniturile au crescut, însă această creștere a fost insuficientă pentru a plăti cheltuieli mult mai mari, revenind cu un deficit de aproape 30 de miliarde de lei, pe care n-avem cum să-l acoperim doar în primele patru luni ale anului, decât cu niște împrumuturi care sunt la fel de scumpe. Rezultat: nu ne vom încadra în deficitul din PIB, de 4,7%d care ne asigură portanța și sustenabilitatea din punct de vedere economic și atunci practic totul vine în cascadă, inclusiv probleme în a plăti pensiile sau alte lucruri la care se poate renunța”.
Asta este realitatea, în cifre. Veți putea citi analiza pe Solid News. Nu este singura părere, dar este una sintetică și practic suntem puși să alegem dintre a accepta creșterea de salarii care să fie făcută înainte de reducerea unor mari cheltuieli bugetare, deci să ne ducă într-o mare problemă macroeconomică și într-o necesitate de împrumuturi rapide, mari și scumpe, fie să mai așteptăm o perioadă, să se facă toate tăierile de cheltuieli, toate concedierile, tăierile de venituri din sistemul de stat și apoi să se pună problema unor creșteri.
L-am văzut pe Marcel Ciolacu că ezită să accepte creșterile de salarii. Îl înțeleg, știu că are o imagine clară asupra problemelor din România din punct de vedere economic. Nu cred, însă, că va rezista și atunci vom putea ajunge în această toamnă într-un scenariu „Dumnezeu cu mila”, în care n-o să plângem doar de mila profesorilor, ci o să plângem chiar de mila fiecăruia dintre noi.