Autor: Cozmin Gușă
În mod normal, ar fi trebuit, probabil, astăzi, să discut despre marele eveniment survenit în relaționarea dintre Rusia și Japonia, apropo de vizita lui Putin în insulele Kurile. A făcut-o, însă, foarte bine domnișoara Daria Gușă, în emisiunea „Geopolitica la zi”, care s-a difuzat ieri după-amiază.
Eu atât mai completez: gândiți-vă că geopolitica nu se schimbă niciodată. Japonia este țara care, în mod ritualic, învingând la începutul secolului XX armata țaristă, a dat speranțe întregului spațiu asiatic că europenii pot să fie învinși. Sigur că a urmat o prăbușire accelerată a Imperiului Țarist în urma acestei înfrângeri și multe, multe alte evenimente planetare. Așa să integrați marea dezbatere legată de vizita lui Putin în insulele Kurile, de replica Japoniei și de susținerea Statelor Unite pentru Japonia, în ciuda evidenței și a legalității.
Revin, însă, la problema internă ardentă, problema politică numărul 1 astăzi, adică guvernarea; guvernarea care nu mai există, care nu mai este legitimă și care, din orice unghi am privi, depinde, astăzi, de partidul AUR. Astăzi, ieri și mâine, până la altă configurație parlamentară. Această prezență a AUR la guvernare este contestată din cercul arcului de guvernare, adică membrii fostelor guvernări Iohannis și ai actualei guvernări Nicușor Dan, care este la a doua ediție de guvernare.
Cine și de ce o contestă? Care sunt motivele? O să încerc să răspund pe scurt și, bineînțeles, nu în totalitate, în această analiză de astăzi. De ce se contestă prezența la guvernare a AUR-ului, în condițiile în care, în orice moment, poate să dea niște miniștri sau chiar un prim-ministru mult mai buni decât ceea ce am avut parte în ultimele guvernări? Probabil că s-ar califica pentru ultimele decenii, mulți dintre ei. N-ai niciun motiv să îl refuzi pe unul ca Petrișor Peiu, Mohammad Murad, Gheorghe Piperea, Dan Dungaciu, Mihai Neamțu, Sorin Lavric, Ramona Bruynseels – oricare dintre ei, și încă destui (îmi cer scuze pentru cei valoroși pe care nu i-am pomenit) pot să ocupe funcții administrative cu responsabilitate și competență. (Pe tânărul deputat, fiul meu, Andrei Gușă, bineînțeles că nu îl pun pe listă: este încă prea tânăr, are 29 de ani, deși este posesor de studii solide: Universitatea în Olanda, la Rotterdam, un master la prestigioasa Wirtschaftsuniversität din Viena, o experiență managerială pozitivă, dar asta a fost completarea de ordin personal.) Pe listă, însă, e limpede că intră și George Simion, care are o înaltă competență politică și este, dacă vreți, din categoria Băsescu: absoarbe informație ca un burete și știe să o administreze foarte bine. Mai departe nu merg cu comparația, e treaba lor dacă vor să se compare pe parcurs. Se cunosc foarte bine Traian Băsescu și George Simion. Dacă mai era și Marius Lulea, l-aș fi pomenit și pe Marius Lulea ca un exemplu de competență de la nivelul AUR. Sunt convins, repet, că mai sunt și alții. Nu devoalez încă motivul și argumentația pentru care acești oameni competenți nu sunt buni pentru o guvernare în România, dar am făcut această introducere spre a introduce în discuție (fac un joc de cuvinte) celebra scrisoare a ambasadorilor Statelor Unite ale Americii (câți or fi fost ei, 3-4, mulți poate au refuzat să semneze), scrisoare împotriva lui George Simion și împotriva AUR, de natură să influențeze blocarea accesului în America a partidului AUR și a liderilor acestui partid. Din start, scrisoarea asta este foarte șchioapă. Dacă îl ai la pachet, printre semnatari, pe Sabin Gherman, această scrisoare, practic, nu mai capătă nicio valoare de întrebuințare, una serioasă. Îl știu de 30 de ani pe Sabin Gherman, dinainte de a se sătura de România (cred că asta a făcut-o prin 1997 sau 1998); s-a săturat, așadar, de România acum aproape 30 de ani, dar n-a plecat nici măcar acum. Nu vreau să îl jignesc în niciun fel pe Sabin Gherman, dar dacă vreți așa un ordin de încadrare, nu se califică în niciun caz pe scurta listă a celor de la AUR care ar fi competenți pentru guvernare. De altfel, hai să fiu direct: Sabin Gherman, din punctul meu de vedere, nu se califică la mai nimic. Nu e un băiat rău, dar din analiza mea este un biet securici. Și, din acest punct de vedere, prezența sa pe lista de semnatari împotriva AUR este semnificativă – aici se face legătura cu securisto-masonii, practic.
Revenind la ambasadorii americani: eu nu ignor părerile acestor ambasadori, au fost reprezentanții statului american, dar le detest. De ce? Pentru că această acțiune a lor are ca motivație jocuri politice interne românești, dar și interesele lor personale, în general pecuniare sau de afaceri. Am o concluzie referitoare la demersul ambasadorilor: au fost năimiți de către securisto-masonii români, aceia ce țin ațele jocului de putere intern, și astfel, acești bieți foști ambasadori au mai executat o salvă de acuzații neprobate și nefondate, de fapt total iluzorii, asupra AUR și asupra lui George Simion.
De aici, dacă am lămurit acest lucru, revin la titlu, la subiectul principal, adică la situația AUR-ului și, bineînțeles, a guvernării.
Partea 1. AUR nu ripostează. Așa e. Am tot spus în ultimii ani de zile că, în mod paradoxal, deși are suficienți bani și destule relații și influențe în mass-media autohtonă ca să se apere de acuzațiile nefondate, AUR nu a făcut-o în mod convingător și clar, organizat, de tip campanie, deloc, în ultimii ani, această apărare despre care vorbeam. Chiar și în cazul scrisorii ambasadorilor Statelor Unite, AUR a dat o replică palidă. Nu așa se face cu niște oameni care vor să te distrugă din punct de vedere politic în baza unor interese personale. Dai cu ei de pământ, zdravăn, frate! Asta dacă vrei să-ți păstrezi credibilitatea ca partid și să se audă bine ce ai făcut de la București la Washington D.C.
Partea 2. AUR stă blocat în capcana „Voievodului” Călin Georgescu. A rămas dependent la nivel de imagine, nu colaborează în niciun fel din punct de vedere instituțional. E o ciudățenie! De Călin Georgescu, însă, AUR s-a mai despărțit o dată, acum vreo patru ani. Era aceeași chimie relațională proastă între cei de la AUR și Călin Georgescu, dar mai ales între George Simion și „Voievod”. Nu s-a schimbat nimic între timp. Ba mai mult, Georgescu are o relație evident proastă cu noii lideri AUR, care au venit în ultimii patru ani. E limpede asta pentru toți. E limpede, însă, și pentru noi că, împreună, Georgescu și restul de la AUR întrețin o imagine publică falsificată, una credibilă doar pentru idioți. Ce-i drept, ăștia nu-s puțini. Dar ce se speră? Se speră la parlamentare anticipate și sprijinul lui Călin Georgescu pentru AUR? Exclus! „Voievodul” va cere minimum 50% din locurile eligibile în Camera Deputaților și Senat și, bineînțeles, cearta va începe din acel moment și se vor despărți, va fi un accident grav. Ce se speră? La prezidențiale anticipate și susținerea lui Călin Georgescu de către AUR? Iluzie! Acestea nu se vor organiza și, dacă prin absurd se vor organiza, Georgescu nu va fi lăsat să candideze, din încă și mai multe motive ca în 2024 și 2025, și nimeni din mediul internațional nu se va sinchisi de asta și nu va pune presiune asupra puterii din România. Deci totul apare la nivel de cacealma și asta este o mare rușine pentru „Voievod”, dar el s-a obișnuit cu asta, și o și mai mare rușine pentru grupul de lideri de la AUR.
(Adevărul despre 2024 este că George Simion și Călin Georgescu au avut cam aceeași susținere publică. Nu vă uitați la scoruri. Considerați că securisto-masonii, prin trădările celor de la PNL – da, da, uitați-vă de unde au venit voturile lui Călin Georgescu – au organizat un 5–6–7% în plus pentru „Voievod”, cu voturi liberale, care sunt, de fapt, voturi securisto-masonice. Deci nu există vreo posibilitate ca George Simion să resimtă vreun complex electoral în fața lui Călin Georgescu. În 2025, a candidat George Simion, iar Georgescu, abia cu forcepsul și în final, a acceptat să-l sprijine public. Da, dar a făcut-o într-un mod fariseic, pentru că în momentul vital, în seara din 18 mai, când trebuia să fie alături de George Simion, ce fusese fraudat în favoarea lui Nicușor Dan, în acea seară, „Voievodul” a dat bir cu fugiții; n-a mai apărut pe scenă, deși anunțase că merge. Stătea într-un restaurant și se uita, hăhăind, la un televizor din acel restaurant – am martori care mi-au spus acest lucru – la necazul așa-zisului său partener, George Simion. Și acum vă întreb: este posibilă colaborarea între doi oameni care știu asta unul despre celălalt?)
Deoarece s-a vorbit, în ultimele zile, despre faptul că „Voievodul” Călin Georgescu îi încurcă pe cei de la AUR în relaționarea cu regimul Trump. Așa e! Motivele sunt diverse și absconse, nu-i loc și nici momentul să le explic. Rețineți că niciodată, în ultimii doi ani, Trump sau cineva de lângă Trump, din apropierea lui, nu i-a pronunțat numele lui Călin Georgescu, deși i-au vorbit de mai multe ori despre România, în contextul fraudării alegerilor. Nu i-au pronunțat numele și asta este un motiv suficient pentru toți cei care nu sunt trepanați la cap să priceapă că este ceva foarte, foarte ciudat și de neacceptat în relaționarea regimului Trump, a liderilor acestui regim, cu Călin Georgescu. A, vreți probabil un lucru concret despre „Voievod” și regimul Trump. Vi-l ofer, pe scurt, vi-l am mai spus. Am participat în mod nemijlocit, direct, după turul întâi din 2024, la încercarea de organizare a vizitei lui Robert Kennedy Jr. și a delegației sale în România. Era între turul 1 și turul 2, în care trebuia să se bată Călin Georgescu cu Elena Lasconi; este vorba despre lansarea de carte cu prefață scrisă de Călin Georgescu, lansare de carte la care, din America, venea nu numai Kash Patel, dar și Tucker Carlson, plus încă vreo 2-3 viitori lideri ai administrației Trump. Decembrie 2024, încă nu se instalase Trump, dar câștigase alegerile, iar Kennedy fusese deja nominalizat ca secretar de stat la Sănătate. Călin Georgescu a folosit o stratagemă prin care cei din Statele Unite au considerat că au fost trași pe sfoară. A promis că are bani pentru deplasarea avionului, ei și-au antamat un avion cu care să vină, iar în final Călin Georgescu a spus că nu mai are bani, că nu se mai poate organiza lansarea. Iar cei din regimul Trump, care se expuneau diplomatic, dacă vreți, nefiind încă la putere, au considerat că au fost trași pe sfoară de Călin Georgescu. Tot la fel am considerat și eu și tot la fel l-a considerat probabil, dar n-a mărturisit public, și celebrul deja amic al meu, Ovidiu Stănică, românul din Elveția, cel pomenit în mod fals săptămânile trecute ca ar fi fost la baza articolului din Newsweek despre „Voievod”. Ovidiu Stănică poate confirma oricând, dar el se ferește de declarații publice. Dar n-am emoții că va confirma aceste situații care au dus, dacă vreți, și la anularea turului 2, pentru că un cec în alb din partea Americii, cu acea delegație consistentă prezentă la București, ar fi făcut imposibilă anularea turului 2, și la trântirea acestui regim reprobabil și, sigur, probabil, la victoria lui Călin Georgescu în alegeri.
Dar Călin Georgescu, prin jocul pe care l-a făcut, mi-a arătat mie cel puțin, dar poate și altora, că nu dorește să ajungă președinte, că mai mult încurcă lumea pe aici, că nu dorește sau că nu este lăsat să ajungă președinte. Deci nu este un om liber, este, după părerea mea, foarte consolidată în urma analizelor, un tip încâlcit în ițele securisto-masonilor.
Revin la AUR și la nevoia acestui partid de a avea intrări la Trump și la oamenii săi de bază, nu la nivelul Partidului Republican, pentru că asta nu înseamnă mare lucru. Are nevoie AUR ca de aer de acest lucru, tic-tac, tic-tac, pentru că acest partid nu se poate descurca altfel în actualul context bruxellez, acolo unde toate porțile sunt zăvorâte de către neomarxiști. Și trebuie să știți, prieteni, că niciun partid care visează la guvernare în spațiul UE nu poate accede la butoanele acestei guvernări fără ancore geopolitice dovedite. Deci, fiind blocat la Bruxelles, AUR are neapărat nevoie, în spațiul occidental, de intrare la administrația Trump, nu la Partidul Republican. Iar această intrare, bineînțeles, este blocată, după cum v-am demonstrat, de către relaționarea cu Călin Georgescu. Au demonstrat-o și alții, poate mai bine decât mine. Asta e varianta mea. Dar asta știu și jucătorii interni de putere, securisto-masonii, adică exact cei ce l-au inventat și l-au creat pe Călin Georgescu și îl țin acum legat bine de picioarele AUR, exact ca un balast care nu lasă să decoleze spre guvernare această formație. De ce fac asta? Exact de aia și repet: pentru ca AUR să nu capete independență politico-electorală, dar să rămână dependent de Călin Georgescu, respectiv, ca AUR să nu poată accesa zonele de relaționare externă pe motive de Călin Georgescu. Ăsta este, dacă vreți, scopul celor care fac acest joc.
Recapitulez așadar:
- AUR nu ripostează. Și s-a văzut.
- AUR rămâne în capcana Călin Georgescu.
- AUR nu poate debloca în mod real parteneriatul cu regimul Trump.
- AUR nu-și poate fructifica parteneriatele europene, cel puțin cele de pe axa Roma-Varșovia.
În consecință, și mă apropii de răspuns, AUR este într-o situație extrem de convenabilă pentru alde PNL, USR și UDMR, partide care, astăzi, încă guvernează tocmai pentru că nu se poate realiza o majoritate PSD-AUR. Dacă s-ar realiza, ăștia ar pleca acasă. Dacă AUR ar putea să evadeze din aceste capcane, mai ales din capcana Călin Georgescu, să îndeplinească cele patru criterii de mai sus, ar deveni brusc de nerefuzat pentru PSD, dar inclusiv și pentru Nicușor Dan. Nu mai repet argumentele pentru că o să mă lungesc. Și uite-așa am putea avea o guvernare stabilă, atenție, mult mai bine orientată către interesul național, prin împănarea PSD-iștilor cu AUR-iști. Și mai ales am avea o guvernare legitimă, prieteni. De ce? Pentru că am vorbit despre guvernarea unei alianțe formate din primele două partide, cele de pe locurile 1 și 2 la parlamentarele din 2024.
Tot n-am răspuns însă total la întrebare, deși am demonstrat cum anume AUR ar putea să devină frecventabil, sigur, ceea ce înseamnă frecventabil astăzi în mediul politic internațional. Și n-am răspuns total la întrebare, pentru că marea întrebare, de fapt, de final, este: de ce AUR nu acționează în consecință? Să riposteze public, să iasă din capcana „Voievodului”, apoi să-și fructifice parteneriatele internaționale care să îl recomande. Ei bine, nu o să o fac eu, pentru că la asta cei de la AUR trebuie să răspundă, în frunte cu George Simion, și doar așa vor putea să se elibereze. Spune adevărul și adevărul te va elibera.
Paradoxul cu Călin Georgescu, folosit ca pretext că este foarte susținut public, nu ține, dacă asta ar vrea să ne spună cei de la AUR. Deși, în mod paradoxal, da, „Voievodul” dispune de o largă susținere publică. Asta-i treaba într-o țară de oameni disperați și îndobitociți și într-o țară de politicieni, dacă vreți, de duzină. Nu sunt lideri adevărați pe scenă și atunci, sigur, Georgescu profită de această comparație care e cumva în avantajul lui. Eu le răspund așa: nu contează această susținere publică a lui Georgescu în jocul real de putere. Amintiți-vă că n-a contat deloc susținerea publică masivă, mai mare decât în cazul lui Georgescu, nici în cazurile lui Corneliu Vadim Tudor, Dan Diaconescu sau chiar George Simion. Toată această susținere publică se poate disipa la o sentință a justiției – și este așteptată în cazul lui Georgescu. A fost în cazul lui Dan Diaconescu, care a făcut pușcărie pe nedrept. Totul se poate disipa la o fraudare de alegeri. Sunt celebre aceste cazuri. Vă dau doar cele ale suveraniștilor: Corneliu Vadim Tudor și George Simion. Ce dacă George Simion a avut 40% în turul 1 și s-a fraudat în turul 2? Și la ce au mai folosit procentele importante pe care le-a luat?
Am și o concluzie după această analiză lungă, à la Churchill, care spunea într-un discurs radiofonic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial că: „Rusia este o ghicitoare înfășurată într-un mister în interiorul unei enigme”. Foarte frumos spus. Numai că era o poveste. Rusia era, de fapt, considerată așa public, inclusiv de către Churchill, un mare mason, tocmai pentru că asta servea intereselor marilor jucători subterani de putere ai momentului. Fix la fel, dar la o scară mult redusă, este și situația enigmatică a relaționării dintre AUR și Călin Georgescu.
