Autor: Cozmin Gușă
Erau destule subiecte importante în această săptămână, de la faptul că se confirmă ipoteza mea de vinerea trecută, conform căreia sistemul energetic național al României a fost prăbușit în mod intenționat tocmai pentru ca să se prăbușească valoarea proprietăților de stat și private (o să discutăm și despre asta, că nu se va liniști subiectul în următoarele luni), până la senzaționala mărturisire a lui Iulian Iancu, am văzut-o pe internet de dimineață, o făcuse aseară, conform căreia cine este incomod pentru sistemul din SECURISTAN este imediat etichetat ca „omul lui Putin” sau ca „KGB-ist”; i s-a întâmplat lui, după ce mi s-a întâmplat mie, eu am vechime. Aici, iarăși, e mult de depănat.
Am preferat, însă, subiectul la modă de comentat, astăzi, al scandalului Newsweek-Voievod, care este mai mult decât o telenovelă românească proastă, e vorba despre marca securiștilor masoni vetuști care nu se lasă duși.
Newsweek. Ce titlu era ăsta înainte de 1989! Personal, am făcut cunoștință, cu noroc, cu această revistă care atunci era prestigioasă. Aveam o verișoară care lucra pentru o companie japoneză în România și după aceea pentru o companie britanică, avea biroul la Intercontinental și în fiecare săptămână venea acolo Newsweek și doar acolo, doar acolo era voie. Iar eu, verile, când mergeam în vizită, când eram copil, mergeam pe la Intercontinental într-o vizită unică în cele două săptămâni când stăteam în București și beam un Pepsi, doar acolo se găsea pentru mine, vedeam Newsweek-ul, iar când am mai crescut, îl aducea acasă și îl citeam. Era prestigios atunci Newsweek, făcea parte din grupul The Washington Post. The Washington Post era cel mai influent, poate a rămas, poate nu, jurnal american în acea perioadă. Deci, pentru cei mai vechi, așa ca mine, dar și mai vechi, Newsweek-ul, ca să pornesc de aici scandalul cu Voievodul, este un brand editorial cu valoare. Cei cunoscători știu că acea valoare nu mai există astăzi, după ce a fost cedat pe motive de faliment financiar prin 2009-2010, a trecut prin mâinile mai multor proprietari până la stadiul de astăzi, când, bineînțeles, că este manevrat de către intelligence-ul american. Posibil CIA, poate și alții. În orice caz, cam asta e situația.
Ce ați aflat despre scandalul Newsweek-Voievod? Că, în mod intempestiv și spectaculos, a apărut un articol în care se spunea în titlu că România și suveranismul sunt de apărat, ba chiar și Călin Georgescu este de apărat. Asta s-a întâmplat zilele trecute. Toată presa a preluat timp de 24 de ore, interval în care cei de la Newsweek s-au sesizat și și-au dat seama care e tărășenia și au scos articolul. Asta ați aflat.
Ce concluzii aveți? Apoi, astea sunt diferite. Dacă sunteți printre fanii Voievodului, ai lui Călin Georgescu, probabil că sunteți convinși în aceste momente că cineva din Sistemul din România l-a persecutat pe Voievod și are atâta influență la Newsweek, acolo, în redacție, încât a scos acest articol foarte important pentru țară și soarta națiunii. Ei bine, dacă sunteți adversarii lui Călin Georgescu, atunci sunteți în tabăra care râde cu poftă în acest moment de necazul omului, care a avut timp de 24 de ore gloria americană pe care o tot caută de atâția ani, omul fiind Voievodul. Și uite ce a pățit, cât de slab pregătit este și cum se confirmă, de fapt, ideea că acest Voievod e, de fapt, un zănatic. Dacă sunteți în tabăra oamenilor neutri, vă uitați atent, vă dați seama că sunt foarte multe ciudățenii la mijloc, zâmbiți amar la cum poate să fie folosită, chiar și pentru 24 de ore, o redacție de tip Newsweek, fostă glorioasă, nu mai este glorioasă în acest moment, și, de asemenea, vă întrebați cine a pus la cale o asemenea tărășenie cu o asemenea reverberație.
Jurnaliștii se împart și ei în tabere, bineînțeles, unii mai și investighează sau se prefac că investighează, după cum o să vorbim imediat. Cine tace, însă, în tot acest scandal Newsweek-Georgescu? Newsweek-ul n-a tăcut, a spus public mai multe lucruri, nu le reiau aici. În schimb, tace chiar „măria sa, Voievodul”, Călin Georgescu. Ar putea zice, spre exemplu, că a fost victima unei farse. Sau, dacă vrea să fie mai amuzant și mai elegant, ar putea face o glumă. „Cine din SUA a acționat? Cui din America îi este frică de mine, Voievodul României?”, ar putea întreba el. Sau, post-factum, ar putea mulțumi acestui autor necunoscut pentru efortul pe care l-a făcut, chiar dacă a fost cu un succes limitat de 24 de ore. Sau multe alte lucruri. În fine, în orice caz, ar putea lua apărarea public, apropiatului său, numitul Ovidiu Stănică, care a devenit, ce să vezi, vinovatul de serviciu în această tărășenie. Fac o precizare legat de asta, pentru că Ovidiu Stănică este și amicul meu și nu este orice fel de amic, apropo de Călin Georgescu. Este exact cel care m-a convins, în toamna lui 2024, să îl sprijin pe Călin Georgescu după primul tur al prezidențialelor. Acum pot să spun, că a trecut atâta vreme. Am ținut asta secret până în acest moment. Ovidiu Stănică a organizat, prin telefoane separate, cu Călin Georgescu și cu mine, prima întâlnire dintre noi doi, imediat după 25, 26 sau 27 noiembrie 2024. Și, atenție, tot acest atât de blamat astăzi Ovidiu Stănică este cel care a avut meritul să-l convingă pe Robert Kennedy Jr. și pe echipa acestuia să vină în România la începutul lui decembrie 2024, atenție, după ce Trump câștigase deja și-l anunțase pe Robert Kennedy Jr. ca fiind membru al cabinetului său, ca să-și lanseze cartea în prezența celui care a scris prefața la ediția românească, adică în prezența lui Călin Georgescu. Era, de fapt, un pașaport în alb pentru Voievod din partea Statelor Unite ale Americii. O să revin la acest subiect chiar astăzi. Din 2024 și până acum, Ovidiu Stănică l-a sprijinit non-stop pe Voievod, iar eu l-am tachinat non-stop pe această temă. Ba chiar atunci când vorbeam serios, l-am și avertizat că o să o pățească din cauza susținerii Voievodului, dar omul Stănică n-a renunțat. A ajuns să fie vinovatul de serviciu pentru ce a pățit Voievodul în scandalul cu Newsweek, pentru că, cel puțin, așa l-au indicat Silvia Uscov sau Dan Andronic, poate și alții, îmi cer scuze. Nu-i citez pentru că nu i-am văzut, nu pentru că vreau să-i ocolesc. Însă au tras această concluzie fără să-l întrebe pe Stănică.
(Tot pe filiera Stănică am ajuns, am aflat abia seara, și eu, și mult iubita mea fiică Daria Gușă, publicați în Evenimentul Zilei, citați acolo ca membri ai bordului unei asociații a lui Ovidiu Stănică. Nu suntem membri acolo, dar trebuia să participăm, drept conferențiari, la un seminar de geopolitică organizat de Ovidiu Stănică, care, însă, n-a mai avut loc. Nu ne dezicem de Ovidiu Stănică. A fost, este și va rămâne prietenul nostru. Drept urmare, l-am întrebat aseară pe Ovidiu Stănică: „Măi, omule, ai ceva de-a face cu pățania Voievodului? Ai fost implicat în așa ceva?” Pentru că varianta era credibilă și pentru mine, știind cât se zbate Stănică pentru Voievod. Ovidiu Stănică mi-a răspuns rapid și mi-a spus cu precizie că nu are absolut nicio legătură cu scandalul Newsweek. Eu îl cred pe el, nu pentru că mi-e amic, ci pentru că mi-a dovedit corectitudine de-a lungul timpului. Mă opresc aici cu paranteza)
Ei bine, aceste lucruri despre Ovidiu Stănică nu trebuia să le zic eu, ci chiar beneficiarul serviciilor sale, anume Voievodul Călin Georgescu, care însă tace în mod solemn. Păi să vedem de ce tace Călin Georgescu legat de scandalul Newsweek. Am o concluzie pe care v-o și spun. Tocmai pentru că a știut de această operațiune puturoasă și prost pregătită, iar acest lucru este similar cu cazurile BogPR, despre care Călin Georgescu știa, sau chiar cazul Potra, despre care Călin Georgescu știa, dar a tăcut în ambele cazuri. Cine i-a realizat lui Călin Georgescu această operațiune de 2 bani? Pentru că este o operațiune foarte slabă, nici nu poți să-i spui operațiune de PR. Cineva care putea să aibă un insider în redacția Newsweek, un insider care însă poate să posteze pe site, și sunt destui într-o redacție ca Newsweek, îi dai sau nu îi dai bani, însă în final se vede și s-a văzut că omul, insiderul, n-a avut destulă autoritate editorială ca să și mențină articolul pe site după ce a devenit subiect public în România. Deci cineva din această categorie i-a organizat această operațiune lui Călin Georgescu. Prima dată am crezut că Voievodul a dat de un sponsor serios, pentru că se poartă în SUA articolele publicate în urma unor sponsorizări, însă, dacă ar fi fost așa, acești sponsori serioși puteau să plătească suficient în așa fel încât articolul să rămână pe site. Nu a fost nici măcar vorba de sponsori serioși.
Și revin acum la concluzia din titlu legat de acest scandal. Ce ziceam? „Scandalul Newsweek-Voievod, mai mult decât telenovelă românească proastă. Marca securisto-masonilor vetuști care nu se lasă duși”. De ce spun asta? Pentru că, într-adevăr, sunt multe dovezi că în spatele lui Călin Georgescu sunt acești securisto-masoni. Sigur că vorbele mele nu se adresează celor care nu vor să creadă, ci se adresează celor care, chiar susținându-l pe Călin Georgescu, pot să fie obiectivi. Pe rând: casa în care a locuit în 2024, chiar și în timpul campaniei și alegerilor, Călin Georgescu îi aparține unui securisto-mason pe nume Lupu, al cărui fiu acționează și el până la Londra și prin diverse locuri. Chiar ăsta ar fi putut să aibă legătură cu cei de la Newsweek. Apoi, cei care au deschis porțile spre mediatizare, la Realitatea, la Gândul, la alte entități media, sunt tot securisto-masoni. Îi cunoașteți pe toți, sunt persoane publice. Tatăl lui BogPR, despre care era vorba, este mare mason în Austria. Acest tată de BogPR i-a rezolvat multe Voievodului pe durata șederii lui îndelungate în Austria. Mai pot să dau multe exemple din prezent, dar vă dau din trecut. Toți cei care l-au ajutat în trecut pe Călin Georgescu, de la așa-zisul său mentor, Mircea Malița, până la Sergiu Celac, Ioan Talpeș, regretatul Horia Alexandrescu, prietenul meu, toți erau securisto-masoni. Absolut toți! Ei bine, operațiunea Newsweek, ca să fac un final, n-avea cum să aibă succes cu un asemenea sprijin, pentru că toți ăștia, securisto-masonii, aceștia acționează conform codului vechi. Îi zic așa: avem noi un om, un frate, în redacția Newsweek și rezolvăm așa, pe prietenie, pe frăție, și ați văzut ce au reușit să rezolve. Nu e vorba de nicio conspirație, de nimic decât de prostie și inadecvare. Pe codul nou, o agenție de PR bine plătită i-ar fi rezolvat publicarea articolului în Newsweek rapid Voievodului, cu vreo șapte-zece mii de dolari, estimez eu, mai mult nu face astăzi Newsweek-ul. Iar dacă Voievodul voia și acel titlu cu Călin Georgescu, care trebuie să fie apărat de către Statele Unite, probabil că agenția de PR se înțelegea undeva pe la 25 de mii de dolari, nu mai mult, apropo de taxele plătite. Dar da, Voievodul și oamenii lui n-au vrut să plătească și vă reamintesc ce v-am mai spus și anii trecuți, că Voievodului i se trage de la bani. El, în 2024, atunci, în noiembrie-decembrie, a ratat președinția României, tocmai pentru că n-a scos din buzunar cele circa 300 de mii de dolari. Atâta costa deplasarea delegației lui Robert Kennedy Jr., o delegație din care ar fi trebuit să facă parte și Kash Patel, atenție, actualul șef al FBI, atunci era doar posibilul viitor șef al FBI, bani pe care îi avea Călin Georgescu, după cum ați văzut și declarația de avere. Dar el este exact ca popii: are doar mână de luat, nu și de dat.
Ei bine, povestea și mai interesantă cu Voievodul ar fi fost cea cu ambasadorul Arabiei Saudite din România, care, momit de filiera belarusă (a se citi, cu destulă precizie, SVR-ul rusesc al lui Narîșkin), ei bine, acest ambasador a avut proasta inspirație, mă rog, probabil cerându-i-se acest lucru, să-l primească pe Voievod la ambasadă atunci când Voievod era candidat prezidențial, iar apoi acest ambasador nu doar că a lipsit vreo trei luni din România, dar era să-și piardă capul la propriu. Acolo trebuiau să caute deștepții din serviciile secrete dacă urmăreau posibile legături cu Rusia în cazul lui Călin Georgescu.
Și, în final, pentru că ați așteptat această concluzie, știți de ce nu se caută unde trebuie legat de Călin Georgescu și oamenii găsesc vinovați de serviciu, precum Ovidiu Stănică sau H.D. Hartmann, care și el a fost pomenit, deși nu are nicio legătură cu Călin Georgescu? Pentru că vinovații în cazul lui Călin Georgescu sunt, în mare majoritate, acești susținători ai lui, foști șefi ai securiștilor de azi, pe linie de servicii secrete sau pe linie masonică, și, nu-i așa, nu se cade ca neosecuriștii să-i acuze chiar pe bunicii profesionali de lucruri abominabile. Iar bunicii ăștia, vetuști, îmbătrâniți în rele, autorii dezastrului României, cunosc acest lucru și joacă în continuare, în mod cinic și interesat, pe cadavrul României. Acum și-au găsit calul numit Călin Georgescu, din 2024 și până astăzi. În trecut au fost alții populari, călărind valul popular. Securisto-masonii vetuști mai au suflu pentru încă vreo două rânduri de alegeri. În viitor, nu o să dispară și așa să vă așteptați să continue să zăpăcească populația cu noi „voievozi” sau „Mesia”.
