Gușă: ”Rusia e responsabilă pentru orice evenimente care apar!” Declarația lui Nicușor Dan indică situația gravissimă/disperată în care se află România! Scenariul #Ucraina2015

Autor: Cozmin Gușă

Atunci când spui în mod intenționat o prostie, nefiind prost – iar ăsta este cazul lui Nicușor Dan – e limpede că cineva îți strânge mâna în ușă. Pe românește, te forțează să faci o declarație prostească. Această declarație împotriva Rusiei, care prezintă Rusia responsabilă de orice s-ar întâmpla de acum înainte, în mod paradoxal – dar așa le-o fi aranjat Dumnezeu – a venit în mod cvasi-concomitent cu declarația pozitivă, călduroasă, a lui Putin referitoare la români, iar acest lucru, am explicat ieri, e de natură să îndulcească puțin pilula și să vă facă pe mulți dintre voi să nu mai fiți atât de îngrijorați că războiul ne-ar putea cotropi chiar de mâine.

Gușă: Prin salutul său călduros către români, Putin (re)amorsează proiectul “Internaționalei Ortodoxe”. RO+MD=RO, implementat (doar) în baza înțelegerilor cu Trump de la Anchorage!

Am o concluzie pe care v-o prezint acum, la început. Ea este replica la afirmațiile înfocate, dar greșite, din aceste zile. Și spun așa: nu, Nicușor Dan nu se teme de Zelenski, așa cum se spune, iar Ucraina nu este responsabilă în mod direct de necazurile României; nu este decât o țară proxy. Așadar, e limpede că adevărul este cu totul altul decât cel prezentat în aceste analize publice și are de-a face, din păcate, cu un scenariu sumbru rezervat României, așa cum spuneam în titlu: un scenariu similar cu Ucraina 2015. Pentru ca să înțelegeți, fac un scurt excurs în geopolitica recentă, sper să fie de folos. După 1989-1990 și colapsul URSS, Rusia a devenit, brusc, țară-țintă pentru Marea Finanță Mondială, MFM. Acest lucru era cumva firesc, deoarece Rusia e cea mai bogată țară din lume în materie de resurse, iar MFM-ul, bineînțeles, le-a vânat, le vânează și le va vâna. În cazul Rusiei, după 1990, MFM a acționat prin intermediul Statelor Unite ale Americii, mai precis prin intermediul CIA. Și, ca să pricepeți asta, vă reamintesc, sau vă spun celor care nu știți, că până și celebrul suveranist de astăzi, Jeffrey Sachs, profesorul, a acționat în Rusia în anii 1990 drept consilier al guvernului rus din partea Fondului Monetar Internațional. Din păcate, el este autorul strategiei de tip „terapie de șoc”, ce a dus la privatizări forțate în Rusia, toate în folosul multinaționalelor. Un caz concret care confirmă ceea ce vă spun eu: amintiți-vă că multimiliardarul Mihail Hodorkovski, cel închis, întemnițat în Rusia și alungat de acolo, a mărturisit după plecarea din țara natală că, de fapt, uriașa lui avere obținută de la statul rus era deja pe numele lui Jacob Rothschild, deci Marea Finanță Mondială. O perioadă de timp, după venirea la putere a lui Putin în anul 2000, MFM și-a domolit atacurile la adresa resurselor rusești, însă, în mod evident, n-a renunțat la planul acaparării acestora.

La un moment dat a decis să folosească Ucraina drept țară-proxy a unui viitor război, care trebuia să pună Rusia pe butuci, tocmai pentru ca resursele rusești să devină disponibile pentru preluări în haosul creat în urma potențialei înfrângeri a regimului Putin. Pentru asta, Occidentul Colectiv, în deceniile care au trecut, a înarmat Ucraina, le-a antrenat armata, a reactivat batalioanele de neonaziști Azov, a pus la punct armate de mercenari, iar, în 2015, a preluat și conducerea subterană a guvernării de la Kiev. Cum anume? Aici, vă rog să fiți atenți, deoarece este similar cu România 2026. În anul 2013, fondul de investiții Franklin Templeton International, același fond ce administrează în România Fondul Proprietatea, controlat de către familia Rothschild, deci MFM, a achiziționat obligațiuni ale guvernului ucrainean în valoare de circa 20% din datoria publică a Ucrainei, la acel moment vreo 5 miliarde de dolari. Pasul 2. L-au folosit apoi pe Petro Poroșenko, așa-zisul „rege al ciocolatei”, devenit președinte al Ucrainei în 2014. Pentru o datorie nu prea mare pentru o țară ca Ucraina, de maximum 20 de miliarde de dolari, Poroșenko a acceptat ca Franklin Templeton să cumpere, practic ,datoria Ucrainei în 2015, dar fără să dea vreun ban în plus, ci acordând doar amânări și reduceri la plata datoriei externe, pentru că Franklin Templeton controla cumva, alături de alții, piața financiară internațională. Iar în acest mod, în mod evident, MFM, prin Franklin Templeton, a început să conducă guvernarea Ucrainei. Orice decizie administrativă, din 2015 până astăzi, trebuia să fie aprobată de către Franklin Templeton International, iar situația, după cum vedeți, durează deci de 11 ani. Poroșenko însă, după ce și-a vândut țara, în mod evident, n-a vrut totuși să meargă la război cu Rusia, după cum i se ordona, și atunci s-a decis înlocuirea lui la alegerile din 2019 de către comediantul Zelenski, Volodimir Zelenski, care a fost recreat ca politician în laboratoarele CIA, de bună seamă, și ale Marii Finanțe Mondiale. Aici Trump chiar are dreptate. Dacă el n-ar fi fost învins în 2020 – de fapt furat în alegerile din SUA – Zelenski nu ar fi fost lăsat de către Trump să meargă la război cu Rusia și noi n-am fi trăit marasmul ultimilor patru ani, care pe noi, pe români, ne costă cel mai scump. Dar, în același timp, probabil că nici ordinea mondială nu s-ar fi putut reseta atât de brusc cum s-a petrecut în intervalul acestor patru ani.

Nu mai insist, dar trebuie să pricepeți că Ucraina a fost împinsă la război cu Rusia, în primul rând din cauza dependenței sale financiare de Marea Finanță Mondială, MFM. Avem așadar, pe scurt prezentat – și cred că priceput – scenariul Ucraina 2015, care, din păcate, am argumente să cred că va fi aplicat României 2026.

Câteva întrebări retorice. Ne-am îndatorat noi, ca stat român, peste măsura suportabilității în ultimii șapte ani, în timpul guvernărilor Iohannis? Da! Am devenit noi, stat român, astfel dependent total de împrumuturi externe controlate de către Marea Finanță Mondială, MFM? Da! Dacă ni se închide robinetul, pensiile și salariile nu vor mai putea fi plătite? Da! Ce mai lipsește ca să ajungem în scenariul Ucraina 2015? Vă spun eu: ca parte din datoria externă a României să fie vândută sau cedată unui fond internațional de investiții, de tip Franklin Templeton International, care să preia de iure, adică de drept, controlul guvernării, pentru că, de facto, v-am explicat de multe ori în ultimii ani, acest control există asupra guvernărilor României.

Ei bine, abia acum cred că puteți pricepe declarația forțată și neavenită a lui Nicușor Dan, anume că Rusia e responsabilă de orice s-ar întâmpla. Această declarație i-a fost dictată, iar el chiar nu are ce face în acest moment, deoarece România are mâna prinsă în ușa MFM, a Marii Finanțe Mondiale, și astfel transpare situația gravisimă, disperată, a României, despre care vă vorbeam în titlu. În mod real, dacă noi, ca stat, nu cântăm placa impusă de către MFM, care dorește – astăzi este evident – să ne împingă în conflict militar direct cu Rusia, imediat se vor petrece următoarele: se va închide robinetul împrumuturilor externe; România va fi declarată insolvabilă din punct de vedere financiar, decăzută de către agențiile de rating la categoria „junk” – am fost avertizați deja, acum o lună, despre acest fapt – iar apoi va apărea așa-zisul „salvator al patriei române”, care va fi un fond de investiții controlat de către asasinii economici internaționali, care va prelua controlul total al guvernării, așa cum vă explicam mai devreme.

Repet: în mod paradoxal, de data asta Nicușor Dan e înjurat degeaba; el chiar n-are nimic de făcut deocamdată, atâta timp cât nu există altă alternativă de finanțare a datoriei externe a României, diferită de cea a MFM. Și, în plus, credeți că degeaba păduchele autohton Alexandru Muraru, fratele ambasadorului din SUA, s-a apucat, zilele astea, să înjure China? Nu. Așa a primit ordin, tocmai pentru ca să se sublinieze că nu e de dorit să fie China pe post de salvator in extremis al României.

Voi reveni la acest subiect. Dezastrul în care am ajuns are însă niște responsabili clari, asupra cărora puteți să vă îndreptați furia, dezamăgirea. E vorba despre Klaus Werner Iohannis și toți membrii guvernărilor din 2019 și până acum. Ca nume sunt mulți și din toate partidele de tip PNL, PSD, USR, UDMR. Cu toții au știut unde se va ajunge. I-am avertizat chiar eu, public, cred că de câteva sute de ori în ultimii șapte ani. Însă, în cazul acestui grup de oameni – să le zicem așa, că sunt ființe umane – e valabil faptul că puterea le-a fost mai dragă decât țara și decât cetățenii. Am făcut această analiză astăzi, duminică, pentru toți cei interesați de adevăr, dar și pentru ca să-i puteți judeca pe propagandiștii din presă care o fac pe proștii, cât și pe cei care chiar sunt proști. Îi iartă Dumnezeu!