CristianTeodorescu: Ce-or fi păzit Serviciile noastre, de nu s-au prins din timp cine e și ce hram poartă C. Georgescu?
Stejărel Olaru: Dacă numele lui a apărut în presă – mă refer la nominalizările periodice la funcția de prim-ministru – încă de acum 12-15 ani, atunci trebuie să fi fost și pe radarul serviciilor de informații. Am încercat să-i descopăr biografia pe care și-a cosmetizat-o atît de atent ca să înțeleg cîteva lucruri: ce activitate a avut pînă în 1989, ce s-a întîmplat cu el în anii 1990 și ce fel de om este. Nu sînt urme clare care să indice că ar fi fost colaborator al Securității, doar opinii și păreri. M-am amuzat cînd am aflat că prima lui soție l-ar fi poreclit „Secu“ din cauza ambițiilor sale de mărire. Tînjea după funcții, era dornic de putere pentru că întotdeauna ar fi vrut mai mult decît a avut. În a doua jumătate a anilor 1980 a lucrat la Făgăraș, repartizat acolo ca inginer. Informator sau securist ar fi putut deveni dacă era abordat în timpul facultății sau după terminarea studiilor, la Făgăraș. Prin urmare, arhiva Securității din Făgăraș ar putea să conțină detalii. Nu am găsit nici informații veridice despre burse sau specializări pe care le-ar fi avut sau făcut în SUA sau Marea Britanie în anii 1980, și acestea par să fie doar opinii lipsite de dovezi. Dacă într-adevăr a călătorit în Occident în acea perioadă în interes de serviciu, atunci am avea un indiciu clar în ceea ce privește relația lui „Secu“ cu Secu. Începînd cu 1990, informațiile apărute în presă despre el par să fie corecte, în sensul că și-a căutat un traseu în politică fiind ambițios, dar mari realizări nu a avut, nici la ecologiști, nici la social-democrați. Realizările lui, alea care au fost, se datorează relațiilor pe care le-a construit cu oameni precum Marcian Bleahu sau Mircea Malița. Aceasta pare să fi fost strategia lui, să se subordoneze unor oameni influenți care să-i deschidă ușile.
Discutam cu o prietenă de meserie psiholog și, analizîndu-i împreună discursul, am ajuns la concluzia că pare să aibă un profil psihologic complicat și interesant deopotrivă, o combinație între impostor și narcisist patologic. Cînd îi asculți afirmațiile și teoriile sale atît de departe de adevăr sau chiar de bunul-simț te întrebi dacă nu cumva este nebun, dar un nebun funcțional, adică poate să trăiască printre noi, nu trebuie internat în spital pentru că dacă-l întîlnești pe stradă nu te bate, nu te scuipă, e civilizat. Pe scurt, îl văd drept un șarlatan cu o strategie. Are strategie pentru că are credința că este o persoană unică, dar cu un bagaj cultural fragmentat și minimal.
C.T.: Încotro ne vor duși discipolii lui, G. Simion și muta aia de reclamă presa la poliție?
S.O.: Georgescu și ai lui (Simion, Gavrilă ș.a.) nu ne pot duce nicăieri. În primul rînd pentru că le lipsește competența. În al doilea rînd pentru că nu sînt sinceri, ci lipsiți de corectitudine. Ademenesc oamenii cu tot felul de promisiuni irealizabile – îmi vine în minte acum „planul Simion“ cu apartamente de 35.000 de euro pentru toată lumea etc. Sînt politicieni fără fond, inconsistenți, doar critică și promit proiecte irealizabile. Sînt agresivi și polarizează, în sensul că au susținători fermi, intransigenți, care polarizează societatea.
