Autor: Oana-Medeea Groza
În emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, difuzată la Radio Gold FM și moderată de Cozmin Gușă, jurnalistul Liviu Alexa a analizat situația reală a jocurilor subterane de putere din România, cine și cum anume „învârte cheițele” partidelor, cu scopul de a ține țara în instabilitate și decădere.
În viziunea jurnalistului Liviu Alexa, unul dintre cele mai importante evenimente ale verii a fost confruntarea tot mai vizibilă dintre două personaje care au reprezentat, în perioade diferite, centre importante de putere din serviciile și instituțiile de forță ale statului român: Florian Coldea și Lucian Pahonțu. Este descrisă drept o veritabilă „bătălie între doi dinozauri” ai Sistemului: unul care a pierdut o parte importantă din accesul direct la mecanismele de putere, dar care încă dispune de informații și rețele, și celălalt care ar fi rămas mult mai bine conectat la „butoanele” Sistemului.
Potrivit analizei lui Liviu Alexa, conflictul ar fi început să devină evident în urmă cu aproximativ un an, când au apărut succesiv dezvăluiri și scandaluri în spațiul public. Unele dintre acestea au vizat personaje și dosare mai vechi, iar ulterior confruntarea ar fi ajuns la nivelul actual, în care cele două tabere încearcă să se lovească reciproc prin intermediul informațiilor compromițătoare și al dosarelor penale. Una dintre diferențele esențiale dintre cele două rețele ar fi eficiența în raport cu instituțiile judiciare. Dacă Florian Coldea ar mai avea în prezent, în principal, capacitatea de a furniza informații și de a face dezvăluiri, Lucian Pahonțu ar beneficia de o rețea mai puțin vizibilă public, dar mai bine conectată la mecanismele instituționale. „O fi având Coldea rețea, dar Pahonțu este mai eficient în a genera dosare penale”, este ideea centrală a acestei interpretări, expusă de Liviu Alexa.
În acest context sunt invocate mai multe episoade recente, inclusiv cazul avocatei liberale, dosarul de la Iași și situația în care ar fi fost implicați oameni politici importanți. În paralel, tabăra asociată lui Coldea ar fi trecut la ofensivă prin readucerea în atenție a unor acuzații și episoade controversate legate de trecutul lui Pahonțu. Un exemplu este scandalul privind presupusa implicare a acestuia în reprimarea manifestanților din 1989, prezentat ca o dezvăluire reșapată, dar care poate avea impact într-un climat public dominat de suspiciuni și de apetitul pentru scandaluri politice.
Miza reală a confruntării depășește persoanele implicate. În spatele războiului dintre Coldea și Pahonțu s-ar afla o luptă pentru reașezarea raporturilor de putere din interiorul statului. Imaginea propusă este aceea a unor „dinozauri” care încearcă să-și păstreze sau să-și recupereze influența într-un moment în care instituțiile statului traversează o perioadă de vulnerabilitate. România se află într-un asemenea grad de haos instituțional încât miza nu mai este doar controlul unui minister, al unei companii sau al unor proiecte publice. Miza ar fi chiar controlul unor pârghii ale statului.
Totuși, niciuna dintre cele două tabere nu ar fi suficient de puternică pentru a obține victoria decisivă. De aici și caracterul prelungit al conflictului: de aproape un an, cele două rețele se atacă reciproc, fără ca una dintre ele să fi reușit să preia complet controlul. În această logică, dezvăluirile succesive, astăzi despre un personaj, mâine despre altul, nu sunt simple episoade independente, ci piese dintr-un război mai amplu pentru reașezarea puterii în România. Iar faptul că tot mai multe personaje din vechile structuri reapar în spațiul public sugerează că România asistă la o etapă târzie a confruntării dintre vechile centre de putere.
Nicușor Dan și criza puterii. România, între impotență politică, guvernare fără legitimitate și degringoladă instituțională
Al doilea mare front al crizei politice românești este reprezentat de situația de la vârful statului: un președinte considerat tot mai slab politic, un guvern aflat sub presiune și partide care încearcă să supraviețuiască într-un context dominat de lipsă de direcție și conflicte interne. Nicușor Dan este descris drept un președinte aflat într-o cădere accentuată de popularitate, fapt demonstrat inclusiv de un grafic publicat recent de sociologul Mirel Palada, care ar indica un nivel extrem de scăzut al încrederii în șeful statului. Nicușor Dan se află într-o prăbușire a popularității fără precedent pentru primul an de mandat al unui președinte. Această evoluție ridică și întrebarea dacă actualul președinte mai are șanse reale pentru un al doilea mandat. În același timp, este avansată ipoteza că Nicușor Dan ar putea încerca, la un moment dat, să construiască propriul partid prezidențial, eventual cu o componentă suveranistă, mizând pe capacitatea electoratului român de a accepta din nou un proiect politic prezentat drept alternativă la partidele tradiționale.
Problema fundamentală rămâne, însă, guvernarea. Premierul Ilie Bolojan este un lider care activează într-un context politic extrem de fragil, în timp ce partidele care susțin actuala configurație guvernamentală sunt afectate de conflicte, lipsă de legitimitate și incapacitatea de a produce o direcție politică coerentă. În paralel, jurnalistul Liviu Alexa îl caracterizează pe Nicușor Dan ca „impotent politic” și „impotent decizional”, incapabil să ia decizii ferme și să-și impună autoritatea asupra unui sistem instituțional fragmentat. Una dintre explicațiile oferite pentru această situație este tocmai degringolada din serviciile de informații și instituțiile de forță. În locul unui sistem unitar, ar exista centre și tabere concurente, fiecare conectată la propriile rețele și interese. Lucian Pahonțu este indispensabil pentru rămânerea la Cotroceni, până la finalul mandatului, a lui Nicușor Dan, pentru că președintele îl folosește ca „scut”. Sunt invocate inclusiv influențe externe atribuite diferitelor servicii occidentale, precum CIA sau MI6, precum și presupuse conexiuni israeliene în interiorul structurilor românești. Astfel, președintele nu mai poate conta pe un sistem instituțional unitar care să-i ofere protecție și sprijin politic.
În acest context, conflictul Pahonțu – Coldea și criza politică de la suprafață nu mai apar ca două fenomene complet separate. Ele ar face parte din aceeași problemă: fragmentarea vechilor centre de putere și lupta pentru controlul unui stat aflat într-o perioadă de vulnerabilitate. România este descrisă, în final, prin imaginea unei „duble eclipse”: un stat atât de absorbit de propriile conflicte interne, încât riscă să devină tot mai puțin relevant pentru marile puteri. Criza politică internă se suprapune peste o perioadă de reașezare geopolitică internațională, iar perspectiva unui eventual eșec al administrației Donald Trump la alegerile de la mijlocul mandatului ar putea diminua și mai mult capacitatea Washingtonului de a acționa ca partener strategic puternic pentru România. Între timp, francezii par să-l sprijine pe Luca Niculescu pentru un viitor mandat de premier. Pe lista scurtă mai apar: Siegfried Mureșan, Eugen Tomac și Alexandru Nazare.
Perioada de provizorat guvernamental le convine partidelor, pentru că le permite să-și continue jocurile interne și interesele politice fără să fie obligate să ofere o soluție clară și durabilă pentru țară. În timp ce instituțiile funcționează într-o stare de incertitudine, partidele își păstrează accesul la resurse și la pârghiile statului. „Lor le merg treburile personale pe banii noștri!”, este critica adusă formațiunilor politice. Un sistem aflat în provizorat poate fi mai ușor exploatat pentru interese de partid, pentru negocieri și pentru împărțirea resurselor publice.
Emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, moderată de Cozmin Gușă, poate fi urmărită de luni până joi, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, dar și pe platforma goldtv.ro
