Au trecut cinci ani. Ne pregăteam de sfințirea bisericii „Sf. Spiridon”, construită în vremea pandemiei. Către sfârșitul verii, imaginile pe care le-am publicat pe contul meu de Telegram circulau printre preoții din Oradea.
Dl Bacter este consilierul cel mai iubit al episcopului Oradiei, care îl însoțește pe Sofronie încă din vremea adolescenței.
Având în vedere natura conversațiilor din capturile publicate pe Telegram – pe care, vă mărturisesc, nici până astăzi nu am avut curiozitatea să le citesc integral -, i-am transmis ierarhului de la Oradea rugămintea de a nu-l aduce pe dl Bacter la slujbă. Mi-a răspuns că, fără diaconul Bacter, sfințirea nu va mai avea loc.
M-am adresat Părintelui Patriarh, cu rugămintea ca dl Bacter să nu-l însoțească pe episcopul Sofronie la sfințirea bisericii, dintr-un motiv de bun-simț: noi am construit biserica noastră cu multă jertfă, credincioșii au încredere în lucrarea Bisericii, noi împărtășim, botezăm copii, cununăm miri. Lucrarea noastră nu funcționează cu imaginea dlui Bacter.
Părintele Patriarh a intervenit, i-a trasat episcopului Sofronie sarcina de a participa la sfințirea bisericii la data convenită și l-a delegat pe episcopul Siluan al românilor ortodocși din Ungaria ca reprezentant al Preafericirii Sale.
Dl Bacter m-a căutat la biserică înainte de ziua sfințirii. I-am spus așa:
„Eu nu vă judec în niciun fel, dar consider modul dumneavoastră de a vă consuma sexualitatea incompatibil cu slujirea Bisericii. Vă promit că nu voi distribui aceste materiale, dar în biserica aceasta nu veți sluji!”
Dl Bacter a plecat, asigurându-mă că nu voi mai sluji multă vreme în biserica pe care am construit-o.
Ceea ce s-a și întâmplat.
Între timp, pentru a se asigura că nu voi răspândi imaginile publicate acum pe Telegram, deși îi promisesem că nu o voi face, dl Bacter a depus o plângere penală pentru „violarea vieții private”, care s-a transformat într-un dosar ce s-a tot tărăgănat până anul trecut, când a ajuns pe mâna unui procuror serios, pe care ei nu l-au mai putut influența. Acesta, cum era firesc, a clasat dosarul, întrucât atenționarea superiorilor în privința conversațiilor dintre cei doi iubiți nu constituie nicio infracțiune, mai ales că sunt, fără îndoială, reale. Nici ancheta nu a pus la îndoială autenticitatea lor și, într-un final, nici măcar “părintele consilier”, care a invocat doar viața privată.
După ce s-a închis acest dosar, mi-au înscenat alte mizerii, au plătit campanii defăimătoare în presă, m-au amenințat, mi-au speriat copiii, mi-au anulat munca de douăzeci de ani.
Consider că, încheindu-se cinci ani de așteptare, sunt îndreptățit să vă arăt singurul motiv al caterisirii mele: lezarea consilierului pe care îl iubește episcopul Oradiei.
Pe contul meu de Telegram găsiți și o fotografie cu declarația dlui Bacter despre cel cu care conversa pe WhatsApp. Rețineți, vă rog, că numai celălalt este gay, consilierul eparhial este doar empatic.
Dacă aveți mai multă răbdare decât mine și veți citi integral conversațiile publicate acolo, veți descoperi o lume de neatins în BOR.
Nu demult, am repostat o parte dintre dovezile că preotul Florin Pușcaș din Oradea – unul dintre penibilii mei inchizitori – a slujit în repetate rânduri alături de clerici eterodocși, la rândul său fiind liderul unei mici secte ridicol-eshatologice, sub umbrela instituțională a BOR.
Spuneam atunci că nimeni nu se va încumeta să-i cerceteze cazul, întrucât deține imagini scandaloase cu persoane din conducerea Episcopiei Oradiei. După cum observați, am avut dreptate.
Nici episcopul Devei nu s-a scandalizat că un călugăr din eparhia sa îi ține hangul lui Pușcaș, întocmindu-mi un rechizitoriu public în care, dincolo de minciunile evidente, încalcă grav învățătura de credință a Bisericii.
Dar Nestor e de înțeles. El, tot cu acordeonul, iar în privința zburdălniciilor, la întrecere cu Madame.
Una peste alta, dacă ținem cont cam câte Irodiade cu barbă trebuie să menajeze Părintele Patriarh – de la Chișinău și Vaslui, până la Bihor și unDeva -, cred că nu i se mai potrivește porecla “Marele Alb”.
S-ar cuveni să-i spunem “CUSCRANUL”.
Dacă vă întrebați, însă, de ce tace Mitropolitul Teofan, președintele Comisiei canonice a Sfântului Sinod, aflați că abia aici se află marea surpriză, despre care vom vorbi curând.
