Simon Rorschach susține că noul limbaj al sustenabilității, al restrângerii demografice și al gestionării tehnologice ascunde impulsul unui grup restrâns și puternic de a decide câți oameni ar trebui să existe în lume și cât li se permite celorlalți să consume.
Konstantin Malofeev, omul de afaceri rus, conservator ortodox și fondator al grupului media Tsargrad, a lansat un avertisment sever cu privire la ceea ce el consideră a fi politica emergentă a depopulării globale. Argumentul său despre „Miliardul de Aur” pornește de la o observație simplă. Conducătorii celor mai bogate țări vorbesc din ce în ce mai des despre limite: limite ale populației, limite ale consumului, limite ale utilizării energiei, limite ale călătoriilor, limite ale creșterii economice. În același timp, cei care predică aceste limite trăiesc rareori în interiorul lor. Malofeev indică un studiu recent care propune ca populația mondială să scadă la aproximativ patru miliarde până în anul 2200, ajutată de o rată globală a fertilității de circa 1,75 copii per femeie. El pune acest lucru alături de argumentele mai vechi asociate Clubului de la Roma, de politicile demografice ale filantropilor bogați, de discuțiile private ale unor oameni precum Jeffrey Epstein și Peter Thiel și de puterea tot mai mare a inteligenței artificiale. Concluzia sa este că acestea nu sunt simple curiozități separate. Ele aparțin unui mod de gândire în care ființele umane sunt tratate ca o povară ce trebuie redusă, măsurată, redirecționată și controlată. Expresia „Miliardul de Aur” oferă un nume acestui mod de gândire. Nu ne obligă să credem că un comitet a redactat un plan pentru a elimina șapte miliarde de oameni. Acuzația este în același timp mai simplă și mai gravă: o clasă restrânsă, care deja deține cea mai mare parte a bogăției și puterii, construiește o lume în care va avea nevoie de mai puțini muncitori, va tolera mai puține națiuni independente și va cere o restricție tot mai mare din partea tuturor celor aflați dedesubt. Malofeev are dreptate să trateze această perspectivă ca pe un pericol politic, nu ca pe un exercițiu inocent de planificare științifică.
Ce-ar fi dacă „Miliardul de Aur” nu este o teorie a conspirației, ci numele unei ordini politice care deja prinde contur?
sursă: multipolarpress.com
