Autor: Ninel Peia
Ne aflăm într-o epocă minunată, unde toată lumea, de la vecinul de la bloc până la vloggerul de duminică, e expert în furat voturi. Se adaugă câțiva „analiști” la TV cu fața gravă, care n-au văzut niciodată o secție de votare decât la știrile de la ora 19, și voila! Între o gură de semințe și o postare pe Facebook, „analiști de sufragerie” devin brusc specialisti în „frauda masivă”, „manipularea urnelor” și alte minunății. Dar eu, cu 25 de ani de experiență politică în Ilfov și cu un masterat onorific în domeniu de la Bebe Ivanovici în „Cum să faci să nu te prindă nimeni la vot”, știu mai bine. Ce mă amuză teribil este că toți acești mari „analiști de sufragerie” par să fi rămas blocați în trecut, pe vremea când „suveica” nu era doar un cuvânt exotic și „autobuzul electoral” nu era un mijloc de transport în comun. Să ne înțelegem, am trecut de acele vremuri! Metodele de acum sunt mult mai sofisticate. Mai complexele decât simpla „cumpărare” a unui membru de comisie – acum trebuie să cumperi tot satul, să faci rost de rudele îndepărtate ale membrilor comisiei și, dacă poți, să-i convingi pe toți să te ajute cu un zâmbet larg și un plic discret. Căci fără plic, frauda nu mai are gust. Procesul verbal e sfânt! Dacă nu ești în secție, ca un expert, și nu cumperi la kilogram comisia biroului electoral de circumscripție, voturile se numără cinstit. Și ce să vezi, nici măcar 0,1% din voturi nu se renumără! Pentru că, dragi „experți”, ce se scrie în procesul verbal, rămâne în procesul verbal. Așa că, dacă ai furat o dată, felicitări! Ai câștigat! Mai există o metodă veche, bună și tradițională de a anula voturi – aplicarea celebrei „a doua ștampilă”. Simplă, dar eficientă cu 4% din voturile la nivel național. Cum funcționează? Simplu – ai un partid care nu are reprezentanți în secția de votare, nu are cine să-l supravegheze, deci e mai vulnerabil decât o oaie în mijlocul lupilor. Și atunci ce faci? Aplici pe buletinul lor de vot o ștampilă în plus, ca să-l faci invalid. Uite așa, partidele mici pierd procente. Însă adevărata „fraudă” de azi nu se mai întâmplă în secția de votare. Nu, nu, dragii mei. Frauda adevărată e pe ecranul televizorului vostru sau în algoritmii rețelelor sociale. De-acolo ți se injectează frica, emoția, spaima că vine apocalipsa dacă nu votezi „cum trebuie”. Mai că te aștepți să-ți iasă primarul din dulap, cu buletinul de vot gata ștampilat! Da, da, serviciile secrete, cu o dexteritate nemaivăzută, îți modelează percepțiile ca pe plastilină. Dar cine să înțeleagă asta? Evident, nu băieții care îți spun că „se fură 50% din voturi”. Adevărul e că de-abia dacă se fură real 2% la nivel de tară plus 4% anulate de la partidele fară reprezentanți în secția de votare, și asta dacă ai multe primării cu buget mare. Restul sunt doar povești de speriat copiii mari. Hai să fim serioși, dragi „analiști”. În zilele noastre, dacă nu știi să joci la nivel psihologic, dacă nu controlezi frica maselor, n-ai nicio șansă la fraudat. E ca și cum ai încerca să prinzi pești în piscină – cam inutil. Așa că, vă rog, luați-vă mai multe popcornuri când urmăriți următoarea „analiză electorală” de la experții de la televizor. Între timp, noi, cei care știm cu adevărat cum stă treaba, ne vedem de treabă 😊. Căci, vorba unui clasic în viață – „restul e poveste.”
