(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Ieri ați putut vedea pe conturile mele de pe rețelele de socializare, pe Facebook și pe Instagram, niște imagini de o jumătate de minut cu un Ludovic Orban dormind profund în băncile Parlamentului în timpul ședinței speciale pe care aleșii noștri au dedicat-o, „a treia zi după Scripturi”, Zilei Naționale a României, O bătaie de joc oricum a parlamentarilor, care a fost întărită sau subliniată în plus de către somnul lui Ludovic Orban, pe care mulți dintre cei care au comentat l-au considerat că o fi fost turmentat sau oricum după niște mai multe seri de beție, că numai în felul ăsta poți să dormi la acea oră din prima parte a zilei în Parlament. Interesant este sau poate nu mai e interesant, e obișnuit, că Orban a negat, asta nu s-a mai spus, că ar fi dormit, deși parcă s-a auzit și sforăitul, oricum s-a văzut cum i-a picat capul de mai multe ori. Că omul doarme e treaba lui; că doarme pe banii noștri nu mai e treaba lui. Că nu-l interesează și dă dovadă de nesimțire este caracteristic unei beizadele, pentru că asta este Ludovic Orban și cu fratele său. Sunt amândoi fii de fost șef al Securității înainte de 1989, în timpurile lui Ceaușescu, un domn Orban ungur 100%, dar tocmai din acest motiv și exces de zel promovat la ranguri superioare în fosta Securitate. Vă închipuiți că viața celor doi frați, Ludovic și Leonard, așa îi cheamă, a fost una plină de huzur.
Cel puțin în ceea ce-l privește pe Ludovic, după niște rezultate proaste la învățătură, s-a avântat direct în politică. Neauzind nimic despre el, până la vârsta de 27 de ani n-a făcut acte de vitejie, a ajuns direct la Partidul Național Liberal în 1990 și acolo a rămas. A făcut politică toată viața lui, pentru el, pentru familia sa și pentru câțiva apropiați, deși a avut foarte multe funcții din care ar fi putut face și treabă. Am vorbit despre el că este beizadea. Așa a și fost.
După ce n-a mai fost tatăl său, a venit Statul Paralel, care l-a preluat pe Ludovic Orban, era poziționat perfect într-un partid istoric aproape totalmente infiltrat și împănat cu foști informatori sau agenți ai fostei Securități sau ai noilor servicii secrete, dar preluarea lui mai strânsă, a acestui dormilă din Parlamentul României, s-a făcut odată cu celebrul accident auto de la Cotroceni, în acele vremuri era Băsescu președinte, când este bănuit Ludovic Orban că ar fi fost băut la volan. Dosarul s-a mușamalizat, filmările au existat, dar el a prins căpăstrul Statului Paralel bine ținut de către prietenul lui de durată și protectorului de durată pe numele său Florian Coldea. Da, da, da, același Florian Coldea care l-a motorizat politic l-a făcut victimă a justiției (de fapt acolo mă țintea pe mine) și așa l-a dus la șefia Guvernului și a Partidului Național Liberal. Între timp, bineînțeles că partenera de răutăți și rele a lui Coldea, Laura Codruța Kovesi, a devenit și ea o prietenă a lui Ludovic Orban, și așa vă puteți explica că acest ipochimen al politicii n-a avut dosare serioase puse pe masă, nu că n-ar fi avut fapte, cred că sunt din belșug, mai ales în pandemie, dar a beneficiat de această protecție a Statului Paralel.
Susținerea lui actuală, de tip Coldea-Kovesi, este țintită, dacă vreți, să aducă întărirea polului Factorului Extern, polului politic format din USR, PMP și Forța Dreptei, pentru ca să poată să emită pretenții prin susținerea unui candidat la prezidențiale, care, de ce nu, poate fi chiar Laura Codruța Kovesi; Coldea nu cred că are gânduri de candidatură, deși n-ar fi exclus. Și uite așa această beizadea sexagenară, pentru că tocmai ce a împlinit 60 de ani, uzată fiind de probabil prea lungile petreceri ale timpului în stil bahic, plus călătoriile lungi degeaba prin țară, l-au adus în acest hal de oboseală pe petrecărețul LuCovid, care ne-a dat o măsură și o imagine a vigorii sale politice, dormind în Parlamentul României. Dumnezeu nu bate cu bota, măi, LuCovid, Coldea și Kovesi.
