(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
George Simion a avut o perioadă, de câteva luni, în care a preferat penumbra, lăsându-i pe cei doi colegi și amici ai săi, care sunt și prieteni între ei, Petrișor Peiu și Dan Dungaciu, să preia tribuna de distribuit mesaje a partidului AUR. De aici, s-a ajuns la multe speculații: unele legate de autoritatea în scădere a lui George Simion, altele de pregătirea unei noi conduceri a AUR-ului. Toate acestea până săptămâna trecută, când George Simion a ieșit la rampă cu un discurs împotriva sprijinului pentru guvernul Bolojan, cu care unii din AUR ar mai fi cochetat, presa favorabilă lui Bolojan, de asemenea, privea asta extrem de nimerit, iar, după ce George Simion „a tăiat macaroana” celor care sperau că Bolojan va fi sprijinit de către AUR, AUR-ul a redevenit nefrecventabil. Vă amintiți că v-am explicat, săptămâna trecută: nefrecventabil din punct de vedere al retoricii „securicilor” din presă, după cum îi numesc eu pe jurnaliștii cu mâner.
Ieri, George Simion a avut o declarație și o acțiune, pentru care merită apreciat. Este una iscusită, anume că el a enunțat trei condiții după care s-ar putea pune în discuție eventualul sprijin parlamentar al AUR-ului, un sprijin necesar ieșirii din criză, în condițiile în care PSD și PNL nu se mai pot reconcilia și în condițiile în care, așa cum ați auzit, Nicușor Dan, președintele României, nu concepe un alt fel de guvernare decât cu sprijin parlamentar majoritar. Și George Simion a surprins, deoarece niciuna dintre cele trei condiții nu este una de natură să aducă avantaje strict AUR-ului, ci toate trei sunt măsuri de reformă politică națională:
- Reducerea numărului de parlamentari ai României la 300.
- Suspendarea plății de la buget a partidelor parlamentare.
- Alegerea primarilor în România în două tururi, adică primul tur cu toată lumea și al doilea tur, finala între cei doi mai bine plasați.
Dacă despre măsura cu 300 de parlamentari nu mai e nevoie de explicații (cu toții o dorim demult, este necesară; este și un mijloc de a primeni structura de conducere a partidelor, de a veni cu o concurență reală; nu e neapărat o treabă de cheltuieli, e o treabă de reprezentativitate prin competitivitate, dar și economie), cea cu alegerea primarilor în două tururi poate să zguduie puternic osatura locală a partidelor vechi, mai ales în locurile în care primarii se realeg la limită, chiar și cu 20 și ceva de procente, chiar și cu 30 și ceva de procente, în ciuda faptului că majoritatea populației este nemulțumită de activitatea lor. De această măsură nu vor fi, însă, atinși acei primari care au scoruri de peste 40%, 50%, 60%, 70% (câte sunt) pentru că aceștia sunt, într-adevăr, ca să zicem așa, apreciați de către localnici. Dar această măsură, într-adevăr, lovește în structura și componența partidelor vechi, de asemenea, pentru că marea armată de primari nu sunt primari performanți: ei se realeg la limită și doar dintr-un singur tur. Dacă ar fi două tururi, nu s-ar mai realege. Deci e limpede. Iar partea cu banii de la buget înseamnă tăierea posibilității ca presa să fie pusă cu botul pe labe, cu bani furnizați din buget de către partide și doar preferențial, dacă această presă îi laudă și nu îi critică deloc. Contracte de consultanță pentru sondaje mincinoase, cam la asta se folosesc banii din subvenția de la stat; acestea vor fi tăiate și partidele vor fi obligate să obțină bani din sponsorizări, care trebuie să fie vizibile, să se vadă dacă unul te sponsorizează și tu după aia îi dai un contract de la stat. Dar, mai important decât asta, va crește coeziunea internă a partidelor, pentru că membrul de partid trebuie să știe că, dacă se duce la partid, are de dat. Și nu va mai da o cotizație de 1 dolar pe lună, ci poate va da o cotizație de 100 de dolari pe lună, dacă vrea să facă politică, să-i fie de bine, să plătească, pentru ca partidul să aibă bani.
Propunerea lui Simion dă, așadar, un șah major celor de la PSD și PNL, care ar fi partidele interesate de o colaborare cu AUR, în condițiile în care „se va da voie” de la „Înalta Poartă”, iar semnele sunt că se pregătește respectabilizarea AUR-ului și transformarea lui într-un partid frecventabil. De altfel, chiar propunerea lui Simion aruncă acolo AUR-ul, în acest moment. Dar această propunere se califică și ca o presiune directă contra celor de la UDMR. De ce? Pentru că UDMR-ul nu dorește să facă parte dintr-o guvernare din care face parte AUR-ul. Atunci, având o zestre mică, cu această declarație s-ar putea auto-elimina, dacă AUR intră într-o majoritate parlamentară, fie cu PSD, fie cu PNL, dar și pentru USR, pe care AUR îi condiționează să nu mai facă parte dintr-un guvern pe care ei l-ar sprijini. Mai multe se vor vedea în perioada următoare, nu din punct de vedere al relaționării cu Palatul Cotroceni, pentru că cei de la AUR nu au fost invitați la aceste negocieri, din câte am văzut (sper să nu greșesc). Asta e o mare greșeală. Nu așa se face politică. Însă, surpriză: absolut toate cele trei propuneri ale lui George Simion favorizează și intențiile politice de viitor ale lui Nicușor Dan, care vrea un parlament mai mic (a și promis acest lucru) și, bineînțeles, că, făcându-și o mișcare politică prezidențială, este bucuros ca restul partidelor să nu mai beneficieze nici de banii din subvenție, nici de alegeri locale de primari într-un singur tur. Deci, cine știe, poate marile spirite, George Simion și Nicușor Dan, în baza propunerii liderului AUR, se vor reuni, vor face arc peste timp, ca atunci când îi vedeam la aceeași masă, încadrând-o pe Alina Mungiu-Pippidi, pe care știți că am poreclit-o „Mama SIE”.
