(transcrierii a rubricii Reflector a Iulianei Pitaru Vlacicu din cadrul emisiunii Ce-i în Gușă și-n Căpușă la GOLD FM)
Există un tipar pe care îl regăsim în administrația publică românească. Nu e neapărat vorba de hoție în sensul clasic, de bani furați cu sacul sau de contracte trucate la vedere, ci de indiferența instituțională față de lege. O indiferență care, adunată zi de zi, autorizație cu autorizație, taxă cu taxă, achiziție cu achiziție, produce pierderi de sute de mii, poate milioane de lei. Bani care nu ajung unde ar trebui, la școli, la spitale, la trotuare, ci care rămân, pur și simplu nevăzuți.
Constanța, cel mai mare oraș de la Marea Neagră, al cincilea ca mărime din România, nu face excepție. Sub administrația condusă de primarul Vergil Chițac, aflat la al doilea mandat, primăria funcționează, la o analiză atentă a documentelor oficiale, ca un organism cu memorie fragmentată: își amintește responsabilitățile doar atunci când este verificat.
Prima problemă privește autorizațiile de construire, documente care în orice primărie funcțională trebuie urmărite cu atenție. Cineva trebuie să meargă în teren, să verifice dacă ce s-a construit corespunde cu ce s-a aprobat, să aplice sancțiuni dacă nu, să încaseze taxa de regularizare dacă da. Așa funcționează într-o administrație funcțională circuitul. La Primăria Constanța, 115 autorizații de construire emise în 2018 și 2019 au avut un destin ciudat. Termenele de valabilitate expiraseră în 2023 sau anterior. Nimeni nu știa dacă lucrările fuseseră recepționate. Nimeni nu știa dacă titularii depuseseră declarații privind valoarea reală a lucrărilor. Nimeni nu știa dacă taxa de regularizare fusese stabilită și încasată. Situația nu a fost descoperită de vreun control intern sau o verificare de rutină până când au venit întrebări din exteriorul administrației locale. Verificarea ulterioară a arătat un tablou dezorganizat: unele lucrări fuseseră recepționate, dar procesele-verbale nu erau centralizate; altele primiseră prelungiri fără o evidență clară a acestui statut; pentru multe, titularii nu depuseseră declarațiile finale; compartimentul fiscal nu primise informații de la cel de urbanism. Primăria Constanța administra dezvoltarea urbană a orașului aproape din memorie. Trebuie să nu uităm faptul că în majoritatea administrațiilor moderne procesele de colectare a taxelor de regularizare sunt digitalizate, sistemul generând automat notificări atunci când expiră termenul de plată și ajută primăria să colecteze venitul bugetar. Oare câți bani a pierdut municipiul din această dezordine?
A doua zonă de probleme este cea a creanțelor și veniturilor proprii. Mai multe contracte de închiriere și concesiune analizate indică întârzieri majore în actualizarea redevențelor, lipsa recalculărilor prevăzute contractual și absența măsurilor coercitive pentru recuperarea debitelor. În unele situații, primăria a continuat relații contractuale fără să aplice penalități, deși acestea erau prevăzute explicit. Municipalitatea s-a comportat nu ca un administrator riguros al patrimoniului public, ci ca o instituție care evită conflictul administrativ chiar și atunci când prejudiciul potențial devine evident. Documentele arată întârzieri în emiterea notificărilor de plată, lipsa urmăririi consecvente a debitorilor, contracte care nu au fost reevaluate ani la rând și situații în care obligațiile contractuale nu mai corespundeau realității economice din teren. Un alt aspect grav identificat în documente privește lipsa unor baze de date coerente între direcțiile interne ale primăriei. În mod normal, direcția juridică, direcția fiscală și compartimentele patrimoniale ar trebui să funcționeze integrat, dar la Constanța apar diferențe clare între evidențele juridice și cele fiscale. Orașul pierde bani pentru că nimeni nu urmărește, cu adevărat, traseul acestora. Vorbim oare despre incompetență administrativă la scară largă sau despre o formă de protecție tacită pentru anumite zone de interes economic? Constanța este un oraș cu miză economică uriașă, inclusiv turism, dezvoltare imobiliară, servicii portuare, terenuri cu valoare enormă. Orice slăbiciune administrativă devine rapid oportunitate pentru grupuri de interese într-un asemenea ecosistem.
A treia zonă este patrimoniul. Dacă administrația nu mai știe exact ce are în proprietate, patrimoniul public devine vulnerabil. La Constanța, un municipiu unde patrimoniul este extrem de valoros datorită locației strategice, documentele indică exact acest tip de risc: evidențe incomplete, inventarieri întârziate, diferențe între situația scriptică și realitatea din teren, bunuri care apar într-o evidență și lipsesc din alta, terenuri cu informații cadastrale neactualizate. Verificările au scos la iveală necorelări între evidențele contabile și inventarul bunurilor, întârzieri în clarificarea regimului juridic al unor terenuri și situații în care bunuri aflate în administrare nu aveau documentele justificative actualizate. Deși pot părea detalii tehnice, exact prin astfel de breșe apar litigii patrimoniale, contracte contestabile, imposibilitatea recuperării unor terenuri și pierderi bugetare masive pe termen lung. În plus, în documentele analizate apar frecvent formulări precum „nu s-a transmis”, „nu a fost comunicat”, „nu există date centralizate”, arătând o intenție de fragmentare a responsabilității. Cine răspunde de fapt de patrimoniul public?
Pentru a elucida problemele discutate anterior, redacția Gold FM a transmis astăzi cinci întrebări primarului Vergil Chițac, dintre care menționăm aici: Cum explicați faptul că, în ultimii ani, la nivelul Municipiului Constanța apar în mod repetat probleme privind patrimoniul public, urbanismul, cheltuielile publice și activitatea entităților aflate în subordinea administrației locale? Cine răspunde pentru situațiile privind autorizațiile expirate, construcțiile nerecepționate și lipsa regularizării taxelor aferente unor lucrări de construire din municipiul Constanța? Au existat presiuni, intervenții sau încercări de influențare a verificărilor și documentelor întocmite în legătură cu activitatea unor structuri și entități aflate în subordinea Municipiului Constanța, în special în ceea ce privește zona sportivă și cheltuielile publice aferente? Încă așteptăm răspunsul domnului primar Chițac, răspuns pe care îl vom mediatiza joi, în cel de-al doilea episod al anchetei Reflector despre Constanța, în cadrul căruia vom vorbi despre ce se ascunde dincolo de aceste disfuncționalități administrative, despre relațiile invizibile, despre cine controlează de fapt mecanismul de putere din acest oraș și despre ce înseamnă toate acestea pentru cetățenii constănțeni.
Dacă și dumneavoastră vă doriți o Românie mai corectă și aveți informații despre abuzurile efectuate de angajații statului român, scrieți-ne pe email la reflector@radiogoldfm.ro
