Autor: Cozmin Gușă
“Bătrâne, America a tratat România așa cum un bărbat de succes relaționează cu o gagică mișto, dar pe care nu vrea s-o ia de nevastă”.
Cam astea au fost vorbele unui vechi și experimentat prieten, cu care sporovăiam aseară telefonic, încercând să pricepem dacă există sau nu vreo implicare a SUA în “Formatul Chișinău”, despre care am scris ieri, inițiat public de polonezi, și care ar mai cuprinde România, Ucraina și Moldova. Ce zice prietenul meu corespunde felului în care a evoluat/involuat relația româno-americană cam de prin 2001, dar desigur că putem adăuga aici și decadele anterioare de “preludiu”, în care făceam deseori impresie bună Americii, mai ales începând cu 1968. Timpul a trecut, “bărbatul de succes” a devenit cam puriu, cu câteva boli evidente și publicului, iar “gagica-România” a ajuns dezonorată, uzată, deloc bună de măritat, căreia tutorii geopolitici îi caută vreun stabiliment pe unde s-o plaseze, încercând să mai facă vreun câștig de pe urma ei. Dureros, dar nu strâmbați din nas, pentru că știți cu toții că e adevărat!
Vă invit așadar să operați cu regulile noii realități, nu doar în ceea ce privește statutul sau starea României, dar și cu cele corespunzătoare epocilor de post-adevăr și post-democrație în care trăim deja de câțiva ani, respectiv cu faptul că suntem în plin proces de reformatare geopolitică a lumii, ceea ce presupune bineînțeles și redesenarea unor granițe. Și chiar acesta este subiectul analizei de azi, în sensul în care eu, studiind aprofundat treaba în ultima vreme, “miros” un plan ruso-german de reîmpărțire a Europei de Est, regiune care și-a pierdut sensul de definire odată cu finalul Războiului Rece. În această linie de analiză consider că Germania a devenit promotorul subteran și viitorul beneficiar principal al proiectului “Transilvania-independentă”, încercând să atragă Rusia momind-o cu extinderea influenței sale până la Carpați, pe “linia Huntington” (iar ramura europeană a ocultei mondiale, dominată de nemți, e-n acord cu proiectul). Acest lucru vine în relativă concordanță și cu proiectul panortodox al Rusiei, linia de comunicare cu ortodocșii din fosta Iugoslavie realizându-se oricum și prin sudul României, sau chiar prin simpla desenare a noii Transilvanii. Desigur că Germaniei îi convine șovinismul declarativ al Ungariei, ba chiar și abordările publice ungurești de tip “Roșia Montană e a noastră, cu tot cu aur”, cu tot curajul (controlat!) al lui Viktor Orban, vecinii noștri sunt și vor fi tot la dubla comandă economico-energetică a binomului ruso-german. Cu alte cuvinte, Ungaria e utilă doar la a hărțui România, așa cum a făcut-o recent președintele lor la Kiev, după o partitură scrisă la Moscova. Desigur că pentru această muncă utilă contra României, Ungaria trebuie și răsplătită, iar aici a funcționat recent maneta germană atașată direct de Iohannis, manetă prin care i s-a comandat cadorisirea UDMR cu bănoasele ministere ale Mediului, dar mai ales al Dezvoltării, structuri administrative unde se pregătesc deja cu migală proiecte necesare viitorului deziderat separatist. Sunt multe alte elemente doveditoare de înșirat și discutat, cei atenți sau experimentați sunt convins că au făcut-o deja.
Nedezmembrarea României imediat după 1990 a fost decisă în comun de SUA și Rusia, și doar astfel s-a putut bloca atâta vreme elanul revizionisto-separatist. Azi datele geopolitice s-au schimbat profund, iar pierderea respectului și alonjei diplomatice ale Americii, pe noi românii nu ne avantajează deloc. E drept că n-am fost avantajați nici în ultimele decenii de relaționarea cu superputerea SUA, dar asta s-a întâmplat în principal din cauza noastră, a nevolniciei și șantajabilității liderilor români. Pot demonstra ușor că intervenția fermă a Americii ar stopa elanul separatist german, desigur că asta ar trebui să vină la pachet cu niște concesii americane către ruși pe alte aliniamente geoeconomice. Dar tot la fel de ușor pot pricepe americanii că o Românie nedezmembrată le servește perfect șahului geopolitic pe care vor să-l joace în zona noastră, cu cheltuieli minime. Și-n plus, de ce-ar vrea America să dea atâta putere Germaniei, ce-i poate parazita piețe importante sau poate formata alianțe de viitor opuse intereselor SUA?! Iar aceeași întrebare referitoare la Germania se poate adresa retoric și Rusiei, care are încă proaspătă în minte amintirea pactului Ribbentrop-Molotov ce le putea fi fatal acum 80 de ani, și destule similarități putem descoperi peste timp.
În concluzie, desigur că nu mai e cazul unui proiect de tipul AMERICA + ROMÂNIA = LOVE, acea etapă s-a compromis din motivele arătate aici, dar modelul ar putea fi, ca să finalizez în linia cu care am debutat analiza, cel al unor relații pasionale ratate din superficialitate/neatenție, ce pot deveni de camaraderie odată cu trecerea timpului, și conform nevoilor …